Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.875
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.677
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 589.748
Total vizitatori unici: 230.502

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Dragostea pentru geometrie...

Dragostea pentru geometrie...

 

Gabriela Gavril

 

Citind volumul lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, mi-am amintit o întîmplare din prim?vara anului 1985. Cînd a auzit c? am de gînd s? merg la Filologie, cum se numea facultatea pe atunci, profesorul meu de matematici a zîmbit îng?duitor ?i mi-a aruncat ceva de felul: „Probabil ai s? intri, dar ai s? regre?i. Mai gînde?te-te...“ Atunci am pus totul pe seama ve?nicului conflict dintre ?tiin?ele exacte ?i umanioare. Cu „superioritate“ de adolescent întîrziat, îi comp?timeam chiar pe matematicieni ?i fizicieni – pe informaticieni nu, pentru c? habar n-aveam cu ce se îndeletnicesc – pentru ceea ce mi se p?rea a fi opacitatea lor structural? la Cultur? (neap?rat cu majuscul?). Acum îns?, cînd am mai cunoscut întrucîtva lumea noastr? cultural? (?i nu numai), cînd trebuie s? le predau studen?ilor literatura român?, mi se întîmpl? tot mai des s? tînjesc, precum personajul lui Max Frisch, dup? frumuse?ea ?i puritatea geometriei.
Îmi aduc aminte de nop?ile albe, cînd umpleam caiete cu sute de probleme, ?i-abia acum apreciez valoarea formativ? a acelei trude în anonimat, atît de apropiate de meticuloasa munc? a unui me?te?ugar. Matematica e neiert?toare, nu las? prea mult loc pentru impostur?, pentru vanit??i. Nu accept? adagiul „merge ?i-a?a“, prestidigita?iile narcisist-paranoice, „arderea etapelor“ cu non?alan??. Dac? nu st?pîneam o teorem?, de pild?, m? blocam în acel punct mort ?i asta m? obliga s?-mi recunosc ne?tiin?a, s? pun din nou mîna pe c?r?i ?i s?-mi storc creierii pîn? reu?eam s? pricep. Neavînd o deosebit? înzestrare pentru matematici, m? chinuiam îngrozitor cu algebra, geometria sau trigonometria, trebuia s? lucrez mult mai mult decît talenta?ii mei colegi, ajun?i unii dintre ei matematicieni de prestigiu.
Mult timp n-am în?eles cît noroc am avut, de fapt. În anomia ?i mizeria generalizate de dinainte de 1989, exact în perioada în care începi s? te cristalizezi cît de cît ca individ, matematica mi-a oferit un spa?iu compensatoriu, ferit de abera?iile propagandei. În cifrele ?i simbolurile ei, în teoremele ?i graficele ei m? puteam retrage, punîndu-m? la ad?post de limba de lemn a epocii ?i de tehnicile performante de mutilare a gîndirii. În micul nostru cerc de liceeni, matematica aducea rigoare, principii, o concuren?? normal?, cum n-am mai întîlnit niciodat? de-atunci, încredin?area c? lucrul bine f?cut ?i consecven?a sînt recunoscute. Programul dur de preg?tire ne-a scos multora din cap, la vremea potrivit?, g?rg?unii genialit??ii.
Ceea ce nu-mi spusese nimeni în 1985 ?i aveam s? descop?r mult mai tîrziu era faptul c?, p?r?sind zona ?tiin?elor exacte ?i alegînd studiul literaturii române, urma s? simt pe propria-mi piele consecin?ele incurabilului „adamism românesc“, c?, spre deosebire de cercet?torii altor literaturi, cei ca mine sînt condamna?i s?-?i iroseasc? de multe ori anii, orbec?ind în c?utare de surse, pentru c? aproape nimic nu a fost încheiat. La sfîr?itul lui 2010, tot n-avem edi?ii critice pentru cei mai importan?i autori români, tot n-avem o Istorie a literaturii române, tot n-avem decît foarte pu?ine monografii ?i studii esen?iale.
Desigur, încet-încet, se vor mai scrie, se vor mai publica ?i lucr?ri importante despre/ pentru literatura român?. Nu pot îns? s? nu constat – cu amar? autoironie – c? „iubirea de frumos“, „firea artist?“, în numele c?rora abandonam eu cîndva terenul arid al matematicii, nu vor fi de mare folos. Ca s? te ocupi de literatura român?, trebuie s? ai nervi tari, de medic legist, s? fii dispus s? scormone?ti printre texte na?ionalist-xenofobe, printre pl?smuiri ?i exager?ri de tot felul, printre copii stîngace ?i plagiate, printre vituper?ri ?i pamflete grobiene, s? înghi?i kilograme de comentarii (ne)inspirate ?i s? reu?e?ti s? le învingi otr?vurile. ?i, mai ales, s? fii dispus ?i s? ai puterea de a te dezv??a de cele deprinse de la mul?i dintre marii no?tri oameni de litere&cuvinte. Nu îndemn la comiterea vreunui „paricid“ literar sau cultural, dar cred c? trebuie c?utate cu grij? modelele, doar printre pu?inii c?rturari pe care i-am avut, îi mai avem printre noi.
Dac? m-a? afla din nou în prim?vara anului 1985, a? face o cu totul alt? alegere, a? r?mîne în lumea geometriei...

PS: În The Craftsman, volumul citat adesea de Peter Sloterdijk, Richard Sennett demonstra c?, pentru a spera c? vei fi bun într-un me?te?ug sau o art?, trebuie s? fi exersat, s? fi muncit cel pu?in zece mii de ore. Cine mai poate accepta ast?zi acest lucru?