Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.672
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 551.125
Total vizitatori unici: 216.328

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Pe teme franco-romanesti

Note inutile

 

Pe teme franco-române?ti

 

Bogdan C?linescu

 

         Atunci cind filmul lui Cristi Mungiu a primit premiul la Cannes in mai, presa franceza a fost foarte ambigua. Putini au fost cei care au inteles ce se intimpla sub Ceausescu, cine erau « decreteii », de ce avortul era chiar o forma de protest si de rezistenta la o decizie politica - si nu morala – impusa de Partid si de Conducator. Majoritatea ziaristilor insistau pe faptul ca un regizor necunoscut, fara a avea un budget «hollywoodian» a reusit sa se impuna juriului. Obisnuiti de citiva ani cu filme sociale si antiliberale sau cu filmele delirante ale lui Michael Moore, au fost surprinsi de aceasta productie tratind un subiect ce nu il cunosteau.

Oare ce mesaj se ascunde in creatia regizorului roman ? E cu siguranta un film pro-avort, au spus cei de la ziarul le Monde si de la Libération. «Nu, e impotriva avortului», sustin criticii de la Figaro sau de la Valeurs Actuelles. O pozitie concilianta provine, paradoxal, din partea unei publicatii catolice, Vie Chrétienne, pentru care filmul lui Mungiu poate fi interpretat din amindoua punctele de vedere. Insa de abia zilele acestea filmul a iesit pe ecrane si presa e unanima: avem de a face cu o creatie cinematografica excelenta, un film mare care merita deplin premiul la Cannes. Majoritatea criticilor au si inteles ce se intimpla sub Ceausescu. Doar Le Monde (29 august) se tine tare pe pozitie. Situatia din film e generata de un «regim comunist pe moarte» si de aparitia primelor semne ale noii societati  «affairiste si mafioase». A se intelege noua lume «neoliberala». Autorul articolului evita sa foloseasca expresia «dictatura comunista» (in general, in majoritatea publicatiilor de stinga, dar mai ales la televizor, se vorbeste de regim totalitar - in Coreea de Nord, spre exemplu - de dictatura, insa adjectivul comunist e uitat cu abilitate). «Asta e situatia, sfirseste articolul, daca ar fi fost libertatea de a avorta si anticonceptionale»… Avis aux amateurs !

 

         In Franta, se vorbeste de ce in ce mai putin de spargatorii romani de parcmetre, de osenii care fura in supermagazine, de tiganii din metrou si din ce in ce mai mult de masina Logan (se vede peste tot), de filmul lui Cristi Mungiu, de prima statie de benzina romaneasca deschisa in sudul Frantei, de progresele economice (cele mai importante din estul Europei in ultimii doi ani) si de concurenta impusa de tarile din Est ce obliga Franta sa…faca reforme. S-au schimbat vremurile…

 

         Partidul socialist francez se tranforma? Dupa moartea electorala a Partidului comunist  francez, ultimul din Europa ramas in lumea dogmelor marxiste, dupa infringerile la ultimele alegeri (al treilea esec consecutiv la prezidentiale), Partidul socialist condus de François Hollande s-a reunit la Universitatea de vara in oraselul La Rochelle, in cerc restrins, fara «elefantii» Jack Lang, Dominique Strauss-Kahn, Bernard Kouchner, Lionel Jospin, Martine Aubry etc. Majoritatea au fost cooptati abil de Sarkozy la posturi importante (Kouchner e Ministru de Externe) sau pur si simplu asteapta momemtul oportun sa reapara pe scena politica. Toti participantii si toti oratorii au fost de acord ca partidul trebuie reformat insa nimeni nu a avut curajul sa recunosca esecul ideologiei socialiste (cum au facut celelalte partide socialiste europene care au afirmat curajos rolul primordial al economiei de piata si al capitalismului in lumea de astazi). Impresionant cum acest partid al carui aliat principal a fost in ultimii 30 de ani Partidul comunist, desi are printre leaderi citeva personalitati inteligente si cultivate, nu reuseste sa se debaraseze de zdrentele dirigismului si economiei de stat ce au esuat peste tot in lume. Singurul adversar posibil in urmatorii ani ai dreptei franceze va fi…ea insasi.

 

         Sunt din ce in ce mai uimit de relatiile intime intre oamenii politici francezi si ziaristi. François Hollande, secretarul Partidului socialist si fostul sot al candidatei nefericite Ségolène Royale, a fost fotografiat cu o ziarista de la Paris Match, prezentatoarea vedeta de pe France 2, Béatrice Schonberg, a fost nevoita sa demisioneze pentru ca traieste cu ministrul Jean-Louis Borloo, o alta prezentatoare de pe France 3, Marie Drucker, a demisionat pentru ca are o relatie cu François Baroin, leader de dreapta si fost ministru in guvernul Villepin. Pina si Sarkozy a avut un « flirt » in primavara trecuta cu o ziarista de la Figaro cind Cécilia si-a luat citeva zile de vacanta cu patron din lumea publicitatii. In sfirsit, Christine Ockrent, animatoarea unei emisiuni politice pe France 3, refuza sa demisioneze desi e sotia…ministrului Kouchner. Sa fie aceasta - irezistibila -  atractie amoroasa una dintre cauzele calitatii mediocre a presei (si televiziunii) politice franceze si a faptului ca, fata de tarile anglo-americane, (adevaratele) anchete politice sunt foarte rare ?

 

         Cécilia Sarkozy. Personaj de roman insa inclasabila. Imprevizibila. Privire (si corp) de amanta dominatoare. Cécilia dispretuieste presa insa ii place sa fie filmata si fotografiata, uraste mondenitatile insa se imbraca la Prada si adora luxul. Convoaca un ziarist de la cotidianul Est Républicain, ii spune ce are pe suflet, de ce s-a dus sa elibereze infirmierele bulgare, ce a vorbit cu Kadhafi si ca nu are de gind sa se prezinte in fata unei comisii de ancheta parlamentara (imi inchipui ce scandal ar declansa aceste declaratii in Statele Unite). Cu siguranta vom mai auzi de Cécilia in anii urmatori.

 

         Ascultat la France Inter emisiunea cotidiana «Là-bas si j’y suis» animata de Daniel Mermet.  Emisiune de propaganda anticapitalista, antiamericana si antieuropeana. Imi frec ochii (urechile), nu-mi vine sa cred cum in 2007, pe un post de radio celebru, se poate vorbi – serios – de reusitele socialismului stiintific si de Uniunea Sovietica ca «un fost stat de drept si util» inainte de 1990.

 

         Tot la radio, in legatura cu inceputul anului scolar, o directoare de gradinita : «L’enfant doit acquérir de nouvelles compétences». Limbajul « pedagogist », bourdivian in toata splendoarea lui. Cum poate un copil de trei-patru ani sa «dobindeasca noi competente» ? La virsta asta el invata sa deseneze, sa numere pina la zece, descopera figuri, jocuri noi, etc. Un informatician de 40 ani poate sa « dobindeasca noi competente », la fel si un contabil sau un cadru intr-o intreprindere. Cu astfel de « competente » nu e de mirare ca scoala franceza s-a cam dus de ripa...

 

Paris, septembrie 2007