Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.672
ON: 0 membri / 2 musafiri
Total hituri: 552.467
Total vizitatori unici: 216.913

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Autenticitatea plagiatului


Autenticitatea plagiatului

 

Ovidiu Pecican

 

Cel mai recent reprezentant al exegezei naeionesciene surprinde prin dorin?a de a înc?rca textele r?mase de la autorul interbelic cu ceea ce ele nu au ?i nu con?in. Înc? se mai crede, în mod surprinz?tor, c? receptarea poate transforma chiar con?inuturile operei comentate. Din p?cate, oricîte posibilit??i de lectur? ar presupune teza lui Umberto Eco referitoare la „opera deschis?“, deschiderile nu pot fi, în nici un caz, mai multe ?i mai revolu?ionare decît îng?duie opera îns??i. Trebuie, probabil, explicat mai st?ruitor acest adev?r simplu, de rezonan?? biblic?, c? sîntem ceea ce sîntem; nimic în plus, nimic în minus.
O cultur? matur?, sigur? pe reflexele ei, nu î?i inventeaz? autorii, ci îi las? pe ei în?i?i s? se inventeze. Altfel spus, nu exegezele, nici propaganda, ?i nici marketingul nu fac un autor. Ele pot cel mult încerca s? îl profileze pe acesta mai clar, s? îi sublinieze importan?a ?i s? îi ajute r?spîndirea. Oricît de mult ar însemna asta, e, totu?i, doar atît.
Aceste preciz?ri nu vin din v?zduh ?i nici nu sînt menite s? aterizeze în gol. În recenta lui carte, Apa?ul metafizic ?i paznicii filozofiei (Bucure?ti, Ed. Humanitas, 2010, 166 p.), Liviu Borda? crede c? l-ar putea restaura pe Nae Ionescu la demnitatea filosofic? ce i se cuvine, luptînd împotriva eviden?ei c? maestrul adulat de el nu a l?sat o oper? filosofic?. Faptul nu îl deranjeaz? pe exeget, cum, de altfel, nu îl sup?r? nici reluarea idea?iei altor autori – nu doar o dat? în forme destul de apropiate de felul în care aceia le-au prezentat – în cursurile naeionesciene. Purtat de convingerea c? nu po?i, nu merit? ?i nu are sens s? scrii despre cineva decît dac? îl lauzi integral ?i, eventual, nem?surat – citesc aici urmarea mai multor decenii de omagieri necondi?ionate a liderilor politici ro?ii, dar ?i emula?ia pernicioas? stîrnit? de politica „exerci?iilor de admira?ie“ –, Liviu Borda? ajunge, în partea ter?? a volumului s?u, s? sus?in? primatul autenticit??ii asupra originalit??ii.
N-a? vrea s? fiu mali?ios, dar autenticismul nu asigur? locuri în istoria filosofiei. Po?i descoperi cu încîntare, într-o bun? diminea??, c? apa, aerul, p?mîntul ?i focul sînt ni?te prezen?e tutelare nu numai în via??, ci ?i la nivelul principiilor existen?ei, dar asta nu-l va dizloca din istoria filosofiei pe presocraticul care a constatat-o primul, cu cîteva milenii în urm?, cum nu va dep??i în importan?? nici evenimentul de via?? personal? de care cîteva lecturi bine ?intite te puteau scuti, reducînd percep?ia asupra lui la dimensiunile juste... „Pentru un om care gînde?te personal, nu exist? plagiat sau influen??. O idee pe care am g?sit-o eu e a mea ?i e original?, chiar dac? ar fi gîndit-o ?i scris-o trei sute de in?i înaintea mea“, scria cu convingere Nae într-o epistol? din 28 august 1925, crezînd c? e ?i profund, ?i inovator. Asemenea descoperiri îns? î?i au sfera de valabilitate bine circumscris? de pere?ii propriei locuin?e. Cînd ie?i cu a?a ceva în lume, pari ori un ins care î?i justific? ignoran?a aprioric, crezînd c? tr?irea autentic? ?ine loc de inteligen?? explorativ?, ori un pirat gata s? argumenteze furturile cele mai ostentative cu putin??.
Dar poate fi ?i altceva. Cînd Nae spune: „Important nu e dac? eu sînt mai de?tept ?i mai ingenios decît Descartes sau Schelling. Ci dac?, în adev?r, izbutesc s? m? echilibrez spiritual, cî?tigîndu-mi lini?tea de care am nevoie; lini?te care nu e posibil? f?r? o acordare între mine ?i existen??“ (L. Borda?, op.cit., p. 129), cel care vorbe?te apare aici ca un ins preocupat de terapia optim? care s? remedieze dezechilibrul interior care îl submineaz?. Îns? nu compara?ia cu Descartes ori Schelling (evident, defavorabil? celui care refuz? programatic s? gîndeasc? altfel – ?i poate mai bine – decît al?ii) conteaz?. Terapia propus? are numai o valoare personal? ?i aceasta nu poate fi confundat? cu o relevan?? social? mai larg? a strategiei expuse aici.
?i totu?i… Cînd Nae Ionescu sus?ine c? un filosof „...nu lanseaz? idei pe care vremea lui le prime?te; ci, dimpotriv?, el formuleaz? numai ceea ce vremea lui tr?ie?te efectiv“ (ibidem, p. 130), devine clar c? profesorul Universit??ii din Bucure?ti urm?re?te s? întruchipeze o cugetare în spiritul cel mai autentic al momentului istoric pe care îl tr?ie?te. Evident, în acest fel sacrific? orice preten?ie de ridicare la universalitatea generalului, implicit? în exerci?iul filosofic, dorind în chip suficient de explicit s? fie… doar în pas cu moda. Cu toate acestea, Nae nu define?te spiritul timpului, a?a cum au f?cut-o al?i filosofi (Zeitgaist) sau urmau s? o fac? în perioada postbelic? istoricii francezi ai mentalit??ilor. Nu este limpede dac? Nae s-ar fi bazat pe anchete cantitative, pe statistici, sau ar fi preferat, în virtutea idealismului lui elitist, s? identifice acel spirit al clipei în anturajul lui relativ restrîns ?i monden – universitar ?i politic – printre cei, mai ales bucure?teni, pe care îi frecventa.
„Cine izbute?te s? formuleze preocup?rile spirituale ale unei epoci, acela este într-adev?r filozof ?i metafizician“ (ibidem), ar fi zis Nae în Cursul de logic? matematic? cu special? privire la ?tiin?ele exacte, sus?inut în anul universitar 1926 – 1927. S-ar în?elege de aici, din nou, c? a fi la mod?, a fi în consens cu epoca – fie ea ?i frivol?, superficial? (îns?, vezi bine, autentic?!) – ar reprezenta calea cea adev?rat? spre filosofie. Autenticismul apare aici în?eles ca ?i conformism ?i fidelitate fa?? de manifest?rile recurente, transindividuale, ale unui moment istoric. ?i eu care credeam c? asta aduce mai curînd cu una dintre caracteristicile jurnalismului!...
Vorbind despre salvare în Faust de Goethe, Nae Ionescu î?i pov??uia discipolii, în 1925 – 1926: „... s? nu crede?i c? cestiunea întîiet??ii are vreo valoare în filozofie“ (ibidem, p. 132). Prin aceasta, nu doar c? tran?a problema originalit??ii într-un sens anistoric, punînd în parantez? cronologia, dar justifica ?i papagalismul ideatic, cu condi?ia ca el s? fie rezemat pe un travaliu interior: „Un lucru are importan?? dac?, în adev?r, l-ai gîndit tu singur; c? l-au mai spus ?i al?i dou?zeci înaintea ta e indiferent. (...) C? este altul cu patentul în buzunar, poate s? fie, dar ce-?i pas?, întru cît te jeneaz? lucrul acesta? De îndat? ce po?i s? folose?ti lucrul acela, ?i nu numai lucrul ca rezultat, dar, pentru bucuria dumitale proprie, s? folose?ti însu?i procesul de solu?ionare a unui anumit rezultat, te intereseaz? foarte pu?in dac? e?ti sau nu original“ (ibidem). Oarecum nea?teptat?, în reluarea aceleia?i convingeri exprimate anterior, este ralierea la o perspectiv? a?a-zicînd pragmatic-utilitarist?. Verbul „a folosi“ indic? în mod clar direc?ia în care se gînde?te Nae s? deplaseze demersul filosofic, trecînd de simpla terapie personal? ?i f?cînd din el o strategie ludic? menit? s? provoace bucurie („...folosul pe care-l ai de la filozofie este tocmai bucuria pe care o ai atunci cînd gînde?ti c? ai creat în ordinea aceasta spiritual?“). Ar fi vorba, prin urmare, de o instrumentalizare în folos propriu, din nou; o formul? a construirii de sine, în maniera atît de la mod? azi, prin intermediul bibliografiei abundente americane a c?r?ilor de gîndire pozitiv?, descoperire a eului etc., cu efecte benefice asupra individului; nu ?i a gener?rii de gîndire filosofic? valoroas?.
R?mîne de precizat numai c? a repeta, fie ?i pe cont propriu, lucruri deja cunoscute, nu echivaleaz? crea?ia. Dup? un obicei dovedit de el ?i în alte locuri – exemplu: faimosul articol în care argumenteaz? imposibilitatea logic? ?i istoric? a construc?iei europene –, Nae produce recurent un sofism de propor?ii, pentru c? nu po?i fi autentic cu ideile altuia, nici m?car atunci cînd le reinventezi tu însu?i. Nu este destul s? îl plagiezi pe Platon ast?zi pentru a avea altceva decît tot filosofia platonic?.