Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.668
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 514.514
Total vizitatori unici: 200.651

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Radacinile uitate

Capricorn

R?d?cinile uitate

Ovidiu Pecican

În trecutul ocultat al filosofiei române?ti se g?sesc autori ?i opere ignorate. Manuscrisele de?inute de Academia Român? ?i al c?ror catalog a fost publicat cu vreo dou? decenii în urm?, de Gabriel ?trempel, ad?postesc – dup? cîte indic? descrierea lor – numeroase texte de dezbatere ?i polemic? nu doar religioas?, ci ?i etic?, inspirat? de fragmente din patristic?, dar ?i din al?i autori ?i alte scrieri asupra c?rora cercet?torii viitorului se vor putea pronun?a cu acurate?e abia dup? ce le vor fi studiat ?i comparat meticulos. Cu toate c? stadiul cunoa?terii lor este înc? departe de a fi satisf?c?tor, chiar ?i numai o privire frugal? permite identificarea unor linii de transmitere, a unor preocup?ri ?i a unor teme ?i motive, care arat? c? filosofia ?i preocup?rile pentru ea nu au lipsit la noi în epoca medieval? ?i în cea timpuriu modern? (inclusiv secolul al XVIII-lea). Numele unor persoane men?ionate în documente (boierul Plotun – adic? Platon sau Plotin – în Moldova începutului de secol al XV-lea), dezbaterea cu importan?? etic? din Înv???turile lui Neagoe Basarab c?tre fiul s?u Theodosie (din prima jum?tate a secolului al XVI-lea), chipurile lui Platon, Aristotel ?i Esop pictate în sec. al XVII-lea în bisericile române?ti din Moldova ?i }ara Româneasc?, poezia filosofic? Via?a lumii (circa 1671-1673), de Miron Costin ?i temele multora dintre psalmii versifica?i de Dosoftei aproape în acela?i timp, includerea tratatului stoic De singur ?iitoriul gînd (Despre ra?iunea dominant?) în Biblia lui ?erban Cantacuzino (1688), ca ?i Divanul sau Gîlceava În?eleptului cu Lumea, de Dimitrie Cantemir sînt cîteva dintre cele mai bine cunoscute jaloane ale unui tip de preocup?ri filosofice autohtone.
R?mînînd legate de universul preocup?rilor ?i al izvoarelor conexe ortodoxiei – dar nu întotdeauna, a?a cum se constat? în cazul tratatului stoic din Biblia de la Bucure?ti, împrumutat dup? textul sacru din edi?ia protestant? de la Frankfurt, ori a?a cum se petrece în cazul lui Cantemir, sedus în alte opere de gînditorul ?i medicul flamand Van Helmont –, interesele filosofice din societatea elitar? a veacurilor mai îndep?rtate poart? amprenta unui mod de a interpreta lumea cre?tin r?s?ritean?, mul?umindu-se adeseori cu în?elegeri simplificatoare ale marilor teme – conforme, în linii mari, modelului dominant –, f?cînd o virtute din fidelitatea fa?? de perspectiva consacrat?. La fel s-a petrecut, nu doar o dat?, în gîndirea medieval? occidental?, într-o epoc? dinaintea seculariz?rii în care Biserica de?inea controlul interpret?rilor legitime, autorizînd demersurile potrivite cu viziunea ei ?i socotind eretice expresiile unei originalit??i prea marcate.
Acest reflex s-a dezvoltat cu atît mai mult cu cît în }?rile Române, c?zute înc? din prima parte a secolului al XVI-lea sub domina?ia islamic? a Por?ii Otomane, sprijinirea ?i afirmarea militant? a propriei religii cre?tine de factur? oriental? s-a f?cut, în repetate rînduri, prin mijloace politice ?i militare, în regim de urgen??. Pîn? în secolul al XVII-lea, românii se recomand? pe ei în?i?i, în documente, ca fiind cre?tini sau pravoslavnici cre?tini ?i nu moldoveni, munteni sau români („rumân“ era un termen cu acoperire social?, desemnîndu-i pe locuitorii cu o condi?ie aservit? din }ara Româneasc?). A te conforma bisericii tale însemna, în acele momente de asalt p?gîn – dar ?i catolic ?i reformat, din direc?ia Apusului – s? fii coerent în raport cu propria identitate personal?, colectiv? ?i cu cea a lumii c?reia îi apar?ineai.
În paralel cu acest circuit nu trebuie uitat c? în lumea oralit??ii majoritare ?i covîr?itoare, originalitatea era neluat? în seam?, constituind un factor inerent al alter?rii ideilor ?i al crea?iilor datorit? fluctua?iilor memoriei. Nu exista, deci, nici un merit în infidelitatea fa?? de versiunea primit?. Se c?uta, dimpotriv?, minimizarea neconformit??ii, a abaterii.
Faptul acesta, ca ?i cele dinainte, nu mic?oreaz? importan?a existen?ei unui circuit al ideilor filosofice printre români, în form? scris? ?i în form? vorbit?, original sau conformist, indiferent cum1. Totodat?, este de amintit c? originalitatea maxim?, în acele timpuri, putea însemna o selec?ie diferit? a autorit??ilor copiate într-un miscelaneu, o „asortare“ ?i o însumare deosebit? de la un compilator la altul.
Cînd B. P. Hasdeu pornea de la Vico ?i ajungea la evolu?ionismul lui Spencer, cînd Vasile Conta î?i „rima“ concep?ia cu ondula?ionismul evolu?ionist contemporan ?i cînd Titu Maiorescu rezuma ?i descîlcea filosofii importante f?r? vreo umbr? de c?utare a originalit??ii, faptul merit? s? fie înregistrat ca o mare victorie, fiindc? semnaleaz?, în cea de a doua jum?tate a secolului al XIX-lea, formarea unei atmosfere culturale favorabile recept?rii filosofiei occidentale moderne, crearea unui mediu de receptare a ideilor filosofice prielnic ?i r?zbaterea idea?iei filosofice la suprafa?a vie?ii culturale române?ti, interesate pîn? atunci, mai ales, de literatur? ?i de istorie. F?r? existen?a acestui moment fast – care coincide cu perioada numit? „a marilor clasici“ din literatura noastr? – nu s-ar fi ajuns curînd, în genera?ia imediat urm?toare, la formularea primei concep?ii articulate în materie de filosofia istoriei la noi. Este meritul lui A. D. Xenopol c? a formulat-o pe aceasta, nu f?r? leg?tur? cu rela?iile lui personale cu Titu Maiorescu ?i cu cercul Junimii ?i nu întîmpl?tor venind dintr-un domeniu ?tiin?ific, care era cel al istoriografiei, unde marile deschideri, cele mai ample de pîn? atunci, le f?cuse ?i le mai f?cea înc? B. P. Hasdeu.

1 H.-R. Patapievici, Despre idei & blocaje, Bucure?ti, Editura Humanitas, 2007, p. 175, crede c?: „Pîn? la apari?ia universit??ilor, tot ce se scria fie r?mînea în manuscris ?i nu intra, din acest motiv, în circula?ie; fie era publicat, dar, din anumite motive, nu conta ca fiind intrat în circula?ie.“ Expresia „r?mînea (subl. O.P.) în manuscris“ arat? în ce m?sur? confund? autorul depozitarea actual? a c?r?ii manuscrise în mari biblioteci ?i colec?ii, unde îndeplinesc, mai cu seam?, un rol de conservare ori/ ?i muzeal, cu circuitul c?r?ii manuscrise din Evul Mediu ?i din modernitatea timpurie, cînd diver?i copi?ti multiplicau c?r?ile cu mijloace manuale, fiind retribui?i pentru munca lor ajuns?, cu timpul, la un grad avansat de profesionalizare. Un exemplu binecunoscut istoricilor culturii, care contrazice v?dit o astfel de viziune asupra trecutului nostru cultural, este cel al circula?iei manuscrise intense, în secolul al XVIII-lea, în  }?rile Române, a comentariilor aristotelice ale lui Theophil Corydaleu ?i ale discipolilor s?i.
La fel, afirma?ia c? pîn? ?i produc?ia de carte tip?rit?, de relevan?? pentru filosofie, „din anumite motive, nu conta ca fiind intrat??? în circula?ie“ ?ine, mai curînd, de o anume posibil? lips? de curiozitate a autorului pentru studiile istorice vizînd circula?ia c?r?ii în spa?iul românesc dinaintea epocii „marilor clasici“ (care a fost ?i epoca lui Titu Maiorescu). Fire?te, o asemenea în?elegere nu îl angajeaz? decît pe H.-R. Patapievici.