Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.875
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.677
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 589.748
Total vizitatori unici: 230.502

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Universitatea in criza

Universitatea in criza

Nicolae Hurduc

Calitatea sistemului educational romanesc a stirnit vii controverse in ultimii ani, intre societatea civila si factorii decizionali existind un conflict permanent pe aceasta tema. Zeci de scandaluri privind acte de coruptie, trafic de influenta, eliberarea de diplome false, acordarea de titluri stiintifice nemeritate unor reprezentanti ai clasei politice etc. au fost prezente de prea multe ori pe primele pagini ale ziarelor. Sistemul educational a ajuns din pacate intr-un punct in care nu mai exista varianta de aminare a unui proces de schimbare (daca nu cumva este deja prea tirziu). Efectele unui sistem educational neperformant nu se vad imediat si, din acest motiv, masurile de reforma ceva mai dure au fost permanent aminate in speranta ca lucrurile se vor rezolva de la sine. Implementarea in sistemul universitar romanesc a principiilor Bologna a fost privita de majoritatea cadrelor didactice drept o simpla secventiere a procesului educational pe cele trei cicluri de studii. Disciplinele predate si programele analitice aferente au fost in majoritatea cazurilor deplasate dintr-un an de studii in altul, neglijindu-se aproape total faptul ca ciclurile 2 si 3 de studii (masteratul si doctoratul) transleaza de fapt centrul de greutate al activitatii de instruire catre cercetarea stiintifica. Putine cadre didactice accepta in momentul de fata ideea ca activitatea de cercetare stiintifica reprezinta pirghia cea mai eficienta a procesului de instruire. In aceste conditii, sumele deosebit de consistente investite in cercetare si, implicit, in educatie in perioada 2006-2008 au fost in foarte mare masura risipite.
As dori sa subliniez de la inceput faptul ca un proces de reforma a sistemului educational este imposibil de imaginat in absenta unui buget adecvat, standardele actuale de instruire din Romania fiind o consecinta directa a importantei acordate sistemului educational in ultimii 50 de ani. In mod evident, nu putem sa ne asteptam la performante comparabile cu cele ale tarilor puternic dezvoltate, atita timp cit exista o prapastie uriasa intre nivelul declarativ al decidentilor, care definesc educatia drept domeniu strategic, si situatia existenta de fapt. Dar la fel de adevarat este si faptul ca o finantare consistenta a unui sistem nereformat va avea un impact departe de cel asteptat. Acest lucru este destul de evident daca analizam perioada 2006-2008, perioada in care fondurile din cercetare si implicit finantarea din universitati a fost mai generoasa ca niciodata. O evaluare a clasamentelor pe natiuni (SCImago Journal & Country Rank – http://www.scimagojr.com) releva faptul ca, incepind din anul 2006, Romania a cistigat teren in clasamentul general, trecind de pe locul 43 (2006) pe locul 40 (2008). Cu toate acestea, contributia diferitelor domenii la cuantumul global al activitatii de cercetare ramine aproximativ constanta din 1990 si pina acum. Pe primele locuri regasim in continuare domenii cum ar fi ingineria chimica (locul 22 pe natiuni), fizica (locul 25), chimia (locul 30), matematica (locul 30), stiintele ingineresti (locul 32). O mentiune speciala trebuie facuta in cazul stiintei materialelor, domeniu care in anul 2008 ocupa cel mai bun loc pe care l-a avut Romania in clasamentele pe natiuni si anume locul 19. Cred ca este imbucurator faptul ca in domeniile stiintelor exacte si stiintelor ingineresti, banii investiti se reflecta printr-o intensificare a activitatii de cercetare si publicare a rezultatelor. Nu poate fi insa trecut cu vederea faptul ca domeniile care ocupau locuri codase in clasamentele mondiale au ramas in continuare pe aceleasi pozitii (medicina, stiinte economice, agronomie, medicina veterinara) chiar daca au beneficiat de o finantare la fel de consistenta. Se poate trage astfel concluzia ca sistemul universitar si de cercetare trebuie pregatit inainte de a declansa un al doilea val de investitii. De altfel, rezultatele activitatii de cercetare stiintifica sint intr-o foarte buna corelatie cu standardele de pregatire ale studentilor, cunoscutele „fabrici de diplome“ din sistemul universitar romanesc nereusind sa publice intr-un an nici macar cit un singur profesor universitar serios. In opinia mea, modernizarea universitatilor reprezinta pilonul principal al reformei din educatie, de calitatea procesului de instruire din universitati depinzind in mod direct si calitatea profesorilor din sistemul pre-universitar.
Elaborarea unui set de masuri eficiente de reforma este complicata prin faptul ca asistam la mutatii importante in ceea ce priveste atitudinea tinerilor fata de procesul de instruire. Dezvoltarea haotica a societatii romanesti din ultimii 20 de ani a permis aparitia in primul plan a unor false modele, care au avut ca rezultat generarea unor noi ierarhii valorice aberante, validate, din pacate de catre clasa politica si mass-media. Si atunci ce motivatie poate avea un tinar pentru a-si construi o cariera bazata pe competenta?
In spreanta ca noul Guvern va intelege gravitatea situatiei din sistemul educational si necesitatea declansarii fara nici un fel de intirziere a procesului de reforma, incerc in cele ce urmeaza sa identific o parte dintre principalele carente existente in sistem si sa ofer si unele solutii. Demersul meu este justificat de convingerea ca actualul proiect de Lege a Educatiei returnat Parlamentului va fi blocat multa vreme la acest nivel, neexistind nici un fel de vointa politica reala pentru modernizarea sistemului educational. In mod paradoxal insa, criza financiara prin care trece Romania poate reprezenta un factor favorizant, care sa oblige Guvernul actual sa adopte macar partial masurile necesare.
1. Sistemul educational romanesc se confrunta cu o inflatie de universitati.
Avem in momentul de fata peste 100 de universitati acreditate (de stat si particulare), multe dintre ele infiintate din interese politice regionale. De multe ori institutiile abilitate in acreditarea universitara (mai intii CNEEA, iar apoi ARACIS) au fost fortate sa valideze institutii de invatamint superior aflate foarte departe de standardele legale. Aceasta inflatie de universitati este dublata de o crestere inacceptabila a numarului de studenti raportat la numarul de cadre didactice, parametru esential de evaluare a standardelor de calitate. Este greu de inteles cum au primit in perioada 2008 – 2009 acreditare institutionala chiar universitati de traditie, in conditiile in care existau in componenta acestora facultati (stiinte economice, drept, educatie fizica) in care raportul studenti/ cadru didactic, atinge ingrijoratoarea valoare de 80-100, nu foarte departe de celebrul caz al Universitatii „Spiru Haret“. In acest sens, Ministerul Educatiei va trebui sa controleze cu mai mare grija numarul de locuri alocat universitatilor de stat, in special la forma cu taxa. In acelasi timp va trebui verificata respectarea stricta in universitatile particulare acreditate, a numarului de locuri alocat de catre ARACIS in momentul acreditarii (in concordanta cu potentialul corpului profesoral).
2. Nu exista o concurenta reala intre universitati.
Se impune o ierarhizare cit mai rapida a universitatilor din Romania pe baza vizibilitatii internationale (reflectata prin articole publicate in reviste cu coeficienti de impact), avindu-se in vedere faptul ca orice alte criterii interne utilizate ar fi influentate pina la urma de anumite interese de grup. Drept urmare a acestei ierarhizari, propun impartirea universitatilor in trei categorii: universitati care au dreptul sa organizeze toate cele trei cicluri de studii (doctorat, masterat, licenta); universitati care au dreptul sa organizeze doar studii de masterat si licenta; universitati care au dreptul sa organizeze doar studii de licenta. Deoarece studiile doctorale si de masterat au ca principala componenta cercetarea stiintifica, aceasta ierarhizare s-ar putea face foarte rapid pe baza criteriului de calitate IC-6 elaborat de CNFIS. Ierarhizarea universitatilor ar trebui sa ofere atit angajatorilor, cit si candidatilor la admitere, o imagine cit mai reala referitoare la standardele de pregatire dintr-o anumita universitate. In cazul universitatilor din prima categorie, in termen de 2 ani, toate cadrele didactice din universitate ar trebui sa-si afiseze pe pagina web a institutiei continutul cursurilor in forma electronica (protejate prin parola de acces). Actualizarea variantei electronice a cursurilor ar trebui sa fie obligatorie la un interval de 3-5 ani.
3. In sistemul universitar exista o lipsa acuta de personal cu vizibilitate internationala.
Analiza performantelor individuale ale cadrelor didactice (Registrul Ad Astra al oamenilor de stiinta din Romania – http://www.ad-astra.ro/cartea-alba/registru.php) releva faptul ca, dintre cei aproximativ 20.000 de conferentiari si profesori, mai putin de 1.000 au domenii de cercetare proprii, publicind in calitate de autor corespondent articole stiintifice in reviste de larga circulatie internationala. Devine astfel absolut necesara o crestere a standardelor minime de promovare in cazul conferentiarilor si al profesorilor (10 articole in reviste cotate ISI pentru conferentiari si 15-20 pentru profesori). In cazul domeniilor unde nu exista o traditie in ceea ce priveste activitatea de cercetare si publicare a articolelor stiintifice (medicina si umanioare), se poate utiliza drept sistem de referinta baza de date SCImago Journal & Country Rank. Aceasta baza de date este mai generoasa in ceea ce priveste numarul revistelor indexate, dar este mai restrictiva in ceea ce priveste calcularea coeficientilor de impact ai revistelor. Evaluarea dosarului pentru ocuparea posturilor de conferentiar si profesor ar trebui efectuata la nivel national, inainte de inscrierea efectiva a candidatului in concurs (conform modelului francez). Abaterea de la standardele minime de promovare propuse mai sus nu ar trebui sa se faca decit in cazul unui numar foarte limitat de specializari (arte, arhitectura, limba si literatura romana si limbile straine). In contextul crizei financiare actuale, atragerea fondurilor europene devine o componenta obligatorie in ceea ce priveste dezvoltarea unei universitati, iar acest lucru nu este posibil daca universitatea nu are nici un fel de vizibilitate stiintifica internationala.
4. In contextul crizei de personal inalt calificat, nu se identifica solutii de atragere in Romania a tinerilor valorosi, formati in universitati de prestigiu din Europa, America, Japonia etc.
Masurile luate pina in acest moment la nivelul Ministerului Educatiei au mimat doar interesul Romaniei in directia repatrierii tinerilor performanti, programele lansate esuind in mod lamentabil. Trebuie simplificate in primul rind procedurile de echivalare a diplomelor obtinute in universitatile clasate in top 500. De asemenea, ar fi necesara o imbunatatire a procedurilor de evaluare a granturilor de cercetare in cadrul competitiilor nationale, in special in cazul ANCS existind grave carente in ceea ce priveste distribuirea fondurilor. Finantarea consistenta a unor domenii complet neperformante stiintific si fara vizibilitate internationala si directionarea granturilor pe principii de interese de grup au darul sa descurajeze puternic orice intentie de intoarcere in Romania a tinerilor valorosi.
5. Modul de finantare a universitatilor pe baza numarului de studenti echivalenti.
Aceasta reprezinta, in opinia mea, cea mai grava eroare de politica educationala facuta dupa 1989. De altfel, Romania este probabil un caz singular in acest sens, in toate tarile europene dezvoltate functionind principiul finantarii universitatilor pe posturi didactice. Acest mecanism financiar, care la inceput a incercat sa mascheze sub-finantarea sistemului universitar, a adus in timp prejudicii enorme in ceea ce priveste calitatea actului educational. A aparut astfel o competitie acerba a universitatilor pentru a obtine surse complementare de finantare, principalul obiectiv fiind reprezentat de cresterea numarului de studenti cu taxa. In momentul de fata exista universitati de stat la care numarul de studenti cu taxa este mai mare decit cel al studentilor bugetati. Situatia nu ar fi alarmanta, daca acest fenomen nu ar genera situatii absolut inacceptabile, in care numarul de studenti pe cadrul didactic depaseste cu mult standardele europene de calitate. In aceste conditii, anumite facultati din cadrul universitatilor de stat au devenit adevarate fabrici de diplome, fara nici un fel de acoperire in ceea ce priveste personalul didactic. Din pacate, banii proveniti din taxe nu au fost folositi pentru investitii, ci au contribuit doar la rotunjirea salariilor unui numar restrins de cadre didactice. Revenirea la finantarea pe posturi didactice ar reprezenta, dupa parerea mea, solutia ideala pentru redresarea situatiei. Poate insa ca si finantarea pe cicluri de studii ar putea fi o solutie care sa limiteze goana dupa studenti echivalenti, insa aceasta masura ar trebui in mod obligatoriu dublata de limitarea normelor in cumul pe care le poate acoperi un cadru didactic.
6. Numarul din ce in ce mai mare de absolventi cu studii superioare a dus la scaderea drastica a nivelului de pregatire a acestora.
Necesitatea cresterii numarului de absolventi de studii superioare raportat la mia de locuitori a reprezentat una dintre cerintele integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Acest fapt a reprezentat o motivatie pentru generalizarea invatamintului superior, numarul de locuri oferite in acest moment de universitati depasindu-l pe cel al absolventilor de Bacalaureat. Desi din punct de vedere teoretic o astfel de dinamica ar fi trebuit sa aiba un efect pozitiv asupra dezvoltarii Romaniei, din punct de vedere practic am asistat la o scadere continua a nivelului general de pregatire a absolventilor. Din pacate, intre universitati a inceput o competitie negativa, ideea de baza fiind aceea de scadere permanenta a exigentelor, in scopul atragerii unui numar cit mai mare de studenti. Standardele de pregatire universitara ar putea fi crescute prin doua metode: limitarea numarului de studenti cu taxa inmatriculati in universitatile de stat la maxim 15-20% din numarul total de locuri si aplicarea criteriilor de calitate ARACIS (care reglementeaza raportul optim studenti/ cadru didactic la o valoare de 14-16) si cresterea concurentei la examenele de admitere (printr-o politica de sustinere financiara a tinerilor din mediul rural). Stimularea tinerilor din mediul rural pentru a putea urma studii universitare ar reprezenta un foarte mare cistig pentru sistemul educational. Mai mult decit atit, aceasta masura ar consolida principiul egalitatii de sanse a tuturor tinerilor din Romania.
7. Supranormarea cadrelor didactice.
In conditiile unui deficit de personal didactic raportat la numarul total de studenti, exista specializari unde un cadru didactic poate cumula un numar exagerat de norme. Trecerea la sistemul de finantare pe posturi didactice (sau pe cicluri de studii) in universitatile de stat, dublat de interdictia de a sustine mai mult de o norma in plus la forma de plata cu ora, ar rezolva nu numai problema deficitului financiar al Ministerului Educatiei din acest an, ci si problema calitatii pregatirii studentilor. Nu mai trebuie subliniat faptul ca activitatea unui cadru didactic universitar nu inseamna numai orele de predare din norma, ci si un intreg ansamblu de alte activitati complementare, cea mai importanta componenta fiind cercetarea stiintifica.
8. Sub-finantarea sistemului educational si lipsa de respect a Statului fata de meseria de dascal.
Locul pe care il ocupa cadrul didactic in ierarhia societatii romanesti este probabil cea mai spinoasa problema intr-o perioada de criza economica. In acest sens, ar trebui sa fim foarte atenti la fenomenele negative care se petrec chiar in tarile puternic dezvoltate (SUA, Germania) unde s-a ajuns la un deficit major de profesori pe domeniile stiintelor naturii si stiintelor exacte, datorita lipsei de motivatie a tinerilor pentru a urma o astfel de cariera. In momentul de fata, in Romania nu exista nici un fel de interes al unui tinar pentru a urma o cariera didactica, atit timp cit un profesor debutant este platit cu un salariu apropiat de cel al unui muncitor mediu calificat. Daca educatia este intr-adevar un domeniu strategic pentru dezvoltarea unei natiuni, atunci ea ar trebui tratata ca atare si bugetata in mod corespunzator. In momentul de fata, cunoasterea si informatia reprezinta pentru o tara in momentul de fata resurse mai importante decit cele naturale si, ca atare, investitia in educatie ar trebui sa fie obligatorie chiar si in conditii de criza.
9. Politizarea sistemului educational prin implicarea persoanelor inregimentate politic in structurile de conducere a universitatilor.
Aceasta reprezinta una dintre principalele cauze ale degradarii sistemului universitar, datorita sustinerii absolut artificiale a anumitor institutii cu standarde de pregatire situate departe de normele in vigoare. Cel mai elocvent exemplu in acest sens il reprezinta fenomenul „Spiru Haret“, care risca sa aduca intregului sistem universitar din Romania mari prejudicii la nivel international. Nu este mai putin adevarat insa faptul ca acest fenomen isi gaseste echivalentul si in multe universitati de stat, principala cauza fiind dorinta politicienilor de a obtine titluri universitare si pozitii didactice complet nemeritate.
10. Pina la reformarea sistemului universitar, implicarea Consiliului National al Rectorilor in stabilirea masurilor de reforma ar trebui sa fie foarte limitata, avind in vedere evidentul conflict de interese dintre universitati si Ministerul Educatiei intr-o perioada de reforma.
Problemele enumerate mai sus se impart in doua categorii. Primele sapte sint legate de un proces de stabilizare a sistemului universitar si de pregatire a acestuia pentru reforma. Ele pot fi urgent aplicate, incepind chiar cu anul universitar 2010-2011. Ultimele trei probleme tin de schimbarea de mentalitate a clasei politice si chiar a societatii romanesti, proces cu mult mai anevoios si mai dificil de finalizat.
Fara a avea pretentia identificarii tuturor cauzelor care au adus sistemul universitar foarte aproape de colaps, materialul de fata incearca sa identifice si sa ofere unele solutii de rezolvare principalelor deficiente existente in momentul de fata in sistem.