Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.664
ON: 0 membri / 4 musafiri
Total hituri: 477.190
Total vizitatori unici: 184.325

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Economia crizelor

Economia crizelor

 


Tiberiu Br?ilean

 

Nouriel Roubini este unul dintre economi?tii mari care a reu?it s? prevad? criza actual? ?i a tras ?i semnalele de alarm? necesare. Din p?cate, nu l-a ascultat aproape nimeni, lumea fiind prea ocupat? cu tranzac?iile imobiliare, cu specula?iile financiare ?i campaniile electorale pentru a da credit unor ve?ti negative. Ulterior, a devenit un economist ultramediatizat, considerat de unii prea pesimist, speriind lumea cu predic?iile lui, mai ales c? nici nu ofer? solu?ii tran?ante. Citind carte sa, scris? împreun? cu Stephen Mihm, Economia crizelor. Curs-fulger despre viitorul finan?elor (Bucure?ti, Publica, 2010), nu po?i s? nu admiri logica impecabil? a autorilor.
Dar s? începem prin a spune c? Roubini este un evreu iranian, n?scut la Istanbul ?i crescut la Teheran ?i Tel Aviv, profesor de economie la Universitatea din New York, fost la Yale, consilier al Trezoreriei, pre?edinte al firmei de consultan?? economic? RGE Monitor ?i consultant FMI. Prezicînd criza, ?i-a atras supranumele de „Dr. Doom“ (Dr. Dezastru) sau pe cel de „Profet al crizei“. Este printre cei mai bine cota?i intelectuali în clasamentele Prospect Magazine sau Foreign Policy. Este autor al mai multor c?r?i, studii ?i interviuri. Corectitudinea anticip?rilor sale ne oblig? s?-l citim ?i s? ?inem seama de ceea ce spune, pentru a nu mai risca s? ne îndep?rt?m de realitate. În cartea de fa??, autorii (dl Mihm este profesor de istorie economic? la Universitatea din Atlanta) ofer? ?i o list? de propuneri pentru ie?irea din criz?, destul de radicale, cum ar fi: înt?rirea reglement?rii sectorului financiar, falimentarea institu?iilor financiare ce nu se pot autosus?ine, mai buna coordonare a b?ncilor centrale ?. a.
Este o lucrare foarte interesant? ?i scris? într-un limbaj accesibil marelui public. Ea examineaz? principalele crize economice din perioada modern?, ca fiind faze normale ale ciclului economic. Acum s-a crezut c?, gra?ie tehnologiei informa?iei, inova?iilor financiare ?i globaliz?rii, cre?terea poate fi continu? ?i creditele pot fi rostogolite la infinit, evadînd astfel de sub tirania ciclurilor economice. Numai c? nu a fost s? fie, s-a intrat din nou în secven?a balon speculativ-criz?-recesiune, iar autorit??ile ezit? cu reformele, fapt ce las? deschise în continuare mai multe scenarii posibile: ori infla?ie, ori defla?ie, ori revenirea recesiunii, ori o recrudescen?? a protec?ionismului ?i un avînt al noilor puteri.
Abordarea este una heterodox?, unii ar spune holistic?, dezideologizant?, avînd în vedere eclectismul surselor doctrinare ale m?surilor propuse, în condi?iile în care toate vechile teorii s-ar fi discreditat. De vin? sînt considerate ?i b?ncile ?i fondurile speculative ?i statele ?i consumatorii nechibzui?i. Atît modelul liberal anglo-saxon, cît ?i cel keynesian, al statului social ?i-ar fi dovedit limitele ?i pericolele, ambele fiind la fel de capabile de a genera crize. Idealul ar fi, în accep?iunea autorilor, o a treia cale în care guvernele gestioneaz? sectorul public, într-o economie de pia?? dotat? cu o supraveghere mai bun? a economiei ?i în special a sectorului financiar. Pe termen scurt ar fi necesar? o injec?ie monetar? de tip keynesian, dar pe termen mediu deficitele trebuie echilibrate ?i datoriile resorbite... Orice exces trebuie limitat, iar erorile nu trebuie repetate, deoarece criza poate reveni. Cu alte cuvinte, avem de tras toate înv???turile necesare.
Dup? izbucnirea din 2007 a crizei, majoritatea pontifilor comunit??ii financiare ?i ai establishmentului politic au încercat s? acrediteze ideea c? ar fi fost imposibil s? prevezi a?a ceva, aproape ca în cazurile atacurilor de la 11 Septembrie. Dar nu este a?a. Pe data de 7 Septembrie, Roubini a vorbit la FMI, în fa?a unui auditoriu foarte avizat, emi?înd un puternic avertisment. Iat? ce a spus: „Economia na?iunii va suferi curînd o c?dere dramatic?, la care nu asi?ti decît o dat? în via??, a pie?ei locuin?elor, un ?oc brutal al petrolului, o diminuare abrupt? a încrederii consumatorilor ?i, inevitabil, o recesiune profund?. [...] Pe m?sur? ce proprietarii de locuin?e vor înceta s?-?i mai pl?teasc? împrumuturile ipotecare, întregul sistem financiar global se va cutremura ?i se va bloca. [...] Aceast? pr?bu?ire a pie?ei locuin?elor ar putea s? duc? la o problem? sistemic? pentru sistemul financiar, declan?înd o criz? care risc? s? afecteze grav, dac? nu chiar s? pr?bu?easc?, fondurile de acoperire ?i b?ncile de investi?ii, precum ?i mamu?ii financiari patrona?i de guvern.“ (op. cit., p. 16). Ulterior ?i-a elaborat mai bine predic?iile sumbre, intrînd în polemic? cu nume mari ale economiei, care ?i în 2008 sus?ineau c? în SUA nu e vorba decît de o contrac?ie a cererii. El a mai avertizat ?i c? Wall Street-ul va disp?rea în curînd, declan?înd r?sturn?ri nemaiîntîlnite din 1930.
Un alt avertisment validat al lui Roubini a fost cel privind globalizarea crizei, respectiv transformarea unei maladii na?ionale americane într-o pandemie economic? global?, sistemic?. Desigur, arterele circula?iei financiare fiind deschise, condi?iile interna?ionaliz?rii erau create, dar majoritatea autorilor au vorbit mult timp despre o criz? local?. De asemenea, Roubini a prezis c?derea în recesiune ?i amenin?area defla?ionist?, cînd majoritatea vorbeau despre pericolul infla?iei ?i afectarea inclusiv a unor ??ri în ascensiune, cum sînt China ?i India. Sinteza sa anticipativ? privind criza r?mîne cea mai complet? ?i cea mai corect?.
Am fi nedrep?i, cum fac unii, s? acord?m toate meritele privind anticiparea crizei lui Nouriel Roubini. Au mai existat speciali?ti care au prev?zut cel pu?in anumite manifest?ri ale crizei ?i din care Roubini chiar s-a inspirat. Este vorba despre Robert Shiller, profesor la Yale, care semnalase de mult pericolul form?rii unui balon speculativ pe pia?a ac?iunilor, despre Raghuram Rajan, profesor de finan?e la Universitatea din Chicago, care a avertizat asupra gradului prea mare de îndatorare ?i a riscurilor adiacente, despre James Grant, care criticase Rezerva Federal? pentru crearea unuia dintre „cele mai mari baloane de s?pun ale creditului ieftin“, despre William White, Nassim Nicholas Taleb, Stephen Roah, David Rosenberg ?i al?i anali?ti financiari ?i speciali?ti din interiorul sistemului. A? ad?uga o men?iune special? pentru cunoscu?ii economi?ti Maurice Obstfeld ?i Kenneth Rogoff, care au aten?ionat asupra lipsei de sustenabilitate a actualelor deficite de cont curent ale Statelor Unite.
{i lista ar putea continua. Cu toate acestea, avertismentul acestor speciali?ti nu a fost luat în seam?, ceea ce spune multe despre „respectabilitatea“ recent? a ?tiin?ei economice. To?i au a?teptat ca pie?ele s? se autoregleze, cum îi înv??aser? liberalii, teorie în care crizele economice nu-?i g?sesc locul. Nouriel Roubini readuce crizele în centrul cercet?rii economice. Conform lui, crizele reprezint? regula în sistemul economic ?i nu excep?ia, ele fac parte din genomul capitalismului, trecînd în special prin umflarea artificial? a valorii activelor ?i a creditelor. Ele sînt ca uraganele.
Criza actual? a fost ?i efectul excesului de risc al operatorilor financiari, în condi?iile nereglement?rii ?i nesupravegherii pie?elor, ca ?i a supraîndator?rii la toate nivelele, deci o criz? de solvabilitate, de care se fac responsabile, în primul rînd, b?ncile centrale. „Nebuni în func?ii de decizie, care aud voci în aer, î?i extrag aiurelile de la vreun scriitora? academic din alte vremuri“, cum scria Keynes. Gestionarea corect? a crizei impune o abordare holist?, eclectic?, ce las? ideologia la u??.
În continuare, nici nu ?tim de ce s? ne temem: de infla?ie sau de defla?ie. Atî?ia bani arunca?i pe pia?? de guverne ?i b?nci centrale nu se poate s? nu produc? niscaiva efecte. Apoi, va continua statul s? intervin? în economie? Ce viitor mai are capitalismul laissez-faire? Ce se va întîmpla cu datoriile publice? Va deveni FMI-ul creditor de ultim? instan??? Vor continua specula?ia ?i hazardul moral sau lumea a mai înv??at cîte ceva în acest sens? Ce se va întîmpla cu celebrele inova?ii financiare? Ce fel de reglement?ri se vor introduce în sistemul monetar interna?ional? Ce se va întîmpla cu globalizarea? Care va fi rolul noilor puteri emergente? Iat? doar cîteva dintre întreb?rile ridicate de criz? ?i care-?i a?teapt? r?spunsul în viitorul apropiat.
Pentru Nouriel Roubini, crizele sînt ni?te „lebede albe“, adic? ni?te evenimente banale, u?or de în?eles ?i pline de înv???minte, cum o demonstreaz? ?i Hyman Minski. În declan?area celei actuale, pe lîng? instrumentele financiare „ezoterice“ utilizate, un rol important l-a avut ?i ascensiunea sistemului bancar „din umbr?“, „o adun?tur? tot mai tentacular? de împrumut?tori ipotecari nebancari, fonduri de hedging, societ??i de investi?ii financiare, fonduri mutuale de pia?? monetar?“ ?i alte institu?ii cvasibancare, dar nereglementate ca b?nci. A?adar o realitate foarte complicat? creat? pe pie?e, departe de guverne ?i de interven?iile lor care, atîtea cîte au fost, s-au dovedit ?i ele nefericite.
Criza a ap?rut în mai multe zone ale globului, acolo unde existau vulnerabilit??i, chiar dac? semnalul l-au dat SUA. Dar toate au un sfîr?it ?i iat? c? lumea începe s? se trezeasc?. Vor r?mîne îns? sechele care vor dura ani grei. B?ncile centrale n-au mai intervenit ca alt?dat? pe cale monetar?, nici statele nu au urmat din nou re?etarul keynesist. Nu au fost nici superreglement?ri, mai cu seam? în America. Au fost cîteva inova?ii în politicile economice, dar arhitectura sistemului interna?ional nu s-a schimbat. Noile puteri emergente se poate spune c? au salvat economia mondial?, iar rolul lor este în continuare în cre?tere. Ceea ce nu înseamn? c? nu se impun în continuare m?suri pentru stabilizarea pe termen lung a sistemului, ceea ce necesit? mai mult? coordonare între b?ncile centrale, reglementarea ?i supravegherea b?ncilor de investi?ii, a societ??ilor de asigur?ri ?i a fondurilor de acoperire, precum ?i politici de prevenire ?i control a activit??ilor prea riscante ale institu?iilor financiare, reducerea hazardului moral, cre?terea lichidit??ilor ?i sc?derea costurilor de cau?ionare a firmelor financiare ajunse în dificultate. Nu în ultimul rînd, b?ncile centrale ar trebui s? fie mult mai atente în prevenirea ?i dezamorsarea baloanelor speculative.
S-ar cere ?i o func?ionare mai eficient? a G-20, inclusiv în prevenirea viitoarelor crize, pentru c? politica monetar? mai lax? din aceast? perioad? poate permite formarea de noi baloane speculative pe pia?a activelor. Ce se va întîmpla cu datoriile? O infla?ie ridicat? le poate anula valoarea real?, dar cine ?i-o permite? Oricum, defla?ia pare s? fi fost evitat?, cel pu?in în Statele Unite. La noi, dimpotriv?, dup? un an agricol 2011 bun, recesiunea pare s? se întoarc?. Fiind ?i un an electoral, marja de ac?iune a noului guvern este foarte limitat?.
Se pare c? nu vor avea loc schimb?ri dramatice de sistem. Înc? o dat?, capitalismul va r?mîne, chiar dac?, a?a cum spunea Keynes, „nu este inteligent, nu este frumos, nu este just, nu este virtuos ?i nu aduce bun?t??ile promise. Pe scurt, nu ne place ?i începem s?-l dispre?uim. Dar cînd ne întreb?m ce s? punem în locul lui, c?dem în perplexitate.“ (în „National Self-Sufficiency“, Yale Review, 22, 1933, pp. 760-761).