Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.664
ON: 0 membri / 3 musafiri
Total hituri: 477.593
Total vizitatori unici: 184.484

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
De ce exista statul si nu, mai degraba, anarhia?

 

Polemici cordiale

 

De ce exista statul si nu, mai degraba, anarhia?

 

Adrian Nita

Aceasta celebra intrebare ridicata de Robert Nozick nu e nici triviala, dupa cum vom vedea, si nici abstracta, cum ar parea sa fie multe din intrebarile filosofice. Intrebarea vine in contextul trasat de Leibniz cu privire la „de ce exista ceva mai degraba decit nimic?“ si de Heidegger, cu a sa celebra reluare a intrebarii sub forma „de ce este de fapt fiintare si nu, mai degraba, Nimic?“ Daca abordarea lui Leibniz pune in centru ideea ca Dumnezeu este temeiul lumii, in sensul ca este creator al celei mai bune dintre toate lumile posibile, autorul lucrarii Fiinta si timp evidentiaza rolul nimicului pentru a intelege pe ceva, adica acea fiintare privilegiata ce este omul(Dasein, in termenii sai).
Intrebarea „de ce exista statul si nu, mai degraba, anarhia?“ nu este triviala, desi de-a lungul istoriei omenirii organizarea politica a fost mereu prezenta, chiar daca, este adevarat, statul este o inventie moderna: toate comunitatile omenesti au fost informate de anumite institutii, de anumite forme de organizare: familia, ginta, tribul, cetatea, orasul-stat, principatul, voievodatul, regatul etc.
Aducind discutia mai spre noi si in special spre regiunea noastra mioritica, sa retinem un fapt extrem de ciudat: s-au inceput de citeva luni discutiile despre o noua Constitutie, dar fara a fi fost precedate de o analiza a problemelor legate de natura si functiile statului, de atributiile si sarcinile statului roman in conditiile functionarii Romaniei in interiorul constructiei politice europene. Nu s-a vorbit deloc despre necesitatea modernizarii statului si mai ales despre ceea ce inseamna(ce presupune) modernizarea statului. Este evident ca presedintele Basescu intelege prin modernizare cu totul altceva decit Victor Ponta sau Crin Antonescu.
Aceste elemente necesare, premergatoare oricarui proiect de Constitutie, sint cu atit mai presante cu cit, dinspre opinia publica, dinspre simtul comun lucrurile arata cu adevarat grav. Puse sub forma unor interogatii, am avea: este oare statul un instrument al celor puternici de a-si mari puterea si bogatia? Este oare statul un mijloc folosit de borfasi, hoti, corupti, criminali etc., de a se ascunde de pedeapsa? Este oare statul un fel de sac fara fund, cu care unii potentati sa beneficieze de contracte grase, altii de sinecuri, altii de calitatea de membrii AGA si CA, altii de functii de director platite cu mii de euro lunar? Este oare statul un fel de organizatie mafiota, ce spala bani murdari etc., cum declara recent Berlusconi? Este oare statul un mecanism superputernic care, in raport cu cetatenii, are capacitatea de a-i mustrului, jecmani, exploata, monopoliza, extorca, trage pe sfoara, jefui si mai ales amenda, umili, hartui, urmari, abuza, batea, lega, inchide, sugruma, judeca, condamna, deporta, gaza, vinde ori chiar impusca, spinzura, otravi, decapita?
Cum nu-mi propun in textul de fata nici sa redau pozitia lui Nozick, nici sa port o discutie savanta de filosofie politica, ma voi limita la prezentarea unei sustineri foarte simple, si mai ales de bun simt cu privire la natura statului(tin sa subliniez acest aspect, caci e cu atit mai putin urmarita de a fi pusa in practica in Romania post-comunista).
Punctul de plecare al raspunsului meu vizeaza faptul ca intrebarea „de ce exista statul si nu, mai degraba, anarhia?“ este o intrebare cu privire la conditiile de posibilitate ale statului; deci, intrebarea poate fi reformulata in felul urmator: „cum e posibil statul?“ Noua intrebarea subliniaza ca statul este ceva ce exista realmente, desi ar fi putut sa nu existe. Dat fiind faptul ca exista, avem nevoie sa stam strimb si sa judecam drept cu privire la temeiul existentei statului.
Raspunsul pe care il propun, si despre care spuneam mai sus ca este de bun simt, este ca statul are ca o conditie de posibilitate moralitatea: statul nu poate exista in lipsa acestui temei.
Se va obiecta, poate, ca moralitatea chiar sta la baza intocmirii statului, ca nu este posibil sa fie altfel. Asadar, moralitatea, in raport cu temelia statului, este ceva superfluu; nici nu ar trebui sa discutam despre asa ceva in conditiile in care este ceva de la sine inteles. Inclin sa cred ca aceasta obiectie ar fi intemeiata in cadrul unei discutii purtate despre natura statului german, finlandez, suedez etc. Nicidecum in Romania, moralitatea ca temei al statului nu este ceva de la sine inteles. Sa ne gindim la citeva exemple. Un prim fapt este legat de discutiile primei Constitutii post-comuniste, din anii ’90, cind o serie de elemente morale au fost eludate. Faptul ca prima Constitutie nu apara si garanteaza proprietatea, ca nu consfinteste separatia puterilor in stat, ca nu garanteaza o serie de drepturi si libertati arata cit este de departe de acea baza morala necesara pentru o intocmire corecta a statului. Faptul ca prima Constitutie a fost intocmita strimb, a permis ulterior aparitia altor legi la fel de strimbe, apoi a multor procese nedrepte(ulterior cistigate de cetateni la curtile internationale).
Legat de acest aspect, sa ne gindim la continutul art. 16, despre egalitatea cetatenilor in drepturi. In ciuda acestei prevederi constitutionale, exista anumite categorii de cetateni situati mai presus de lege, si anume cei care si-au elaborat un regulament prin care reusesc sa eludeze a fi cercetati si anchetati in cazul incalcarii legilor; este, desigur, vorba despre parlamentari.
Alt aspect complet imoral este art. 1, modificat in 2003. Modificarea introdusa in 2003 face ca alineatul 3 din articolul 1 sa sune in felul urmator: „Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, dreptatea si libertatea cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sint garantate“(am subliniat cuvintele introduse). In opinia mea, exista citeva aspecte foarte importante si teribil de grave pe care le ridica acest nou aliniat. In primul rind, sensul general al alineatului se modifica radical: alineatul 3 nu mai statueaza valorile supreme ale statului roman si garantarea lor, ci statueaza valorile supreme ale statului roman si garantarea lor in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si in spiritul idealurilor Revolutiei din decembrie 1989. In al doilea rind, noul aliniat a devenit extrem de ambiguu, ba chiar contradictoriu, dat fiind ca Romania nu are traditii democratice(pentru o discutie mai ampla, a se vedea textul meu din Timpul, februarie 2011).
Alt aspect, dincolo de prevederile constitutionale si legale ne-morale, vizeaza felul cum sint organizate si cum functioneaza o serie de institutii fundamentale ale statului. Coruptia, hotia, minciuna si multe altele caracterizeaza din plin puterea legislativa si cea administrativa. Tot la fel, justitia este dominata de interese meschine, mercantile, partinice etc. nicidecum de realizarea dreptatii, a binelui sau de simpla pedepsire a raufacatorilor.
Per a contrario, ar trebui vazut cum stau lucrurile cu institutiile statului din alte tari(respectiv, cele considerate morale). Chiar daca si acolo sint cazuri de coruptie, hotie, minciuna, impostura etc., sint cazuri izolate si care, in plus, odata depistate, sint pedepsite. In tarile nordice, de exemplu, nici macar in vocabular nu exista termeni ca spaga, mita, bacsis etc.; nicidecum nu se pune problema ca o persoana ce activeaza in Parlament sa se foloseasca de aceasta functie de demnitate publica pentru a continua sa minta, sa insele sau sa fure.
O intemeiere si mai clara, daca ar mai fi nevoie de argumente suplimentare in sprijinul raspunsului pe care vrem sa-l aducem intrebarii din titlu, este aceea care depaseste nivelul faptic, al existentei cotidiene, si se prelungeste in teoriile si ideile filosofice. Avem in vedere teoria kantiana cu privire la scopul final moral al ratiunii concretizata in enuntul urmator: sa faci din cel mai mare bine posibil scopul tau final. Aceasta propozitie sintetica a priori este introdusa de insasi legea morala si poate fi un precept ce ne poate ghida actiunea. Chiar si privit de la un nivel superficial, acest enunt o data pus in practica de oamenii politici(si, desigur, nu numai de ei; dar cu ei trebuie inceputa reformarea morala) ar permite sa se actioneze nu pentru obtinerea de bani si avantaje, nu pentru realizarea unor obiective strict partinice, ci numai si numai dintr-o perspectiva morala. Este evident ca daca natura statului nostru ar fi una morala, incet incet societatea s-ar insanatosi si ar depasi aceasta faza de eterna tranzitie economico-sociala si de perpetua criza a valorilor si a mentalitatilor.