Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.875
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.677
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 590.462
Total vizitatori unici: 230.705

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Doua replici ale domnului Mircea Martin

Scurta replica domnului Mihai Sora*

 

Constat cu stupoare ca dl. Mihai Sora opteaza in continuare pentru scandal. ~n loc sa tina seama de fapte, de argumente – sau macar sa se refere la ele – domnia sa se exerseaza cu multa astutie in denigrarea mea. Nu voi plictisi cititorii revistei „Timpul“ repetind cele scrise in textul meu intitulat „Surle si tobe“, care le sta la dispozitie in „Observator cultural“, nr. 182 din 11-17 septembrie 2008 – si la care dl. Sora nu se oboseste sa raspunda.

~i rog sa citeasca si „Scrisoarea deschisa“ adresata dlui Sora de dl. Michel Carassou, scrisoare pe care conducerea revistei „Timpul“ s-ar fi cuvenit s-o publice alaturi de textul dlui Sora, nu la 9 (noua) pagini distanta, ca si cum intre ele n-ar fi nici o legatura. Este o strinsa legatura, iar o lectura a lor in paralel poate fi edificatoare pentru orice om cu discernamint. „Scrisoarea deschisa“ a dlui Carassou demonteaza calm si simplu multe alegatii ale dlui Sora din „Scrisoarea in 40 de puncte“ (vezi „Timpul“ din august a.c). si din recentul articol intitulat „O crima impotriva gindirii“ (titlu menit, desigur, sa suscite atentia unei anumite categorii de public, dar cel putin bizar cind e dat de un filosof).

Dl. Mihai Sora vorbeste de „atacuri subterane“, de „asalturi“, de „interventiile (mele) clamoroase, greu de indurat“ pe linga dl. Carassou (pe ce va bazati, dle Sora?) si, in acelasi timp, de „ochii (domniei sale) miopi“, dar clarvazatori. Tot domnia sa se refera la proiectul meu fondanian in termeni precum: „hop! s-a trezit din somn“ etc., uitind faptul (desigur, lipsit de relevanta) ca, pina la 91 de ani, nu si-a gasit timp sa scrie o pagina intreaga despre Fondane, necum sa-l editeze (desi a lucrat prin edituri si a detinut pozitii de putere). Cele mai puternice contraargumente la acuzatiile dlui Sora impotriva mea se afla chiar in textele domniei sale.

~ntristator si de neinteles ramine faptul ca, in loc sa se aplece acum asupra operei filosofice a lui Fondane, s-o editeze si, mai ales, s-o comenteze, dind astfel culturii romane o exegeza pentru care competenta nu-i lipseste, ci ii prisoseste, domnia sa tine sa perpetueze o polemica fara sens, cu atacuri la persoana, care nu-l onoreaza.

 

*La multele pagini din „Timpul“ (august si septembrie 2008) indreptate impotriva mea.

Mircea Martin

 

O crima impotriva bunului simt*

Cu aerul ca „amendeaza“ articolul meu, „Surle si tobe“, din „Observator cultural“, nr. 182 din 11-17 septembrie 2008, dl Mihai Sora continua – frenetic si iresponsabil – atacul la adresa mea, impunindu-l sub formula „neantul activ al vicleniei si al invidiei“. ~ntreg textul, ca si cele publicate in numarul anterior al „Timpului“ (si in alte reviste!), apeleaza la un ton prezumtios si la metoda procesului de intentie folosita in cel mai grosolan mod cu putinta. Mod care cultiva insulta cu o pofta ce pare insatiabila.

Mi-e greu sa-l recunosc pe Mihai Sora in aceasta (im)postura, dar, cita vreme o asuma, nu-mi ramine decit sa ma predau evidentelor si sa reactionez ca atare. Eu insa nu ma voi grabi sa extind observatiile mele punctuale asupra intregii sale vieti si activitati. Ceea ce dl Sora nu ezita sa faca, din pacate, in ce ma priveste.

Domnia sa vorbeste, in cazul meu, despre „viclenie ca stil de viata si mod de lucru“! Nu-ti trebuie prea multa pregatire filosofica, nici o prea indelungata experienta, ca sa nu te arunci in golul unei asemenea generalizari. ~ti trebuie doar putin bun-simt. ~n toata campania pe care o poarta impotriva mea, dl Sora lasa impresia ca s-a pierdut, ca un „glas strain“ vorbeste in numele sau, ca un personaj isteric gesticuleaza in subtextul textelor sale. Aproape fiecare fraza din multele pagini publicate recent este amendabila prin absolutizarea propriilor pareri si proiecte, prin discreditarea cu nimic justificata a celuilalt, prin relatari amanuntite ale unor scene imaginare.

Modul in care dl Sora reconstruieste si „potriveste“ vizita pe care i-am facut-o in ianuarie a.c. este, printre altele, semnificativ. Nu l-am vizitat ca sa-l „rog“ ceva, cu atit mai putin ca sa-i „cer sa-si injunghie singur capra...“, cum scrie cu un patetism de foarte proasta calitate. I-am propus sa editam impreuna toata opera lui Fundoianu-Fondane, nu doar pe cea franceza, iar pe cea franceza, intr-o ordine pe cit posibil cronologica, nu incepind cu Lunea existentiala... si cu Baudelaire sau experienta abisului, creatii ultime. Ce sa cred? Ca dl Sora n-are tinere de minte, ca e viclean sau ca minte pur si simplu?

De ce sustine intruna si fara nici o noima dl Sora ca i-as fi „distrus“ proiectul Fondane, cind poate publica oricind – mai ales daca e tradusa, cum pretinde – intrega opera filosofica a autorului, la fel de cuprinzatoare si de importanta ca aceea literara, pentru care dl Carassou mi-a acordat mie drepturile? Daca as fi iubit scandalul, precum dl Sora & comp., as fi protestat, la rindul meu, impotriva acestei injumatatiri, cu atit mai mult cu cit eu tin sa public (si voi publica, in ciuda supozitiilor calomnioase ale dlui Sora) si opera in limba romana a autorului.

Pentru ca doresc sa public opera literara franceza a lui Fondane, in traducere romaneasca, obtinind in acest sens drepturile legale, trebuie sa fiu jignit si discreditat de dl Sora? N-am ascuns nimanui aceasta intentie si dl Carrasou a comunicat decizia sa echipei de la Limes – nu in iulie a.c., cum inexact scrie dl Sora, ci chiar in martie. De unde, din ce vagauna a unei imaginatii maladive apare acest scenariu politist de duzina: „inversunare criminala“, „ocolis criminal“, „cutit infipt pe la spate, pe ascuns“ etc.?

Care-i „ocolisul criminal“, domnule Sora? Cum poti obtine niste drepturi legale prin ocolis (pe cine voi fi ocolit?), „intr-un mod si las si criminal“? Nu va e jena sa puneti pe hirtie astfel de acuzatii fara nici o acoperire, sfidind bunul simt? Cind tocmai Dvs, vechi editor, nu-i asa, voiati sa-l publicati pe Fondane fara a detine contracte de editare!

Alta acuzatie nefondata: cind si unde am pretins eu ca sint „fondanianul en titre al culturii romane“, cum scrieti negru pe alb in rechizitoriul Dvs?

Vorbiti despre „intilnirea fondanienilor de la Peyresq, in vara lui 2007“, dar n-aveti atita respect pentru adevar – desi invocati mereu faptele – incit sa recunoasteti ca ati ajuns acolo – impreuna cu Luiza Palanciuc – in urma recomandarii mele. Si nici ca, abia dupa aceea, v-ati „trezit“ (va reiau propria formula) ca vreti sa-l editati pe Fondane.

La respectiva reuniune, Luiza Palanciuc „a spus limpede“, e adevarat, ca a tradus Le mal des Phantomes in romana si Privelisti in franceza. Sigur este faptul ca, la fata locului, n-a putut sa prezinte decit doua poeme. (E nevoie de martori?)

Mai departe, cum sa numesc insinuarile referitoare la faptul ca Ion Pop s-a raliat proiectului meu, cum sa calific dispretul afisat fata de ceea ce am facut eu pina acum pentru Fondane si acuzatiile, repetate in nestire, pentru ceea ce n-am facut? Viclenie, invidie, perfidie, tupeu? E usor sa bagatelizezi scrierile celuilalt, cind tu insuti n-ai scris aproape nimic despre autorul in cauza! Pardon, era sa uit, de cele doua proiecte publicate in „Observator cultural“. Despre cel dintii (Obs. C., nr. 401, dec. 2007), semnat impreuna cu L. Palanciuc, nu ezit sa afirm de pe acum – voi reveni cu argumente in alt context – ca este de-a dreptul penibil, ca n-are nimic comun cu spiritul lui Fondane, dupa cum n-are nimic nici toata campania publicitara stirnita in jurul acestui proiect restitutiv. Surlele si tobele (vezi articolul meu citat mai sus), nu sint „sunetul lui Fondane“ cum isi inchipuie M. Sora, ci zgomotul care distorsioneaza si altereaza acest sunet.

Nu mai comentez potopul de insulte lansat la adresa persoanei mele de dl Sora; semnalez doar opinia domniei sale cu privire la faptul ca insistenta mea in a obtine o dezmintire a unei calomnii la adresa mea (vezi cartea despre Monica Lovinescu a Doinei Jela) – calomnie inspirata de Luiza Palanciuc si dovedita ca atare (prin punerea la punct a dlui Carassou) reprezinta „un comportament demn de metodele tortionarilor din vremurile apuse“. Prin urmare, daca reactionezi la o calomnie si vrei restabilirea adevarului, esti un tortionar!

Asa gindeste filosoful considerat de multi astazi drept un reper al intelepciunii si al moralitatii. Cititorii vor judeca singuri, eu ma opresc aici.

 

*Replica la articolul „Copacul care ascunde padurea“

(„Timpul“, octombrie 2008)

Mircea Martin