Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.875
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.677
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 590.452
Total vizitatori unici: 230.701

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Tot despre Bacovia

Tot despre Bacovia

Constantin Pricop

Probabil c? prima expunere critic? în care a fost tran?ant respins? apartenen?a lui Bacovia la simbolism, fiind asociat în schimb la expresionism, este textul intitulat Bacovia din Cartea de recitire (1972) a lui Nichita St?nescu. Acela?i spirit al reinterpret?rii operei autorului Stan?elor burgheze, întreprins? de poe?ii ?i criticii din genera?ia ’60 se afl? în Sfîr?itul continuu (Cartea Româneasc?, 1977), de Ion Caraion. Prezentarea argumentelor proprii ale autorului este precedat? de „cur??irea terenului“ de resturile construc?iilor anterioare, demolate una dup? alta. Nici încadrarea lui Bacovia printre simboli?ti, nici ideea privind sc?derea valoric?, de la volum la volum, a scrisului poetic bacovian (Vladimir Streinu spunea c? stihuitorul s-ar fi dovedit mereu „un talent declinant…“ – 32), nici afirma?iile privind „sinistritatea“ acestei poezii (C?linescu), nici acelea despre „nihilismul intelectual“ ?i îndemnul de a „exclude mocnit inteligen?a“ (N. Davidescu) nu i se par acceptabile. Toate erau pentru Caraion dovezi ale unor analize superficiale, gre?it orientate, „exterioare“; era nevoie de o nou? lectur?, „din perspective noi, riscante chiar“, întrucît „la cazierul inchietudinii, dezagreg?rii, defec?iunilor ?i soiul s?u de dezadaptat ?i dezadaptare, la depresivitatea ce o con?ine ?i o eman? poezia sa exist? forme de contrapunct. Printr-însele ea devine redutabil?.“ (37-38) Noua lectur? a operei lui Bacovia, „din?untrul s?u“, de aceast? dat?, pare a fi greu de contestat, fiind edificat? pe metoda „statisticii“ lexicale. Sînt puse astfel în eviden?? categoriile de cuvinte folosite în poezii. Evaluarea în aceast? manier? relev? o realitate neobservat? pîn? atunci – o realitate care ar explica perenitatea artistic? a textelor examinate. Lirica lui Bacovia e construit? pe un contrast categorial. Pe de o parte, îi sînt proprii, adev?r unanim acceptat, triste?ea, abandonul, înfrîngerea ?.a.m.d. – st?ri de spirit din aceast? categorie. Pe de alt? parte, structura lingvistic? a poemelor sugereaz? altceva. Luînd mai întîi ca e?antion prima strof? din Nervi de toamn?, eseistul constat? c? din 22 de cuvinte 40% (9 din cele inventariate) sînt verbe. Verbe la timpul prezent, care dau senza?ia de dinamism, de mi?care, de ac?iune – altfel spus, via??, nu abandon, nu pasivitate, nu univers static etc. (34) Situa?ia nu e întîmpl?toare. Caraion crede c? tr?s?tura este proprie întregii poezii bacoviene, fiind prezent? în egal? m?sur? în volumele tîrzii (cele care ar tr?da, dup? unii critici interbelici, o incontestabil?… debilitate). Contrastul dintre atmosfera plat?, de abandon, de nelini?te ?i descurajare ?i modul viguros, activ reie?ind din dinamica verbelor, care au o func?ie esen?ial? în construc?ia acestor texte ar explica valoarea operei. Caraion extinde cercetarea la 250 de texte apar?inînd crea?iei bacoviene din toate perioadele. 20% din cuvintele folosite sînt verbe, iar verbul cel mai frecventat nu este a abandona, sau a renun?a, sau a sfîr?i, sau a muri etc., ci a fi. Realitate lexical? proprie dinamicii, energiei – nu lasitudinii, nelini?tii, triste?ii. Din cele 385 de verbe consemnate multe apar rar (o dat?, de dou?, de trei ori), cu o frecven?? de mai mult de 10 prezen?e fiind doar 38 de verbe. E interesant s? le men?ion?m pe cele mai des utilizate, în ordine descresc?toare: a fi, a plînge, a veni, a duce, a trece, a ninge, a sta, a ploua, a cînta, a ?ti, a c?dea, a dormi, a spune, a uita, a gîndi, a face, a suna… (50) In afar? de a plînge, celelalte indic? activism, dinamism. În Stan?e burgheze sau în Stan?e ?i versete analistul g?se?te „adev?rate colonii de verbe“.

„Eu scriu
?i, poate,
Tr?dez
O criz? moral?,
F?r? s-o ?tiu, –
Ar obiecta
Cititorul.
M?nînc
Ca s? tr?iesc,
Scriu
S? m? de?tept
– Contagiul
De tristul meu moral,
Stimate cititor,
Uit?-l, –
Dup? alte c?r?i.“
(„Pro Arte II“, în Opere, Editura Minerva, Bucure?ti, 1978, p. 269)

Acestea, e adev?rat, al?turi de „piese ca Epod?, Feude sau ?tan?? de lume, care-s complet f?r? verbe.“ (36)

Caraion îl asociaz? pe poetul român expresioni?tilor germani – pentru c? ace?tia î?i propuneau s? scrie doar cu verbe. Apropierea lui Bacovia de expresionism este a?adar realizat? aici nu în virtutea unei atmosfere identice, nu a unei ideologii comune etc., ci a unor criterii formale, a unor similitudini în ceea ce prive?te construc?ia poemelor. Numele invocat pentru posibila înrudire este acela al unui expresionist de prim? etap? – August Stramm. Acesta a scris pu?in – disp?rînd în plin? putere de crea?ie, într-o misiune din prima conflagra?ie mondial?. Textele sale sînt la fel de succinte, la fel de „scheletice“ ca acelea ale lui Bacovia din a doua etap? de crea?ie. În urma asocierii celor doi autori, Caraion se întreab?: „practica Bacovia expresionismul avant la lettre?“, iar r?spunsul este o nega?ie: „Nu. A?a cum nu se apucase s? practice futurismul, atunci cînd în versurile lui vom descoperi variet??i ca ?este citat? poezia Modern? II?. A?a cum nu se apucase s? practice dadaismul, ?i totu?i va scrie – iat? – o astfel de n?zdr?v?nie, care nu e paralogic? decît în aparen?? ?i nici nu ?i-a scos cuvintele din p?l?ria hazardului [este citat? Informa?ie]“. (38)

***

Pentru cei care l-au reinterpretat în anii ’60 ai secolului trecut pe Bacovia, modelul invocat a fost expresionismul. ?i Nichita St?nescu, ?i Ion Caraion, ?i critici ca Mihail Petroveanu, Daniel Dimitriu ?. a. vorbesc despre afinit??ile cu mi?carea poetic? de limb? german?. Simbolismul este l?sat deoparte, universul bacovian este definit prin apropierea de expresionism. Sînt invocate elemente comune privind imaginarul ?i o înrudire în spirit, în atitudinile existen?iale fundamentale. Expresionismul ofer? exemplul unei arte tran?ante – poe?ii, dramaturgii dar ?i arti?tii plastici care ilustreaz? curentul folosesc un limbaj categoric, o cromatic? redus? la culorile „tari“, dînd na?tere unor puternice contraste. }ip?tul lui Munch este emblema acestei atitudini. Altfel, din cîte se ?tie, Bacovia nu îi cuno?tea pe poe?ii din mi?carea lui August Stramm ?i Georg Trakl. Cu atît mai pu?in s-ar putea vorbi în cazul s?u de un program literar expresionist. Sursele poetului român r?mîn, f?r? îndoial?, cele identificate de critica din perioada interbelic?: simboli?tii francezi. Este interesant de urm?rit cum aceea?i materie prim?, valabil? pentru o bun? parte din simbolismul european a fost prelucrat? de Bacovia într-o manier? particular?. Manier? care îl îndep?rteaz?, în fond, de esen?a simbolist? a recuzitei întrebuin?ate. Acelea?i modele literare determin?, în cazul s?u, alte rezolv?ri expresive. La Bacovia s-a vorbit despre expresionism mai mult prin prisma tensiunilor existen?iale induse, identificabile de la prima vedere – ?ip?tul, angoasa, destructurarea personalit??ii umane – decît prin particularit??i formale. Sînt invocate st?rile existen?iale limit?. Poezia lui Bacovia invoc? f?r? îndoial? st?ri de criz?; nu e greu de conchis c? poezia sa e un strig?t. Dup? aceast? „descoperire“ raportarea la expresionism pare s? fi devenit obligatorie, ca un gest reflex. În ce m? prive?te, cred c? aceste echival?ri impun o anumit? pruden??. În poezie mijloacele de comunicare sînt totu?i mai importante decît orice „con?inuturi“. Putem observa c? ?i în rîndurile expresioni?tilor întîlnim diferen?e stilistice considerabile. Ca tip de expresie Bacovia se apropie de un August Stramm, a?a cum s-a men?ionat, dar mult mai pu?in de expresioni?tii… „retorici“ de tipul Trakl, Ernst Stadler sau Benn. Universul existen?ial al poeziei tuturor acestora este comparabil – dar mijloacele de expresie sînt cu totul altele.
***
Cel pu?in la fel de util? ca apropierea de expresionismul tematic mi se pare a fi punerea în rela?ie cu familia de poe?i ai, s?-i spunem, „poeziei reduse la esen?e“, sau, dac? o putem numi printr-o metafor?, ai „poeziei s?race“. Compararea universurilor existen?iale nu poate fi mai important? decît similitudinile în privin?a procedeelor expresive. Expresionismul tematic poate constitui un criteriu de integrare într-o categorie de arti?ti, dar este cel pu?in la fel de important? încadrarea între autorii grupa?i în virtutea unor caracteristici expresive comune. Stramm e f?r? îndoial? un bun exemplu, dar ca expresie el face parte din stirpea unor poe?i ca Ungaretti ?i, într-o anumit? parte a crea?iei lor, William Carlos Williams, Aldo Palazzeschi, Vasko Popa ?i, f?r? îndoial?, nu pu?ini al?ii. Reprezentan?i ai acestui gen de poezie pot fi g?si?i în diverse literaturi. Ei fac diferen?a între poezia pletoric? ?i aceea redus? la un minim de cuvinte, nu o dat?… disparate. Mare parte din poezie se situeaz?, e adev?rat, undeva între cele dou? tipuri de expresie poetic? ?i deseori exist? la acela?i poet exemple pentru cele dou? tipuri de expresie. M? refer aici doar la zonele de poezie care urm?resc sintetiz?ri extreme. Poe?ii care practic? acest tip de discurs pot face parte din curente ?i tendin?e literare diferite, uneori opozabile. Ce îi apropie este modul de a scrie poezie. Scriitorii de aceast? factur? reduc discursul poetic la cîteva repere; discursul e epurat, destructurat, se renun?? la elementele de leg?tur? între principalele p?r?i de propozi?ie. Nici m?car aceste p?r?i de prim? importan?? nu sînt men?inute întotdeauna în text. Sînt destructur?ri despre care trebuie spus c? nu au nimic în comun cu „demolarea“ limbajului literar conven?ional, practicat? de avangardi?ti. Nu este vorba, în cazul „poeziei s?race“, de subminarea capacit??ii de a comunica a limbajului natural, ci de construirea unor noi capacit??i de a comunica. Pe de alt? parte, ei nu pot fi apropia?i nici autorilor poeziei cu aspect perfect retoric (Valéry, Ion Barbu din Joc secund), dar care nu comunic? în sensul limbajului comun pentru c? î?i propune din proiect s? nu comunice.
***
Se repet? neobosit c? cititorul operelor literare, ?i în primul rînd cititorul de poezie, „colaboreaz?“ cu autorul. Dar în cazul poe?ilor din familia lui Bacovia punctele care ofer? sugestii de comunicare sînt puternic distan?ate, devin ni?te „insule“ semantice, încît procesul de transmitere a unui mesaj î?i „deformeaz?“, î?i schimb? natura. „Dificultatea“ descifr?rii unui asemenea tip de text vine din rarefiere. Avem de-a face cu un tip de scriitur? literar? care se îndep?rteaz? puternic de modul de descifrare comun, întîlnit în conversa?iile cotidiene. Cuvintele „de leg?tur?“ între termenii principali ai discursului sînt eliminate, lectorul se afl? în fa?a unor lexeme „plasate“ cu abilitate ici ?i colo în fluxul lecturii. „Relativizarea“ citirii nu este o consecin??, nu este un adaos, ea devine condi?ia acestui tip de discurs literar. Vagul nu e îns? introdus prin expresie, prin metafore, simboluri ?.a.m.d. Elementele verbale ale acestor poezii nu introduc atmosfera „poetic?“ prin procedeele cunoscute; atmosfera se na?te, se strecoar? printre cuvintele plasate în text cu parcimonie. Se renun?? la expunerea coerent?, „logic?“ din poeziile descriptive, tradi?ionale sau moderne; ligamentele lingvistice sînt l?sate la îndemîna imagina?iei cititorului. Imagina?ia e provocat? nu de ceea ce i se ofer?, ci de ceea ce nu i se ofer?. Poeziei îi este proprie sugestia – dar în acest caz, repet, nu mai este vorba de sugestie prin tropi – metafore ?i alte procedee specifice –, ci de o reducere a textului la limita a ceea ce mai poate sugera o coeren??. Este poezie esen?ializat?, sintetic? – „s?rac?“! – fiind, într-adev?r, din punctul de vedere al poe?ilor pletorici, s?rac?. Exist? nu numai critici „lipsi?i de organ“ pentru o astfel de poezie (un Marian Popa, atît de comprehensiv în multe alte privin?e, scrie despre ultima faz? a poeziei lui Bacovia c? este realizat? sub semnul… demen?ei…, iar despre Cogito c? „…textul apar?ine unui alienat mintal inofensiv“ – Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mîine, Editura Semne, Bucure?ti, 2009, vol. I, p. 1012 ), ci ?i poe?i (poe?ii sînt în general mai receptivi în ceea ce prive?te arta lor) pentru care sobrietatea dus? pîn? la limita descifr?rii, esen?ializarea ?.a.m.d. sînt un… „prea pu?in“ (dac? mi se permite, acestea erau concluziile unor discu?ii purtate cu Petre Stoica, autorul unei evidente poezii pletorice, discursive, sau chiar cu Marin Mincu, poet ?i critic cu deschidere pentru poezie…).
***
Sigur c? ne putem întreba de ce poe?ii genera?iei ’60 au fost primii care au sus?inut o nou? interpretare a poeziei lui Bacovia, de ce reorientarea nu s-a datorat în primul rînd criticilor… Explica?iile sînt simple. Criticii au mai mult respect fa?? de „adev?rurile“ stabilite de colegii lor cu autoritate. În leg?tur? cu Bacovia s-a creat rapid un soi de unanimitate în rîndul comentatorilor interbelici importan?i. Fa?? de judec??ile literare consacrate beletri?tii au mai pu?ine complexe, judec? dup? criterii interne ale genurilor practicate. Nu poate fi omis? nici tendin?a, specific? literaturii române de a favoriza retorica, discursul, teatralitatea, efectele de tot soiul, în detrimentul sobriet??ii, al „poeziei s?race“, care limiteaz? f?r? ezitare elementele expresive, preferînd crochiul, ceea ce ?ine de esen?a picturii „primitive“…
Acesta este modelul pe care îl ofer?, în condi?iile resuscit?rii poeziei române?ti din anii ’60, George Bacovia. E vorba, desigur, de atmosfera mizer?, la limit?, zon? existen?ial? care constituia un element de atrac?ie pentru autorii pe punctul de a intra în literatura anilor ’60, sastisi?i de atmosfera artificial senin?, de optimismul insipid al realismului socialist. Acesta este totu?i doar un aspect al poeziei bacoviene. Dincolo de atmosfer?, mai important în ceea ce prive?te poezia era modul de expresie. Poezia s?rac?, redus? la insule semantice adecvat plasate, o modalitate de expresie promi??toare, nefrecventat? în poezia noastr?, n-a g?sit ecouri importante în poezia genera?iei ’60 (poate doar în lirica unui Daniel Turcea). Ea r?mîne ?i ast?zi un punct de plecare, urmînd a fi exploatat, poate, de genera?iile viitoare.