Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.664
ON: 0 membri / 2 musafiri
Total hituri: 477.189
Total vizitatori unici: 184.324

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Ideile inriuritoare ale lui Aristotel

Ideile înrîuritoare ale lui Aristotel

 

Adrian Niþã

 

Editura Humanitas ne propunea, în partea finalã a anului 2012, o miniserie de filosofie dedicatã autorilor ºi ideilor care un pus omenirea în miºcare sau au explicat lumea în care trãim. În acest sens, se urmãreºte ca cei mai buni specialiºti din domeniul filosofiei sã explice pe în]elesul tuturor, adicã în cuvinte simple, ideile sus]inute de marii filosofi ai lumii. Primele titluri ale serii sînt: Alexander Baumgerten, 7 idei înrîuritoare ale lui Aristotel, Mircea Flonta, 20 de întrebãri ºi rãspunsuri despre Immanuel Kant ºi Gabriel Liiceanu, 18 cuvinte-cheie ale lui Haidegger.
Alexander Baumgarten îºi propune sã scrie o carte despre Aristotel pentru un cititor curios, prietenos, inteligent ºi dispus sã ia ideile marelui filosof fãrã a-l citi pe acesta, adicã un cititor dispus sã gîndeascã cu seriozitate la el însuºi ºi la facultã]ile sufletului, la oamenii din jur ºi la timpul vie]ii sale. La clipa cînd, din marea bonomie a încrederii sociale, ]îºneºte pe neaºteptate tiranul chiar între noi. La cuvintele limbii sale ºi la modurile în care ele îi ºerpuiesc ame]itor tinzînd spre lucruri. La cele ce sînt ºi la cele ce nu sînt. La pleoapele sale ºi la folosirea nega]iei. La animale. La zei ºi la cer. La rãgaz ºi la uimire“(pp. 17-18).
În condi]iile în care Stagiritul este unul dintre cei mai mari filosofi ai lumii, trebuie bine subliniat cã lumea nu a fost mereu aºa cum o ºtim noi azi, ba chiar dimpotrivã, a fost complet diferitã. Lumea veche, a anticilor, era o lume bazatã pe calitate, pe ierarhie, pe ordine ºi finitudine, spre deosebire de lumea modernã centratã pe cantitate, spre deschiderea infinitã ºi neîngrãditã a unui univers ce nu mai poate un cosmos. În acest fel, lumea noastrã este produsul unor decizii, unele venind din supravie]uirea unor teme sau idei aristotelice, dupã cum altele provin din respingerea sau din negarea lor. Baumgarten aratã cã idei ce au supravie]uit sînt multe. Printre acestea ar trebui enumerate: silogismul, teoria cauzelor, teoria ºtiin]ei etc. Printre ideile ce nu au supravie]uit ar fi: miºcarea circularã a cerului, miºcarea naturalã a lucrurilor(spre centrul lor natural) etc. Altã clasã de idei, în afara celor cãrora le-am gãsit alternativã, dar pe care nu ne îndurãm sã le uitãm, ar fi cea a ideilor care, fãrã sã fi apãrut în istoria ulterioarã ca fiind încheiate, au înrîurit veacurile, rodind aºa cum, probabil, Aristotel nu se aºtepta. Probabil cã nu numãrul acestor idei este important pentru cititor. Fie cã sînt patru, fie cinci, fie ºapte, Baumgarten le prezintã succesiv, din aproape în aproape; ini]ial simplificat, iar apoi, în capitolele urmãtoare, le discutã cît mai detaliat posibil pentru un cititor interesat, dar nespecializat. Printre aceste idei, înrîuritoare, cum am spus, se aflã: teoria intelectului, inten]ia(mai precis, ceea ce s-a numit mai tîrziu inten]ionalitatea), analogia sau participarea la divin(pp. 32-38). În capitolul urmãtor, al treilea, intitulat „Cinci idei înrîuritoare“, autorul prezintã ideile înrîuritoare propriu-zise, adicã nu cele ce au produs „explozii conceptuale“ în Evul Mediu sau modernitate, ci cele care au venit spre noi tocmai pentru cã natura lor a fost cu adevãrat înrîuritoare(p. 38). Aºa este cazul cu teoria aristotelicã a cetã]ii, cu teoria limbii ºi categoriilor, cu problematica min]ii ºi intelectului etc.
Desigur cã textul nostru nu poate sã-l prezinte pe Aristotel aºa cum îl povesteºte Alexander Baumgarten, cãci ar fi nu numai redundant, dar ºi contraproductiv. Invita]ia noastrã la lecturã, pe care o facem prin rubrica „Polemici cordiale“ din excelenta revistã ieºeanã Timpul, ni se pare cã este mai eficientã dacã va reuºi sã-l provoace pe cititor(deci, nu numai sã-i stîrneascã curiozitatea). Una dintre provocãri este urmãtoarea: cîtã actualitate(sau cîtã poten]ialitate) este implicatã în lumea în care trãim? Este oare lumea noastrã fixã, încremenitã, mereu la fel, aºa cum am putea crede la prima impresie? Sau lumea este mai degrabã schimbãtoare, mai degrabã în poten]ialitate decît în actualitate? Dupã cum bine se spune ºi în 7 idei înrîuritoare ale lui Aristotel, Stagiritul aratã cã substan]a este o îmbinare fericitã de actualitate ºi poten]ialitate, adicã de formã ºi materie. Partea formalã este rãspunzãtoare de continuitate, de permanen]ã, de identitatea lumii. În schimb, aspectul de discontinuitate, de schimbare sau de diferen]ã ]ine de materie. Vedem astfel cã în poten]ã pot exista douã caracteristici diferite, ba chiar opuse ale unuia ºi aceluiaºi lucru. Sã ne gîndim la Socrate: ceea ce face ca bãtrînul Socrate sã fie identic cu tînãrul Socrate este posibilitatea aflatã în acesta de a fi tînãr ºi de a fi bãtrîn. Socrate are în potentia douã atribute contradictorii, dar care, desigur, nu sînt aºa ºi în act(sau sînt, dar numai ºi numai la momente diferite de timp). În acest fel, Aristotel poate explica devenirea de la Socrate tînãr la Socrate bãtrîn. Acest sens al lui dynamis explicã miºcarea ºi schimbarea, dar ºi, dupã cum vedem dacã privim din altã perspectivã, identitatea.
Deºi la Aristotel poten]a, în una dintre semnifica]iile sale(cea de posibil), apare ca stînd sub semnul contradic]iei, la Leibniz posibilitatea e lipsitã de contradic]ie. Posibilul este necontradictoriu la autorul Monadologiei pentru cã apare anterior actului, în mãsura în care poate exista în intelectul divin. Dumnezeu are eminenta capacitate de a parcurge to]i posibilii, toate înlãn]uirile posibile ale lumii sau(din altã perspectivã) toate lumile posibile, apoi poate sã aleagã care din acestea con]in cea mai mare cantitate de bine pentru a fi ulterior aleasã de creator sã fie adusã în existen]ã.
Vedem cum o idee „înrîuritoare“ a lui Aristotel a supravie]uit oarecum ºi s-a metamorfozat oarecum. O abordare ºi mai sofisticatã a acestei problematici(deºi la fel de apropiatã/ îndepãrtatã de Aristotel ºi de Leibniz) aduce Whitehead. Autorul lucrãrii Proces ºi realitate pune în centru no]iunea de „entitate actualã“, dar nu cu în]eles de simplu lucru individual, cãci entitatea actualã nu este altceva decît „ceea ce este“, adicã tocmai corespondentul modern al termenului aristotelic ousia. Entitã]ile actuale sînt lucrurile reale finale din care este construitã lumea. Dincolo de ele nu se aflã nimic, aºa cum la Leibniz, dincolo de monade nu se aflã nimic sau la Aristotel, dincolo de substan]ã nu se aflã nimic. În plus, la Whitehead, entitã]ile actuale sînt creaturi, dar nu în sensul cã ar fi emanate de la un creator, ci în sensul cã ele sînt produsul unui proces de devenire: lumea noastrã este un proces, iar procesul este devenirea entitã]ilor actuale. Oferind ra]iunea fundamentalã în termenii cãreia trebuie sã gîndim, entitã]ile actuale ocupã un loc fundamental, adicã de temei în raport cu toate tipurile de existen]ã. Astfel, principiul ontologic aserteazã cã ontos on este un actual, adicã este o entitate individualã deplin existentã.
Scrisã într-un stil plãcut ºi interesantã deopotrivã pentru publicul larg, dar ºi pentru iubitorii de filosofie ºi pentru specialiºti, lucrarea 7 idei înrîuritoare ale lui Aristotel, de Alexander Baumgarten, constituie un important punct de reper al literaturii secundare, dar ºi, totodatã, o foarte importantã apari]ie editorialã a Editurii Humanitas. Lãudãm ini]iativa editurii, ne bucurãm sã vedem cã a revenit la sprijinirea publicãrii de lucrãri de filosofie semnate de autori români ºi încheiem cu speran]a cã seria se va continua, se va îmbogã]i în anii urmãtori, astfel încît sã cuprindã lucrãri despre to]i cei 20-30 de filosofi importan]i ai lumii în care trãim.

Alexander Baumgarten, 7 idei înrîuritoare ale lui Aristotel, Editura Humanitas, Colec]ia „X idei ale lui Y“, Bucureºti, 2012, 160 p.