Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.672
ON: 0 membri / 3 musafiri
Total hituri: 552.916
Total vizitatori unici: 217.114

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Cazul Breban

„Cazul Breban“ (II)

Gabriel Andreescu

Instrumentele ofi?erilor Victor Achim, Ciprian Florea, Bojin Marius, Moraru Constantin, Opri?or Oni?iu etc.
Volumele din arhiva CNSAS pe numele lui Nicolae Breban (Baltag) merit? curiozitatea noastr? ?i pentru bog??ia de portrete ale oamenilor pe care se bizuia Securitatea. Ne oprim la cîteva.
Un personaj cu totul interesant este Dona Alba. Din notele ei putem afla multe detalii ale vie?ii din vilele Uniunii Scriitorilor. C?pitanul (pe atunci) Victor Achim, o dirijase, în martie 1973, s?-l invite pe Breban la Sinaia, cel pu?in o zi, cînd urmau s? fie introduse mijloace speciale în locuin?a sa. Dona Alba avea ?i misiunea s? afle care era con?inutul c?r?ilor la care lucra Breban în acea perioad?. Ea noteaz? intimit??i pentru Securitate, d? telefon unui ofi?er cînd pleac? de la vil?, îl înso?e?te pe scriitor la Blaj. Pe drum, Breban îi poveste?te romanul la care scrie. Dona Alba reproduce în detaliu cele ascultate ?i adaug?: „Breban m-a rugat s? nu povestesc nim?nui romanul.“1 În timp ce el o sf?tuie?te s? nu cedeze dac? vor s? i se bage în volume poezii patriotice ?i s? se lupte cu cenzura, informatoarea aplic? instruc?iunile: „[…] îi spuneam ce bîrfe am auzit despre el ca s? v?d ce-mi spune.“2
Dona Alba este o informatoare aparte. Poveste?te în detaliu, cu pl?cere ?i f?r? r?utate, cele zise la evenimentele la care particip?. Trebuie s? fie o persoan? binecunoscut? lumii literare, de vreme ce al?turi de ea sînt prezen?i autori importan?i – precum în discu?ia din 30 septembrie 1973, de la restaurantul Mogo?oaia, scriitorii Mircea Micu, F?nu? Neagu, Nicolae Breban, Marin Preda, Florin Puc? – ?i frecventeaz? vilele Uniunii Scriitorilor.
Un alter ego al ei, pîn? la un punct, este informatorul Artur, faimosul Ion Caraion. Reproduc urm?torul pasaj în care este invocat? Monica Lovinescu. Breban, scrie Artur, a ob?inut de la dna. Lovinescu favoarea de a-l asculta, ?i asta dup? interven?ia lui ?epeneag, mijlocitorul întrevederii, care sus?inuse c? scriitorul are „ceva de spus exilului“. Breban i-ar fi spus Monic?i Lovinescu, la telefon: „Doamn? Monica, vin cu ma?ina mea personal?. – Ce face?i? a întrebat ea needificat?. Vin (a repetat Breban, crezînd c? spune cine ?tie ce groz?vie în imagina?ia lui f?r? elasticitate ?i umor) cu ma?ina mea personal?! – Dar pute?i veni cu orice dori?i dv., i-a r?spuns Monica Lovinescu, necrezîndu-?i urechilor ?i min?ii, c? la Paris poate s? fie cineva, o t?rt?cu?? cranian?, care s? presupun? c? a avea o cutie pe patru roate înseamn? ceva. Pute?i veni ?i cu helicopterul dac? vre?i.“3
Cum anume a avut acces Artur la o conversa?ie telefonic? privat?, la Paris? Chiar dac? ar fi fost în camer? cu dna. Lovinescu în timp ce aceasta sus?inea dialogul, nu ar fi cunoscut toate cuvintele spuse la cele dou? capete ale firului ?i nici st?rile convorbitorilor. E probabil o semi-fantezie, expresia poftei de a bîrfi, de a se amuza ?i a batjocori. De aceasta am ?i reprodus pasajul, ca exemplu a unei forme extreme de punere a scriiturii în slujba dela?iunii.
Exist? ?i tipologia instrumentelor care ac?ioneaz? anticipat pentru Securitate. Afl?m astfel c? „în cursul zilei de ieri, 29 august ?1973? informatoarea Ruxandra, secretar de redac?ie la Revista Rom=nia literar? a constatat inten?ia conducerii revistei de a publica în num?rul din 30.08.1973 articolul al?turat, scris de Nicolae Manolescu despre recentul roman al lui Nicolae Breban. Informatoarea a apreciat îns? inoportun? aceast? apari?ie, excesiv laudativ? la adresa lui Nicolae Breban. Atunci, din proprie ini?iativ?, a semnalat acest caz tovar??ilor Ion Dodu B?lan ?i Constantin Mitea. Articolul nu a mai ap?rut în Rom=nia literar?. Vom urm?ri, scrie mai departe cpt. Victor Achim, reac?ia lui Nicolae Manolescu (lucrat prin DUI de Serv. 6) ?i a celorlal?i redactori de la revist?, precum ?i a lui Nicolae Breban.“4
Nu întodeauna cînd Securitatea nume?te pe cineva „informator“, înseamn? c? persoana în cauz? a avut acest statut. Poate fi o persoan? cu care ofi?erul a discutat într-un context oficial ori neoficial, dup? care ?i-a m?rit pe hîrtie, f?r? voia preopinentului, re?eaua informativ?. E drept Roxana apare de mai multe ori în dosar, p?rînd s?-?i joace rolul atribuit. S? presupunem totu?i c? fosta secretar? de redac?ie la Revista Rom=nia literar? în anul 1973 – a?a u?or de identificat – nu a avut niciun aranjament cu Securitatea. Cît conteaz? acest fapt? Cît de mare este diferen?a dintre a-l cenzura pe un colaborator al revistei din propria ini?iativ?, cum rezult? din document, ?i a-l cenzura din ini?iativa Securit??ii?
Sînt chestiuni asupra c?rora s-a meditat prea pu?in înainte de a se adopta legisla?ia privitoare la „deconspirarea Securit??ii ca poli?ie politic?“ ?i f?r? sistem privitor la efectele ei. Un caz apropiat de cel anterior prin indecen??, dar într-o form? mai grav?, e scos la lumin? de o depe?? extern? în care se afirm? c? „dup? interviul dat ?de Nicolae Breban? ziarului Le Monde, la 23 august 1971, s-a întrunit din nou Biroul Uniunii Scriitorilor pentru a reanaliza cererea sa de demisie. La aceast? ?edin??, dramaturgul Paul Everac ar fi propus s? nu se aprobe demisia lui Breban, ci s? fie demis. Totodat?, s? fie declarat «tr?d?tor de ?ar?». Paul Everac a cerut ca declara?ia lui s? fie men?ionat? în procesul verbal al ?edin?ei.“5
Arhiva Uniunii Scriitorilor ar trebui s? con?in? o astfel de interven?ie, care, dac? se confirm?, este esen?ialemente tic?loas?. Everac ar fi invitat la reprimarea unui scriitor ?i, întrucît colegii din Biroul US n-ar fi fost solidari, a ?inut s? înregistreze dovada sa de fermitate pentru ochii ?i urechile regimului. E pu?in semnificativ dac? „cel mai jucat dramaturg rom=n din toate timpurile“ o fi avut sau nu angajament cu Securitatea. „Cazul Everac“ arat? cît de nefericit? a fost echivalarea, în 1999, a problematicii colabora?ionismului cu subiectul „colabora?ionismului cu Securitatea ca poli?ie politic?“. Responsabilitatea unor informatori minori a devenit supradimensionat?, în timp ce vina unor oameni care au f?cut „marele r?u“ acestei societ??i s-a pierdut în spatele celor dintîi. Desigur, o astfel de interpretare a trecutului a fost urmarea unei manipul?ri. Dar ratarea discut?rii mature a responsabilit??ilor a fost determinat? ?i de inabilit??ile de conceptualizare a temei.
Lupta pentru apari?ia romanului Bunavestire
Un alt aspect f?r? a c?rui cunoa?tere nu putem avea perspectiva asupra „cazului Breban“ este lupta pe care acesta o avea de dat la apari?ia romanelor sale. Documentele de securitate au p?strat detaliile acelor istorii dintre care, b?nuim, unele s-au pierdut din memoria scriitorului, sau chiar nu au ajuns vreodat? acolo. R?mînem la un studiu de caz, avatarurile public?rii volumului Bunavestire.
Romanul era gata din 1974, cînd apar notele ce reproduc opinia mul?umit? a lui Breban despre „cea mai bun? carte a sa“. Manuscrisul este dat editurii „Cartea Rom=neasc?“, îns? un document al Direc?iei I-a (din 19 iulie 1974) indic? planurile de siguran?? ale lui Breban. Editorul suedez Rene Coeckelberghs încearc? scoaterea din ?ar? a manuscrisului, este perchezi?ionat ?i Bunavestire se confisc?.
Redactorul ?ef al editurii „Cartea Rom=neasc?“ afirm? ini?ial c? romanul nu are probleme. La 25 iulie 1974 afl?m c? „are“. Securitatea e preocupat? dac? exist? „ceva tenden?ios în roman“, ca urmare înregistreaz? opinii ?i cere evalu?ri ale textului. Nici Breban nu st? pe loc. În 1975, Ambasadorul R.F.G., Erwin Wickert, trece peste grani?? manuscrisul romanului, motiv pentru care este chemat la M.A.E. Ca represalii, lui Breban i se refuz?, într-o prim? faz?, viza de plecare în R.F. Germania, m?sur? împotriva c?reia protesteaz? Alexandru Ivasiuc ?i Nicolae Manolescu.
În urma difuz?rii f?r? autoriza?ie a manuscrisului romanului Bunavestire ?i a interviului acordat ziaristului Richard Schwartz în luna decembrie 1974 „f?r? aprobarea organelor competente“ ?i cu „aprecieri necorespunz?toare privind situa?ia scriitorilor din ?ara noastr?“, Securitatea hot?r??te începerea urm?ririi penale împotriva scriitorului. „Faptele constituiau infrac?iune la Legea Presei, prev?zut? ?i pedepsit? de articolul 90.“6 Nu e clar nici dac? Breban a aflat ce i se preg?tea. Noi cel pu?in nu cunoa?tem vreo declara?ie de-a lui referitoare la amenin?area penal?.
Totu?i, nu se va da curs um?ririi penale. Detaliile de statut ?i de temperament ale lui Breban vor fi împins Securitatea spre folosirea, în ce-l prive?te, a unei politici precaute. Faptul c? nu este vorba, în cele afirmate, de o simpl? impresie se confirm? ?i de o not? de analiz? ulterioar?, din 5 martie 1980, a Direc?iei I-a, adresat? de ofi?erul operativ principal, lt. maj. Florea Lucian, conducerii Ministerului de Interne, cu acest pasaj cheie: „avînd în vedere renumele ?i personalitatea scriitorului Nicolae Breban, prejudiciul politic ce poate fi creat prin implicarea sa în ac?iuni contestatare, vom acorda o aten?ie particular? fr?mînt?rilor ?i nemul?umirilor sale grevate pe a?a-zisa birocra?ie de publicare, în care sens vor fi informate forurile competente din Consiliul pentru Cultur? ?i Educa?ie Socialist? pentru ca scrierile acestuia, depuse la edituri, s? fie publicate în ?ar?, dac? nu ridic? probleme de ordin politic.“7
S? ne întoarcem la anul 1975. Manuscrisul romanului Bunavestire ajunge la Editura „Eminescu“. Mai multe referate ale lui Valeriu Rîpeanu sînt negative, c?ci în carte „se men?ine imaginea deformat? a provinciei rom=ne?ti“.8 Au loc negocieri, îns? pentru directorul editurii ?i redactorul de carte „modific?rile cerute […] au fost efectuate de autor numai prin t?ieturi de paragrafe ?i fraze, care, de?i au atenuat unele probleme ale c?r?ii, nu au putut rezolva problemele de con?inut […].“9 Pe 19 ianuarie 1976, Breban î?i retrage manuscrisul ?i-l amenin?? pe Valeriu Rîpeanu c? va publica volumul în str?in?tate.
La solicitarea editurii „Cartea Rom=neasc?“, Nicolae Breban prezint? din nou primele 400 de pagini ale romanului Bunavestire. Lucrurile nu se mi?c?, de?i scriitorul face demersuri peste demersuri. Nota din 4 martie 1976 arat? c? Nicolae Breban a fost chemat la conducerea Consiliului Culturii ?i Educa?iei Socialiste, care a format o comisie menit? s?-l determine acceptarea unor modific?ri.10 Documentul sus?ine c? „Breban a fost primit în audien??“. O alt? not? dovede?te contrariul: „Faptul c? a fost chemat la C.C.E.S. i s-a p?rut lui Nicolae Breban de «neconceput ?i revolt?tor» afirmînd ca nu este vorba despre persoana lui, dar «în condi?iile în care intelectualului i se refuz? minima libertate de expresie ?i este supus unei cenzuri permanente» nu vede posibil? o dezvoltare a culturii rom=ne.“11
Ne afl?m în mai 1976. Conform unei note din 12 mai, Nicolae Breban ?i-a retras manuscrisul de la „Cartea Rom=neasc?“, întrucît nu primise r?spunsul afirmativ privind publicarea, men?ionînd c? „el trebuie s?-?i apere cartea, nimeni nu are dreptul s?-i interzic? accesul la cititorii s?i, editura face practic acest lucru ?i este hot?rît s? anun?e printr-o scrisoare pe ?eful statului de aceast? situa?ie ?i s? cear? permisiunea de a tip?ri cartea în str?in?tate.“12
Începutul anului 1977. Intervine ?i „Europa Liber?“. Monica Lovinescu prezint?, la 17 ianuarie, „Cazul Nicolae Breban“, ?i afirm? referindu-se la nepublicarea manuscriselor acestuia: Nicolae Breban este pedepsit dup? criterii politice.
Breban trimite manuscrisul la Ia?i, unde va ap?rea în sfîr?it, la trei ani dup? prima ofert? f?cut? editurii „Cartea Rom=neasc?“. O not? sus?ine c? Breban s-a bizuit pe sprijinul generalului Ple?i??. Securitatea a ata?at la dosar manuscrisul postfe?ei scris? de Breban pentru Bunavestire, cu data 9 februarie 1977, ale c?rei comentarii arat? stabilirea unui compromis. În postfa??, autorul propune o gril? de lectur? a personajelor: „Mai presus de toate am atacat aici micul burghez…“ ?i face o plec?ciune epocii comuniste în care „se încearc? ?i se reu?e?te edificarea unei lumi mai drepte.“
Concluzia? Pentru a vedea publicat? „cea mai bun? carte a sa“, Breban nu a admis interven?ii de fond în textul ei, dar a acceptat punerea pe hîrtie a unor rînduri neonorante politic. Scriitorul suport? compromisul politic, dar nu ?i pe cel literar! Acest mod de a gîndi lucrurile se reg?se?te ?i în rîndurile informatorului Gheorghiu, la 22 ianuarie 1976: „Viitorul a dovedit c?, de fapt, ?ic ?Nicolae? nu era un prozator autentic ?i dac? ar fi fost n-ar fi putut face compromisuri. Mi-a spus c? totu?i el ?Breban?, în perioada lui de glorie, accepta s? scrie un articol pe an la Scînteia pentru a-?i putea face lini?tit de cap. Acum îns?, dup? ce a scris Bunavestire, care este romanul deplinei sale maturit??i nu mai poate face acest lucru. Cu atît mai mult cu cît nu crede în revolu?ia cultural? ?i nu se poate integra, fiindc? a fost dat? pe mîna unor dobitoci.“13
Ce ne spune „succesul“ public?rii romanului Bunavestire
Apari?ia necenzurat? a romanului Bunavestire a fost posibil? prin convergen?a mai multor factori: tenacitatea autorului de a nu accepta schimb?ri de fond în ciuda presiunilor considerabile asupra sa; transformarea refuzului editurilor într-un „caz“ ajuns s? fie discutat ?i la „Europa Liber?“; trimiterea manuscrisului în str?in?tate ?i eventualitatea apari?iei lui acolo cu statut de „roman disident“; apari?ia „scandalului Goma“ ?i dorin?a autorit??ilor de a evita repetarea a ceva asem?n?tor în ce-l prive?te pe Breban, personaj de alt? natur?, dar suficient de imprevizibil. Se adaug? ceva care are direct relevan?? pentru dosarul preg?tit de CNSAS: implicarea lui Breban în eforturile autorit??ilor de a stinge „cazul Goma“; rela?ia lui Breban cu piloni ai regimului precum Cornel Burtic? (atunci vice-prim ministru al Guvernului) ?i Gheorghe Ple?i?? (în aceea?i perioad?, prim adjunct al ministrului de Interne).
Sim?im nevoia unei sinteze, acum, asupra aceea ce spun datele din arhiv?, de?i unele, importante, vor fi aduse la cuno?tin?a cititorului doar în episodul urm?tor. În anii ’60, Nicolae Breban se lanseaz? spectaculos în literatur?, capitalul s?u se transfer? politic ?i astfel ajunge membru supleant al C.C. al P.C.R. Din Germania, unde se afl? pentru prezentarea unui film, Breban afl? de lansarea, la Neptun, în iulie 1971, a tezelor care vor lovi în relativa liberalizare a literaturii. Face un gest ?i spectaculos, ?i autentic: î?i d? demisia ca protest din func?ia de redactor ?ef al Rom=niei literare, din partid ?i se adreseaz? presei cu declara?ii acuzatoare la adresa evolu?iilor de acas?. Se întoarce totu?i în ?ar?, în ciuda insisten?ei prietenilor de a cere azil politic, nu înainte de a începe demersurile pentru c?p?tarea cet??eniei germane.
Din dorin?a de a evita transformarea lui Breban într-un caz interna?ional ?i avînd în vedere ?i cet??enia sa german?, autorit??ile de la Bucure?ti accept? ca Breban s? se bucure de un statut unic: migrant între capitala ??rii ?i Occident. Simultan, lanseaz? o ampl? campanie de prezentare a scriitorului ca agent al Securit??ii ?i iau m?suri, la rîndul lor elaborate, de influen?are a scriitorului. Toate reu?esc. Breban nu este interesat de soarta drepturilor omului ?i nici de R?zboiul Rece, deci nu este ?i nu are de gînd s? devin? adversar ori critic al regimului politic. Poate fi manipulat ca un copil prin simple aprecieri privitoare la valoarea literar?. În schimb, tr?ie?te orgoliul de a fi cel mai mare rom=n scriitor în via?? ?i chemat s? intre în seria valorilor literare ale lumii. Din 1971 pîn? în 1989, f?r? pauz?, va critica politica cultural? a partidului ?i statului ?i va refuza compromisul de a-?i mutila c?r?ile, ca s? le vad? publicate. Ceea ce nu e cunoscut de opinia public?, chiar contrar imaginii despre privilegiul c?l?toriilor în Occident, dar apare clar din dosare, este acceptarea vicisititudinilor unui astfel de statut: probleme financiare neobi?nuite pentru un autor care gustase fructele scriitorilor de succes (devenit un între?inut al mamei sale), condi?iile de via?? aproape mizere, în lunile cînd se afla în Fran?a, oboseala acelui du-te-vino.
În 1977, la sensibilitatea acut? fa?? de destinul propriu pare s? se adauge preocuparea pentru ce se întîmpla cu Goma, Negoi?escu ?i Vianu. Este momentul cînd intr? în dialog cu Cornel Burtic? ?i Nicolae Ple?i??. Are credin?a c? el a ob?inut de la stîlpii regimului reglarea „umanitar?“ a situa?iei disiden?ilor, ca ?i a propriilor interese (publicarea romanului Bunavestire, pa?aport pentru mama sa). I se solicit? în schimb s?-l fac? pe Goma s? renun?e la revolt?. Cîteva documente arat? încerc?rile lui Breban în acest sens. „Contractul“ implicit se va extinde în timp ?i în spa?iu. Securitatea îi cere lui Breban s? îi denigreze pe Goma ?i Tudoran, s?-i prezinte ca fiind scriitori minori, cu probleme de personalitate. Mai multe note indic? referiri negative ale lui Breban la adresa celor doi. Scriitorul pare afectat de prestigiul interna?ional al disiden?ilor, „care i se refuz? lui“. Altfel spus, Breban î?i învidiaz? colegii. El „stabile?te“ c? ace?tia î?i construiesc o faim? literar? abuzînd de ac?iunea politic?. „Le-ar fi spus ?N.B.? Monic?i Lovinescu ?i altor veleitari: «Face?i tapaj de estetic? dar m-a?i considera mare dac? a? scrie Jos Guvernul. Asta poate s-o scrie orice prost. Unde vede?i valoare estetic? într-un slogan?»“14
Critica pe care o face constant de-a lungul anilor exilului militant contestatar al realit??ilor politice din ?ar? exprim? o op?iune existen?ial? apolitic?. Dac? documentele de arhiv? arat? indiscutabil solicitarea Securit??ii ca Breban s? se exprime nefavorabil în ce-i prive?te pe Goma ?i Tudoran, e mult mai pu?in clar dac? ofi?erii cu care se întîlnea romancierul au avut nevoie s? adauge sugestii la „teoretiz?rile“ lui Breban însu?i.
În a doua jum?tate a anilor ’80, Securitatea pare s? fi renun?at la a-l face pe Breban s? aib? alt? viziune asupra politicii culturale a partidului. De asemenea, nu mai pune piedici la apari?ia c?r?ilor sale. Cînd lt. col. Victor Achim propune închiderea DUI pe numele lui, în 1987, ofi?erul are în vedere c?: „?Breban? este legat de ?ar? ?i mul?umit de faptul ca editurile îi public? în continuare c?r?ile, iar presa de specialitate face referiri la ele.“15
Nicolae Breban nu a fost niciodat? un disident.
Rigoarea defini?iilor
Aceast? serie de istorii, ca ?i urm?toarele dspre care vom vorbi, face foarte dificil? judecarea statutului lui Nicolae Breban din perspectiva raporturilor cu regimul comunist. Faptul c? importantul scriitor a fost ?i este antipatizat de mul?i colegi, calificat ca megaloman, indiferent sau dispre?uitor fa?? de soarta celorlal?i16, ori din contr?, este de unii venerat, cel pu?in formal, complic? ?i mai mult datele problemei. Tocmai pentru c? datele de caracter ?i de temperament ale scriitorului Nicolae Breban au asemenea efecte asupra imaginii sale publice, e necesar s? insist?m asupra separ?rii problematicii colabora?ionismului de subiectul personalit??ii sale. De asemenea, asupra folosirii riguroase a termenilor ?i a defini?iilor.
Primul rezultat al plusului de rigoare este observa?ia c? Nicolae Breban nu a fost în nici un moment... un disident. Asupra acestui calificativ au insistat declarativ Nicolae Breban însu?i, ceva mai elaborat Liviu Ioan Stoiciu17 ?i al?i cî?iva adep?i ai scriitorului. E adev?rat c? în primul episod al serialului „Cazul Breban“ subliniasem autenticitatea ?i caracterul radical al „episodului 1971“ din perspectiva actorilor importan?i: Securitatea, media interna?ional?, mediul literar din ?ar?. Dar acestea nu sînt sinonime cu disiden?a. În limbajul tehnic al domeniului, „disiden?a fa?? de regimurile comuniste“ se refer? la autorii ac?iunilor de opozi?ie care asum?, drept referin?? a motiva?iei ?i scopurilor lor, principiile drepturilor omului. Arhitec?ii care refuzau s? semneze proiecte de construc?ie aberante, ecologi?tii care exprimau nemul?umiri fa?? de distrugerea Deltei, nomenclaturi?tii care mai cîrteau împotriva dispari?iei conducerii colective în P.C.R., ofi?erii care vindeau secrete nu sînt, în sensul consacrat de teoriile rezisten?ei anticomuniste, disiden?i.18 Nici Breban nu a dep??it, în criticile sale, protestele fa?? de politica cultural? a lui Ceau?escu. Din contr?, documentele ?i m?rturiile credibile arat? c? Nicolae Breban ?i-a exprimat acordul cu politica intern? a P.C.R. ?i i-a contestat de asemenea sistematic pe scriitorii care s-au ridicat împotriva situa?iei lamentabile a drepturilor omului în Rom=nia. Faptul c? „episodul 1971“ nu este un act de disiden?? nu-i scade valoarea. Dar nici nu e cazul s?-l ridic?m la importan?a manifest?rilor gen Paul Goma care, prin punerea în relief a chestiunii etice fundamentale a regimurilor comuniste, i.e. ac?iunea distrug?toare a acestora asupra fiin?elor umane, au dus la delegitimarea ?i, în final, la pr?bu?irea lor.
Dar nu includerea sau neincluderea lui Nicolae Breban în categoria disiden?ei rom=ne?ti este problema de fond a acestei scrieri, ci valabilitatea acuza?iei adus? lui de CNSAS, de a fi fost „colaborator cu Securitatea ca poli?ie politic?“. Pentru un r?spuns e nevoie de inventarierea unor noi detalii, de un nou apel la rigoare ?i de... un nou episod.

1 Arhiva CNSAS, Dosar I 6625, vol. 3, f. 70.
2 Ibidem, f. 68.
3 Ibidem, ff. 46-47
4 Ibidem, f. 188.
5 Telegrama din 15.02.1972: Arhiva CNSAS, Dosar SIE 8680, f. 83.
6 Nota din 31 mai 1975, Arhiva CNSAS, Dosar I 6625, vol. 4, ff. 67v, 68. Interviul fusese publicat sub titlul: „Românul care nu accepta compromisul“.
7 Arhiva CNSAS, Dosar I 6625, vol. 5, f. 166.
8 Referat din 2 decembrie 1975 (Arhiva CNSAS, Dosar I 6625, vol. 4, f. 117).
9 Minuta discu?iei din ziua de 12 ianuarie 1976 dintre Valeriu Rîpeanu ?i Nicolae Sorin cu Nicolae Breban (Ibidem, ff. 147-148).
10 Comisia era compus? din Ion Dodu Balan, vicepre?edinte al Consiliului Culturii ?i Educa?iei Socialiste, Vasile Nicolescu, director al direc?iei literar-editoriale din Consiliului Culturii ?i Educa?iei Socialiste, Aurel Martin, director general adjunct al Centralei editoriale ?i director al editurii „Minerva“, Valeriu Rîpeanu, director al editurii „Eminescu“, Sorin M?rculescu ?i Mihai Gafi?a, redactori la editura „Cartea Româneasca“, criticul Nicolae Baile?teanu, care urma s? reanalizeze con?inutul romanului în vederea apari?iei sale (Ibidem, f. 157).
11 Ibidem, f. 198.
12 Pasajul este subliniat de ofi?er cu creionul (Ibidem, f. 184, 184v).
13 Pasajul este subliniat de ofi?er cu creionul (Ibidem, f. 198).
14 Raportul din 30 septembrie 1982, Arhiva CNSAS, Dosar I 6625, vol. 5, f. 274v.
15 Arhiva CNSAS, Dosar I 6625, vol. 5, f. 350v.
16 Sintetiz?m ce spun dosarele, nu exprim?m, pentru a p?stra distan?a epistemologic?, opinia noastr?.
17 Liviu Ioan Stoiciu, „Breban, cu dosar de urm?rire la Securitate, n-a fost disident anticeau?ist, ci agent de influen??, repet? Manolescu“, Contemporanul, nr. 5, mai 2011.
18 Ca membru al C.C. al P.C.R. care a rupt cu partidul datorit? opozi?iei la politica ideologic – cultural? a acestuia, Nicolae Breban este „disident“ în sensul etimologic al termenului.