Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.664
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 477.848
Total vizitatori unici: 184.579

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Ovidiu Pecican

Istoria filosofiei, scolile filosofice si altele…

 

Ovidiu Pecican

 

Toate cele desfasurate in articolul meu din numarul trecut al revistei sint de masurat la scara nationala? Filosofia este, prin excelenta, o preocupare cu tinte in universalitatea ideilor si a conceptelor. Este bine si suficient, asadar, sa se aiba in vedere numai circuitul national de valori?

Sa presupunem ca am fi in fata unui caz de filosof care nu lasa dubii cu privire la anvergura gindului sau, dovedindu-se „suficient“ de original, convingindu-si contemporanii si urmasii de valoarea demersului sau si facind si unu, doi sau trei discipoli care sa ii continue deschiderile. Sa presupunem ca aceasta continuitate de preocupari, poate si de solutii filosofice, s-ar constitui intr-o „traditie de gindire“. In fine, ca unitatea de loc si de timp s-ar lasa constatata in cazul acestui fenomen cultural. Ei bine, cu toate acestea, rezultatul nu ar fi, pina la urma, cum promisese G. Liiceanu, o… istorie a filosofiei.

Pentru ca o istorie a filosofiei sa fie posibila este necesar ca preocuparile filosofice sa nu se cantoneze intr-un singur loc, in jurul unui singur ginditor si a discipolilor sai, ea nu poate depinde de realizarea unui singur moment, intr-un singur loc(unitatea de timp si de spatiu preconizata!). Istorie a filosofiei inseamna pluralitate a centrelor de emergenta filosofica, deschideri multiple, personalitati diverse, medii de receptare felurite, anverguri neasemenea ale gindului. O istorie a filosofiei conceputa la nivelul unei natiuni nu poate exista doar prin virfurile ei, putine prin excelenta. In cadrul ei conteaza si mediocritatile, si rateurile – care pot fi fertile, anuntind un obstacol si permitind reluarea altminteri – etc. Poate fi Gottlob Frege alungat din istoria filosofiei germane pentru ca aparitia unei lucrari a lui Bertrand Russell l-a demoralizat si l-a determinat sa se creada un ratat in domeniu? Cu siguranta, nu.

Seducatoare in sine, seria celor patru criterii liiceniene ramine imprecisa, partial arbitrara, exagerata si inadecvata in raport cu tema dezbatuta aici(istoria filosofiei). De altfel, C. Radulescu Motru o spusese, in felul lui, cu decenii inainte, marturisind acelasi complex: „Pe arena culturii romane s-au ivit pina acum filozofi izolati, critici literari izolati, economisti si politici izolati, dar nu s-au ivit inca pina acum scoli filozofice, sau scoli de critica literara, scoli de teorii economice sau politice.“1 Aprecierea putea fi intemeiata faptic, dar era ea si corecta?

Ce anume inseamna – sau ar putea, ar trebui, chiar, sa insemne – o scoala filosofica? O grupare de filosofi care au aceeasi orientare, mergind intr-o directie ce le este comuna? Niste „tovarasi de drum“ – precum pelerinii, nu la figurat, asa cum intelegeau comunistii sa trateze anumite partide acompaniatoare, imediat dupa al doilea razboi mondial –, fiecare cu desaga lui, avansind inspre locul, utopic sau nu, al hagealicului lor? Sau ar trebui sa se inteleaga prin scoala filosofica aglomerarea citorva chipuri in jurul unui maestru, in loc de punerea impreuna a mai multor personalitati deplin articulate? Ori, renuntind sa se caute personalitati profilate, scoala filosofica este un program de lucru care aduna profesionisti calificati pentru a-l realiza fara ca numele acestora sa fie prea important? Ce este, la urma urmei, o scoala de gindire? Cea care invata metodele de a interoga si de a raspunde in cuprinsul arealului filosofic? O „scoala“ este chiar o scoala? Un atelier? Un popas simbolic unde se aglomereaza idei, discursuri si oameni?

Este foarte posibil ca scoala filosofica sa se ipostazieze, dupa caz, in oricare dintre aceste eventualitati, ba chiar si in altele, omise, poate, mai sus. Cine stie cum va influenta internetul, aparitia device-urilor electronice, globalizarea, intrarea in conexiuni si simultaneitate universala prin intermediul noilor media ideea de scoala filosofica… Ne putem insa permite sa conditionam existenta istoriei filosofiei de vechiul – si insuficient precizatul – inteles al acestei sintagme? Nu sintem oare, doar in fata unui mod particular, limitat si traditionalist, privind numai catre trecut, de gindire cu privire la ideea scolilor filosofice si, mai departe, la posibilitatea existentei unei istorii a filosofiei intr-un context dat?

Care ar putea fi criteriul care face posibila o istorie a filosofiei?

Aparitia primelor sinteze in domeniu este semnul cel mai sigur ca ea, istoria filosofiei, exista deja. Sintezele din sfera interesului pentru evolutia filosofiei noastre nu au ca obiect niste fictiuni. Iar faptul ca istoriile filosofiei deja existente sint… istorice, si nu elaborate in virtutea unui canon filosofic, nu este o carenta, ci un fapt cit se poate de firesc. Nu-i poti reprosa istoricului ca face istorie si nu filozofie, chiar daca scrie despre filosofi si cartile lor. La fel, si istoria literara este in primul rind istorie, si nu literatura. Filosofia romaneasca in devenirea ei nu este decit arealul caruia i se aplica explorarea retrospectiva a istoricului, nu o modalitate obligatorie de descifrare. Desigur, in principiu, nimic nu impiedica scrierea unei filosofii a… filosofiei romanesti, elaborindu-i acesteia ecuatia, masurind gradul de conformitate a diversilor autori sau a feluritelor opere de profil cu paradigma avuta in vedere, mai mult sau mai putin legitim(caci… cine se poate incumeta sa spuna ca filosofia romaneasca s-ar cuveni sa fie doar asa, si nu oricum altfel, in functie de preocuparile individuale si personale ale celor care o scriu?!). Dar aceasta este o alta discutie…

 

1 C. Radulescu Motru, Revizuiri si adaugiri. I: 1943, Bucuresti, Editura Floarea Darurilor, 1996, p. 199.