Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.664
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 477.254
Total vizitatori unici: 184.343

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Bagaje, valize, bagaje... si diferente culturale

 

Gabriela Gavril


 

Tot facind naveta, in ultimii cinci ani, intre Romania si Polonia, am ajuns sa simt diferenta de greutate intre cele doua culturi. La propriu. La plecarea din Iasi, bagajele nu cintaresc cine stie ce. Pun intr-un rucsac doua-trei volume de literatura nou aparute, CD-uri cu filme, niste telemea pentru amici si citeva ziare, pour les connaisseurs. La inceput, am carat si niste albume, dar n-am fost prea inspirata in alegere, iar peisajele cu mioare duioase s-au dovedit a nu fi chiar pe gustul cracovienilor. Oale, strachini si stergare m-au ferit sa le aduc.
Clasicii, DEX-ul, DOOM-ul, volumele mai consistente de critica, cele de istoria limbii, dictionarele mai vechi de scriitori, gramaticile, putinele manuale de limba romana pentru straini realizate pina acum de specialistii nostri, destul de numerosi, Istoria... lui Calinescu, chiar si cea a lui Manolescu exista in biblioteca Institutului de Filologie Romanica. Asadar, daca n-as avea pusee de curiozitate (sa vreau sa fiu la curent cu noutatile editoriale), de patriotism cultural (sa simt nevoia unor actiuni de popularizare) si de frivolitate (sa-mi cumpar, prea des, fleacuri), as putea parasi Romania numai cu pasaportul in buzunar. Lucrari fara de care mi-ar fi imposibil sa tin cursurile nu am stiinta sa fi aparut in vremea din urma, editiile critice nu abunda. Pentru teoria literaturii si traductologie, am la indemina o bogata bibliografie poloneza, franceza, engleza, italiana, germana1.
Din pacate, productiile spumoase, pleziriste, vadind „moliciunea epicureica a impresionismului“ (cum scria, plin de har, Dan C. Mihailescu, in Idei in dialog, 1 iunie, 2009), ce le smulg cronicarilor nostri superlative dupa superlative, nu se bucura de prea mare trecere in Polonia. In mod inexplicabil, de parca ar suferi si ei de „complexul Marino“ (sintagma ii apartine lui DCM), polonezii prefera constructiile masive, „sintezele indigeste“ (acelasi DCM), scrise intr-un stil cit mai sobru, incarcate cu note, bibliografii si indice de nume. Nu gusta aluziile, ambiguitatile, lirismul, spontaneitatea si vitalitatea polemica, au pretentia sa se faca de fiecare data trimiteri plictisitoare (titlu, pagina, editie, an, tot tacimul, de parca lucrurile acestea n-ar putea fi ghicite de o minte agera). Sufera de un incurabil istorism, iar preferintele lor in ce priveste cultura romana sint intrucitva bizare. Va puteti imagina, de pilda, ca Adrian Marino e mai apreciat decit scinteietorul Dan C. Mihailescu, ca Petru Caraman, I. Ghetie, I. C. Chitimia sau E. Coseriu sint cititi? Mie nu mi-a venit sa cred, dar m-am resemnat. Asta e, voi savura bestseller-urile critice romanesti atunci cind ma voi afla in urbea natala.
Inclinatia catre monumentalitate a polonezilor, trebuie sa va marturisesc, imi creeaza mari probleme. In vreme ce romanii cauta, prin cit mai multe articole, interviuri si foiletoane, prin dezbateri aprinse, intinse pe decenii, prin colocvii si reuniuni, sa afle care e rostul istoriei literare, daca mai poate avea aceasta vreun viitor, pregatind astfel temeinic terenul pentru intreprinderi culturale esentiale, trasind directii de urmat pentru generatiile urmatoare, lesii par lipsiti de nelinisti si indoieli. Cum observa Cyprian Kamil Norwid, mediteaza prea putin si prea repede trec la fapte. {i, uite-asa, au ajuns la al noualea volum al Istoriei literaturii poloneze – fiecare de vreo 600 de pagini, o adevarata monstruozitate, nu? {i mai au in pregatire cel putin trei. Daca mai pun la socoteala cele vreo cincisprezece manuale de limba polona pentru straini, pentru toate nivelele, Dictionarul universal al limbii polone, Marele dictionar ortografic, cele de sinonime, antonime, vulgarisme din seria PWN, indreptarul de polona, Polszczyzna na co dzien (de mai bine de 800 de pagini), cele patru volume (tot in jur de 600 de pagini fiecare) din Istoria Poloniei, semnate de specialistii de la Universitatea Jagiellona, cartile de istorie a ideilor ale lui Andrzej Walicki (Zarys mysli rosyjskiej bate spre mia de pagini), tomurile despre intelighentia poloneza coordonate de Jerzy Jedlicki, cele de studii culturale... ma cuprinde disperarea. Cum voi transporta, oare, toate aceste carti?

 

***

 

E trei dimineata, peste citeva ore am avionul spre Bucuresti si inca nu am reusit sa fac bagajele. Abia acum imi dau seama ca „adamismul romanesc“ a fost pe nedrept criticat de insomniacul Emil Cioran si, pe urmele sale, de multi alti inconstienti. Abia acum inteleg ratiunea profund umanitara a preturilor prohibitive practicate adesea de editurile romanesti...

 

1 In mai putin de zece minute, platind doar cinci zloti, am primit permisul – cu fotografie facuta pe loc – pentru Biblioteca Jagiellona, care-mi da dreptul de-a consulta ce doresc, inclusiv fondul de carte rara. A fost de ajuns sa arat legitimatia de cadru didactic, nu mi-a cerut nimeni pasaportul, nu m-a intrebat nimeni daca am domiciliu stabil sau permis de sedere in Polonia, daca anul viitor mai am contract de munca aici, nu s-a impacientat nimeni c-as putea disparea cu tot cu carti etc.