Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.668
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 514.514
Total vizitatori unici: 200.651

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Dosarul Marino (II). Istorii de rezisten?? ?i cedare

Dosarul Marino (II).
Istorii de rezisten?? ?i cedare

Gabriel Andreescu

Condi?iile
Pedepsele pentru tinerii care au f?cut parte din Tineretul Universitar Na?ional ??r?nesc ?i Organiza?ia „subversiv?“ a Partidului Na?ional ??r?nesc Manist au variat destul de mult. Ioan B?rbu?, ini?iatorul, a primit 15 ani închisoare sever?, Adrian Marino, se pare al doilea în ordinea importan?ei, ?i mai mul?i bucure?teni, zece ani temni?? grea ?i pierderea unor drepturi civile, acceptîndu-se circumstan?e atenuante. Ie?enii au pl?tit cu pîn? la cinci ani închisoare.
E greu s? sesiz?m cît de mult a contat atitudinea în fa?a anchetatorilor, dar ea avea cu siguran?? un rol ?i acuza?ii ?tiau aceasta. Purtarea a fost în general demn?, semn c? genera?iile n?scute la începutul secolului au avut o cultur? a onoarei mult diferit? decît cele ce aveau s?-?i fac? educa?ia în zorii regimului comunist. Declara?iile lui Ioan B?rbu? sînt seci, nu se plînge în nici un moment, ceea ce explic? poate asprimea pedepsei.
În ce-l prive?te pe Adrian Marino, acesta are atitudinile mîndre amintite în episodul precedent. Se adaug? tentativa de a-?i anun?a colegii pe care-i b?nuia în libertate. Mai reproduc unul din mesajele sale:
„Stimate d-le Profesor ?Ioan Botez?,
Ve?i fi aflat de accidentul nostru. Întrucît numele Dvs. a fost pomenit la anchet?, iar dup? observa?iile noastre v? afla?i în clipa de fa?? sub atent? supraveghere, se impune atît la Ia?i, cît ?i la Bucure?ti, o aten?ie extrem?. Avertiza?i pe to?i amicii. Curierul merit? o încredere absolut? ?i v? va da informa?ii ?i instruc?iuni verbale. Nu p?stra?i nimic compromi??tor acas?. Moralul nostru este excelent, iar încrederea ne?tirbit?. Consola?i, dac? pute?i, pe tat?l meu. Marino“1
Adrian î?i asum? în fa?a anchetatorilor, deschis, opiniile ?i ac?iunile politice. Nu este singurul care î?i enun?? scopurile cu aplomb. Mitrea S. Dumitru o face ?i el: „Precizez c? scopul ac?iunii noastre era de a reorganiza tineretul universitar na?ional ??r?nist pentru o schimbare de regim.“2
Cum e de b?nuit, dosarele nu înregistreaz? cruzimea mijloacelor folosite în timpul anchetei. Am g?sit între paginile de penitenciar un document al Ministerului Afacerilor Interne, Direc?ia General? a Securit??ii Statului 5 cu un con?inut interesant, care permite o dubl? interpretare. Ordinul adresat Direc?iei Regionale de Securitate cere intensificarea ?i adîncirea m?surilor de cercetare a elementelor PN? re?inute în urma opera?iunilor din 15/16 august 1949. În acela?i timp, col. M. Dulgheru ?i cpt. T. Fiamboli au grij? s? enun?e: „V? atragem aten?iunea c? aceste „Concluziuni ?i Sarcini“ trebuie s? constituie pentru Dvs numai un îndreptar general, astfel încît s? nu fie aplicate în mod mecanic în desf??urarea cercet?rilor…(…) ve?i proceda la clarificarea elementelor ce apar c? n-au desf??urat nici un fel de activitate du?m?noas? regimului nostru, urmînd a ne propune eliberarea acestora, f?r? a se a?tepta terminarea anchetei tuturor celor re?inu?i. … Clarificarea situa?iei unor asemenea elemente este necesar? deoarece regimul nostru democratic în?elege s? loveasc? f?r? cru?are numai elementele du?m?noase Republicii noastre populare ?i elementele cari au desf??urat activitate organizat?. Nu este îns? nici just ?i nici echitabil de a lovi în oameni nevinova?i, cari apoi din cauza loviturilor nedrepte ar putea îngro?a rîndurile du?manilor regimului…“3
Este posibil ca ordinul s? fi cerut subordona?ilor ceva mai mult? ra?ionalitate în m?surile lor. Dar e cel pu?in la fel de probabil ca derularea pe band? a anchetelor, ca ?i a proceselor în urma ob?inerii de „probe“ prin mijloace brutale s? fi dus la situa?ii critice, iar conducerea ministerului s? se fi v?zut obligat? s? r?spund? în vreun fel, s? se acopere în fa?a conducerii de partid.
Presiunea asupra celor ancheta?i sau încarcera?i trebuie în?eleas? ?i ?inînd cont de raporturile institu?ionale de atunci. Puterea sistemului de reprimare era total?. În dosarul de penitenciar al TUN? se afl? o not? prin care conducerea închisorii cere prelungirea pedepsei de?inutului Eugen Mailat cu 60 de luni. Mailat se declarase f??i? du?man al ideii comuniste, iar informatorii denun?aser? „ura… pe care o are fa?? de regimul nostru“.4 Propunerea se aprob?, urmeaz? anchetarea ?i condamnarea pentru activitate contrarevolu?ionar?. Securitatea poporului decidea, judec?torii se conformau.
Renun??ri ?i c?deri
Acestea fiind amintite, e de b?nuit c? unii acuza?i au cedat pur ?i simplu în înfruntarea fizic? ?i simbolic? cu anchetatorii ?i au colaborat cu ei pentru a primi o pedeaps? mai u?oar?. Traian Gheorghiu, principalul acuzat în lotul de la Ia?i, r?spunde sp??it la interogatorii, iar în înscrisurile sale ultime cere clemen??. A fost condamnat, în ianuarie 1951, la „doar“ 1 an ?i 5 luni închisoare. ?i profesorul Ioan C. Botez d? semne de supunere. În declara?ia din 24 august 1949 va accepta c? „…în?elegînd mersul vremurilor ?i dîndu-mi seama de transformarea sufleteasc? a tineretului, în?eleg pe viitor s? pot da ?i probe de simpatie fa?? de acest regim. Voiu c?uta … a în?elege din ce în ce mai constructiv marile realiz?ri ale Guvernului actual.“5 Sau iat? un pasaj semnat de Gheorghe Budurc?: „Comentariile ?cu Gh. Chiper? le f?ceam tot în spirit reac?ionar ?i speram c? situa?ia se va schimba în urma interven?iei ce s-a început cu Puterile din Apus…“6 Astfel de formul?ri fac not? distinct? cu comentariile mîndre ale lui Marino.
Fiecare de?inut este un caz. Petru P. Andrei, fiul cunoscutului sociolog ?i ministru Petre Andrei, folose?te în declara?iile finale un limbaj nea?teptat de umil: „Ajuns la Ia?i, dintr-un spirit de arivism neîn?eles ?i în continuu conflict cu so?ia mea m-am înscris în Partidul Na?ional ??r?nesc (…) M-am al?turat grupului diversionist I. Botez ?i Gh. Chiper. … Nu-mi pot explica aceast? atitudine a mea … Cu angajament solemn de a deveni un da posibilitatea reabilit?rii.“7
Ce explic? aceast? atitudine dezv?luie tot dosarul s?u prin notarea încerc?rilor lui Petru Andrei de a-?i ap?ra so?ia ?i fiica. Este vizibil? speran?a încarceratului de a fi al?turi de cele dou? fiin?e pe care le iubea ?i al?turi de care dorea s? revin?. Face ceea ce este posibil s? le protejeze. Sentimentele fa?? de fiin?ele dragi de acas? sînt foarte intense, evidente ?i din logica, ?i din stilul a ceea ce spune. Cum s? califici zbaterea unui om aflat în situa?ia lui?
Alteori îns?, cercet?torul intrat în arhiva creat? de sinistra institu?ie de represiune face fa?? unei dezgoliri umane în care circumstan?a amenin??rilor p?le?te. La 15 mai 1950, studentul S.I., din anul 5 al Facult??ii de Medicin? Uman?, d? în timp ce se afla la penitenciarul Pite?ti o declara?ie care poate fi luat? ca model al genului. Dup? ce descrie pe larg activit??ile pentru care fusese incriminat, folose?te urm?toarele formul?ri la adresa celor vîna?i de Securitate în dosarul fostului TUN? ?i la adresa lui însu?i:
– „..?in s? afirm c? multe din ac?iunile îndreptate împotriva clasei muncitoare au fost f?cute la ordinul b?trînilor din conducerea fostului PN? prin elemente legionare infiltrate pîn? în cele mai înalte posturi de conducere a TUN?“;8
– „Dup? eliberarea mea din penitenciarul Jilava la 4 iulie 1948 am în?eles s? nu mai ac?ionez sub nici un fel politic. Acest lucru l-am împ?rt??it imediat dup? eliberarea mea dlui Inspector Gral Dulgheru în cursul unei audien?e ce i-o solicitasem. Domnia mea mi-a spus c? pasivitatea nu e suficient?. În spiritul meu burghez ?i mentalitatea retrograd? ce m? caracterizeaz? nu am în?eles datoria ce m? a?tepta. Am continuat s? r?mîn pasiv…“9
– „Eu, în loc s? fi în?eles c? prin aceast? demascare îmi crea condi?iuni obiective pentru a-mi revizui complet atitudinea din trecut, în momentul în care susnumitul a declarat c? trecutul meu reac?ionar nu-mi d? dreptul de a mai fi în mijlocul lor la cursuri,, am protestat declarînd c? pentru trecut am dat socoteal?.“ … „De altfel eu nu caut prin aceast? declara?ie pe care o dau din proprie ini?iativ? s? m? scuz, ci dimpotriv? s? demasc toate aspectele negative ale trecutului meu … precum ?i demascarea tuturor acelora care au avut atitudini ?i ac?iuni potrivnice construirii socialismului în ?ar?.“10
Colaborarea lui S.I. cu anchetatorii e complet?. Demasc? o cuno?tin?? care de?inea noti?e dup? discu?iile ?i rapoartele care se f?ceau în cadrul organiza?iei de baz? a Facult??ii de Drept din Bucure?ti, îl descrie pe Ioan B?rbu? în termeni r?ut?cio?i („temperament înc?p??înat ?i servil“), iar dup? ce î?i exprim? regretul de a nu-i fi denun?at la timp pe unii colegi, termin? pe un ton de maxim? umilitate: „La încheierea acestei declara?ii, rog organele anchetatoare din Direc?ia General? s?-mi cear? l?muriri pentru fiecare punct expus mai sus, precum ?i asupra diferitelor persoane pe care le-a? fi cunoscut. …Nu cer nici o favoare decît aceea de a putea s? contribui la zdrobirea ultimei r?m??i?e reac?ionare.“11
Spuneam c? declara?ia lui S.I. este un model, întrucît ea con?ine o serie complet? de ingrediente ale pierderii stimei de sine, o adev?rat? plonjare în adîncimi deloc luminoase. Iat? elementele acestei degringolade: precizarea vinova?ilor („ordinul b?trînilor…“); anun?area faptului c? a avut grij? s? se pun? anterior la dispozi?ia autorit??ilor („am împ?rt??it dlui Inspector Gral Dulgheru …“); p?rerea de r?u pentru a-?i fi ap?rat drepturile („aceast? demascare îmi crea condi?iuni obiective…“); folosirea de cuvinte acuzatoare la adresa celor despre care Securitatea cere informa?ii („temperament servil…“); autoblamarea, autoacuzarea („spiritul meu burghez ?i mentalitatea retrograd?…“); punerea la dispozi?ia organelor anchetatoare („rog organele anchetatoare din Direc?ia General? s?-mi cear? l?muriri…“); promisiunea unei colabor?ri totale („pentru a zdrobi r?m??i?ele reac?ionare…“).
O divaga?ie în cazul
?tefan Augustin-Doina?
În expunerea acestei declara?ii deprimante, dar a unui om aflat în mîinile Securit??ii, cu o pedeaps? deasupra capului s?u amenin??toare, mi s-a p?rut firesc s? protejez identitatea victimei S.I. Cazul s?u trimite inerent la formula care circul? în mediile culturale, cu una dintre variante ar?tînd cam a?a: nu am trecut prin asemenea orori, nu ?tiu dac? a? fi rezistat, deci nu vreau s? judec (s? m? pronun? etc.).
Or, chiar aceasta avem de f?cut. Avem de judecat asemenea cazuri. Cei ce refuz? s? se situeze cu privire la cum arat? omul sub vremi, ori peste vremi, nu o fac în numele vreunei situ?ri abstracte, superioare, care i-ar plasa dincolo de bine ?i de r?u, ci invocînd un criteriu cît se poate de modest, acela al felului în care s-ar fi comportat ei în?i?i sub puterea brutalit??ilor, luîndu-se astfel drept criteriu al atitudinii morale. Ei subiectiveaz? total, prin urmare nepermis, o tem? de natur? colectiv?.
La dilemele opiniei etice se adaug? o alta: este sau nu legitim s? fie aduse la cuno?tin?a opiniei publice cazurile individuale de ced?ri umane? Urmînd principiul interesului comunitar, a? zice c?, privitor la numele care nu spun nimic, r?spunsul e mai degrab? negativ. În schimb, comportarea oamenilor-reper ai unei societ??i în fa?a vicisitudinilor vie?ii devine de maxim? relevan??, ?i poate nu atît din perspectiva individualit??ii lor, ci mai ales pentru felul în care se pozi?ioneaz? societatea fa?? de ei. Logica aceasta î?i g?se?te o semnifica?ie particular? în spusa c? rom=nilor nu le-au lipsit talentele, ci caracterele.
Problema noastr? ?ine de natura foarte complicat? a ceea ce am numit mai sus atît de simplu: „comportamentul în fa?a vicisitudinilor vie?ii“. Via?a personalit??ilor pe care le discut?m a fost lung?, variate au fost ?i epocile prin care au trecut. Iat? de ce e loc s? fac o divaga?ie, în aceast? dezbatere pricinuit? de cazul Marino, ca s? aduc în discu?ie con?inutul dosarelor de la CNSAS pe numele lui ?tefan Augustin-Doina?. Dintre toate materialele de arhiv? prin care am trecut, cele ale poetului mi s-au p?rut a solicita cea mai nuan?at? apreciere uman?.
De la sfîr?itul anilor 40 pîn? în 1953, scriitorul fusese obligat s? ocupe modeste posturi de profesor de provincie. Pîn? în 1954, nu a avut drept s? publice. A fost arestat în februarie 1957 pentru omisiune de denun?, pus în libertate în februarie 1958. A f?cut mai multe cereri s? i se permit? reluarea activit??ii literare, la care i s-a r?spuns cu „nu“. Pe un asemenea fundal, poetul cedeaz? ?i scrie cu mîna lui, la 17 ianuarie 1961, acest memoriu cu care nu are cum s? se mîndreasc? nici el, nici admiratorii s?i:
„Ast?zi, dup? aproape 3 ani de la eliberarea mea, m? adresez dv. cu rug?mintea de a mi se da posibilitatea s?-mi desf??or mai departe munca de scriitor. Consider, bizuindu-m? pe aprecierile unanime de care s-au bucurat poeziile pe care le-am prezentat, c? pot fi util, prin scrisul meu, luptei pe care o duce azi întregul nostru popor pentru des?vîr?irea construirii socialismului ?…?“ „?…? am fost deprins s? muncesc, s?-mi cî?tig singur existen?a, s? fiu de folos în m?sura posibilit??ilor mele societ??ii din care fac parte.“12
„Pîn? în 1946, orientarea mea în problemele de art? ?i literatur? a fost tipic burghez?: art? pentru art?, autonomie estetic?; deci apolitism, deci evazionism, estetism. ?…? Odat? cu intrarea în înv???mînt, eu am p?r?sit aceast? pozi?ie ideologic?, reflex al educa?iei burgheze pe care o primisem acas? ?i în ?coal?, pentru a m? apropia treptat de ideologia progresist? a clasei muncitoare. Aceast? schimbare de structur? o dovedesc lucr?rile pentru copii trimise la radio, precum ?i poeziile ?i articolele publicate în revistele amintite. Evolu?ia de fapt a fost destul de lent?, îns? decisiv?, operîndu-se în adînc, prin degajarea progresiv? de falsele concep?ii în care fusesem format. În momentul arest?rii mele, avem predat la ESPLA un volum cu poezii originale.“ „Ast?zi am gata pentru tipar un poem închinat celei de a 15-a anivers?ri a eliber?rii patriei, un volum de versuri, o pies? de teatru, un volum de traduceri etc.“13
„Lipsa mea de vigilen??, atitudinea mea de gur? casc? din toamna lui 1956, a f?cut s? fiu condamnat. A fost o nou? gre?eal?, o gre?eal? pe car am isp??it-o printr-un an de închisoare. Aceast? experien?? dureroas? a gr?bit ?i mai mult în mine procesul de transformare a vechiului intelectual burghez …. Din 1958 pîn? azi, timp de 3 ani, procesul s-a radicalizat ?i des?vîr?it, g?sindu-?i o expresie adecvat? în textele pe care le am în sertar.“14
?i iat? acum promisiunea:
„Iat? de ce m? adresez Dv. cu toat? încrederea: da?i-mi din nou posibilitatea s? muncesc ?i s? public. V? voi dovedi c? sînt cu totul ata?at Partidului ?i Guvernului, c? merit încrederea pe care v-o solicit ast?zi din adîncul fiin?ei mele. ?tefan Augustin-Doina?“15
Astfel de rînduri vorbesc despre cedarea poetului în fa?a poverii materiale a omului f?r? de lucru ?i, mai ales, a imposibilit??ii afirm?rii artistice, esen?a vie?ii unui creator. Conform dosarului de urm?rire informativ?, supunerea lui Doina? la presiunea organelor a mers mai departe de asumarea statutului de „tovar?? de drum“. Iat? ce afirm? referatul cu propuneri de trecere a numitului Popa ?tefan-Doina? în eviden?a pasiv? din 31 ianuarie 1963:
„La data de 28 iunie 1962 susnumitul a fost luat în eviden?? în cadrul dosarului de obiectiv nr. 297 – «Scriitorii» pentru motivul c? în anul 1957 a fost condamnat de c?tre Tribunalul Militar Bucure?ti la un an de închisoare … În tot timpul execut?rii pedepsei el a fost folosit ca agent de camer? de c?tre org. Dir. VIII. Dup? eliberare, de la data de 7 februarie 1958, el este folosit de c?tre noi ca agent în problema «Scriitorii». În toat? aceast? perioad? de cînd el este în leg?tur? cu organele noastre a avut o atitudine just? demascînd atitudinea du?m?noas? a elementelor pe lîng? care a fost dirijat, ar?tîndu-?i ata?amentul s?u fa?? de regimul actual prin scrieri cu tematic? actual?. Fiind un element muncii noastre ?i dînd dovad? de încredere în munca sa de scriitor, Propunem s? se aprobe trecerea susnumitului PSD în eviden?a pasiv?.“16
Pare clar, nu? Nota raport din 9 decembrie 1962 pe care o face „?eful“ la referatul din care am citat mai sus ofer? îns? o surpriz?:
„Consider c? tov. lt. mj. S?raru Pavel nu a surprins exact situa?ia agentului. Probabil c? a tras concluzii din unele aspecte de suprafa??. Mai repede înclin s? cred c? nu-l cunoa?te îndeajuns, de?i lucreaz? de peste 6 luni.
Recrutarea acestui agent nu s-a terminat la 7 februarie 1958 cînd i s-a luat angajamentul, ci mult mai tîrziu, cînd a în?eles rostul muncii noastre ?i s-a debarasat întrucîtva de concep?iile mici burgheze despre aceast? munc?. Nici acum nu este vindecat complet de aceast? meteahn?. A?a ne putem explica reticen?ele sale. Într-o anumit? perioad?… a fost serios verificat: T.O., S.O., coresponden?a ?i nu a rezultat nimic compromi??tor. Dup? ce l-am ajutat s? p?trund? în via?a literar?, agentul ?i-a schimbat mult atitudinea fa?? de noi. A furnizat material informativ ?i în cazul lui Negoi?escu – foarte bun prieten… Pe viitor va fi dirijat concret pt. a cunoa?te manifest?rile ?i atitudinea lui Regman Cornel, Paul Everac, Horia Popescu, Ion Negoi?escu… M. Petroviceanu, Mihai Constantinescu,… ?i Sorana Coroam?, Victor Moldovan. Nu sînt de acord cu ?probabil trecerea în eviden?a pasiv??… Indescifrabil (document olograf).17
Exist? pu?ine cazuri în care documentele de arhiv? s? ofere o prob? atît de evident?, ?i mai ales direct?, privind caracterul aproape arbitrar în care ofi?erii de securitate puneau etichete pe oamenii afla?i sub supravegherea lor. În general, munca de verificare a diferitelor sus?ineri din documente, posibil?, implic? trecerea prin întregul dosar ?i cînd este posibil, apelul la surse exterioare. Aici îns?, ?eful dlui S?raru Pavel a f?cut alte dovezi inutile. Dar ?i acesta exagera cu privire la rolul informativ al lui ?tefan Augustin-Doina?, de vreme ce „agentul“ avea s? bat? cu mîna lui, la ma?ina de scris, adeziunea lui Ion Negoi?escu la Scrisoarea deschis? din 1977 semnat? de Paul Goma.
Dosarul lui ?tefan Augustin-Doina? mai ofer? o informa?ie excep?ional?. Volumul 1 din Arhiva CNSAS cu indicator I 2627 pe numele Popa ?tefan Augustin, con?ine 16 file18. Penultima foaie, care fusese anterior coperta a treia, are scris pe ea: „Dosarul con?ine 294 file“. Propozi?ia a fost t?iat?, iar o not? indic? renumerotarea.19 Din cele 294 de file, CNSAS – ?i implicit cercet?torul – a primit 16 file! E adev?rat c? persoanelor ce lucreaz? în arhiva CNSAS le trec tot timpul prin fa?a ochilor file cu cîte un vechi num?r din dosarul de Securitate ?i cu cel nou, dat de CNSAS, probînd schimb?rile la trecerea dintr-o custodie în alta. Dar e fapt rar s? ai dovada c? SRI a p?strat 95% dintr-un dosar. Am mai spus, dar tot g?sesc motive s? repet: faptul c? lucr?m doar cu e?antioane din dosarele penale, de urm?rire informativ? sau de re?ea care oricum sintetizeaz?, a?a cum am v?zut, mai mult motiva?iile securi?tilor, demonstreaz? extrema grij? care trebuie dat? interpret?rii lor.
Atitudinea lui Adrian Marino în oglind?
Aten?ia dat? declara?iilor studentului la medicin?, apoi dosarului lui ?tefan Augustin-Doina? e motivat? de nevoia de a aduce aminte condi?iile în care oamenii erau sili?i s? r?spund? organelor de represiune. Felul în care acuza?ii î?i formuleaz? declara?iile vorbe?te în multe nuan?e despre lucrurile cu care se confruntau; despre cum se raportau la oamenii c?rora le puteau periclita via?a prin r?spunsurile lor; cum se situau fa?? de ei în?i?i în momente de cump?n?; cum tr?iau valori precum demnitatea, respectul de sine, cuvinte ce sun? altminteri emfatic dar au, în asemenea momente, o intensitate cople?itoare. Pe urma unor astfel de nuan?e putem s? plas?m mai bine, în contextul vie?ii ?i al cercet?rii, statura uman? a lui Adrian Marino.
Dup? anchete, dup? anii de închisoare, dup? domiciliul obligatoriu, la sfîr?itul anilor 60 Adrian Marino s-a aflat în fa?a unei ferestre de oportunitate pe care a asumat-o ca o provocare: acceptarea întîlnirilor confiden?iale cu ofi?erii de securitate ?i ascultarea solicit?rilor lor pentru a realiza opera cultural? ce-l obsedase toat? via?a.
Putea s? fie oare un asemenea compromis, de care era foarte con?tient, compatibil cu mîndria lui, cu propensiunea pentru contesta?ie ?i onestitate? Materialele întocmite pe numele lui Adrian Marino de Securitate nu dezmint aceste atribute, ba chiar le confirm? mai clar. Arhiva dovede?te c? el nu a întreprins nimic pentru sus?inerea strategiilor de influen?are ale regimului. Din contr?, ea vorbe?te mai curînd despre modul în care Marino a încercat s? foloseasc? Securitatea pentru scopurile sale culturale.20 F?r? s? o doreasc?, documentele probeaz? ?i imaginea foarte înalt? pe care o aveau ofi?erii de leg?tur? despre critic. Acesta le impunea, fapt ce poate s? fi jucat un anumit rol în evolu?ia raporturilor dintre c?rturar ?i Securitate.

1 Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 2, f. 61bis.
2 Arhiva CNSAS, Dosar P 013877, Vol. 2, f. 61.
3 Ordinul R.Nr.103.675 din 9 septembrie 1949, Arhiva CNSAS, Dosar P 013877, Vol. 2, f. 116, 116v.
4 Dosarul s?u intr? în cele dou? serii de volume de penitenciar: Arhiva CNSAS, Dosar P 013877, Vol. 11, f. 1.
5 Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 3.
6 Declara?ia din 10 august 1949: Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 3, f. 242.
7 Arhiva CNSAS, Dosar P 013838, Vol. 3, ff. 88-90.
8 Arhiva CNSAS, Dosar P 013877, Vol. 7, f. 792, 792v.
9 Ibidem. f. 794.
10 În leg?tur? cu demascarea celui în cauz? de c?tre un coleg, în timpul unei ore la facultate, dup? care i s-a interzis s? mai participle la cursuri (Ibidem. ff. 797-798).
11 Ibidem. f. 809.
12 În ultimii 3 ani nu fusese încadrat nic?ieri (Arhiva CNSAS Dosar I 2628 vol. 1, f. 110).
13 Ibidem., f. 111.
14 Ibidem., f. 112.
15 Idem.
16 Arhiva CNSAS, Dosar I 2628, vol. 2, f. 2.
17 Ibidem., f. 3.
18 Dosarul a fost microfilmat la 26.11.1993.
19 Dosarul operativ de la Securitate cu nr. 238360. Opera?ia a fost f?cut? la data de 3.07.2002. Sînt indicate numele reprezentantului SRI ?i cel al CNSAS care au finalizat procedura.
20 Formularea îi apar?ine lui Andrei Niculescu.