Scrisoarea de faţă reprezintă traducerea în limba română a originalului francez trimis în data de 29 iulie 2008 d-lui Michel Carassou, deţinătorul drepturilor lui Benjamin Fondane.

Mihai Şora, Luiza Palanciuc, Editura Limes şi directorul său, Mircea Petean, au lansat, la sfîrşitul anului 2007, programul „Restitutio Benjamin Fondane“, de publicare, în traducere română, a operelor complete franceze ale lui Benjamin Fondane.

Baza juridică a acestei iniţiative a constituit-o autorizaţia deţinătorului de drepturi asupra operei fondaniene franceze, dl. Michel Carassou, semnată în 26 octombrie 2007, pentru Editura Limes din Cluj-Napoca (vezi documentul alăturat).

Din decembrie 2007, de cînd programul a fost făcut public, printr-un Argument însoţit de primul fragment tradus din opera fondaniană, în numărul 401, din 2007, al revistei „Observator Cultural“, scrisul lui Fondane a ajuns în mîinile cititorilor din România în zeci de pagini ale acestei reviste şi ale altora.

La 1 iulie 2008, Editura Limes a primit un mesaj electronic din partea d-lui Michel Carassou, prin care este anunţat că şi dl. Mircea Martin, de la Editura Art, ar deţine o autorizaţie similară de publicare a operelor franceze ale lui Benjamin Fondane, semnată în anul 2005.

Pentru ce editură este această autorizaţie acordată d-lui Mircea Martin, ştiut fiind că, în anul 2005, dl. Mircea Martin nu funcţiona încă la Editura Art?

Acest lucru nu este precizat.

În numărul 432, din 17-23 iulie 2008 al „Observatorului Cultural“, Editura Art publică un Comunicat de presă care are drept consecinţă imediată suspendarea rubricii omonime din această revistă, anume rubrica „Restitutio Benjamin Fondane“. Editura Art anunţă „în mod oficial“ că este deţinătoarea unor contracte de editare semnate de Michel Carassou.

În numărul imediat următor, 433, din 24-30 iulie 2008, Michel Carassou publică o Precizare care contrazice Comunicatul Editurii Art din săptămîna precedentă, lucru remarcat şi în Nota redacţiei. Aflăm: „Precizez că, în ambele cazuri, este vorba de simple acorduri scrise, nu de contracte de editare în conformitate cu prevederile legale.“

În numărul 434, din 31 iulie-6 august 2008, al revistei „Observator Cultural“ citim: „Editura Art ne-a prezentat contractul de editare, semnat cu Michel Carassou, deţinătorul drepturilor pentru opera lui Fondane, pentru 9 titluri, care vor putea fi traduse în limba română pe baza acestui contract. De asemenea, Michel Carassou a confirmat redacţiei noastre semnarea acestui contract la data de 25 iunie 2008.“

Ce înseamnă toate acestea?

Pe scurt: distrugerea programului „Restitutio Benjamin Fondane“ iniţiat de Editura Limes, pe baza autorizaţiei semnate de dl. Michel Carassou în 26 octombrie 2007.

Dacă Editura Limes, Mihai Şora şi Luiza Palanciuc au făcut eforturi considerabile pentru difuzarea lui Benjamin Fondane în limba română – inclusiv ţinînd rubrica omonimă din revista „Observator Cultural“ timp de aproape opt luni de zile – nu cunoaştem eforturile similare ale Editurii Art.

La această dată, 11 august 2008, dl. Michel Carassou refuză să răspundă concret la scrisorile Domnului Mihai Şora şi să trimită contractele Editurii Limes, astfel încît situaţia să fie deblocată, iar cele unsprezece titluri din programul „Restitutio Benjamin Fondane“, prevăzute să apară anul acesta, să poată fi tipărite.

În acest moment precis, este greu de spus dacă programul „Restitutio Benjamin Fondane“ va putea fi salvat. Dacă el nu va fi distrus sau mutilat.

Singurul lucru care este sigur ar putea fi formulat astfel: programul „Restitutio Benjamin Fondane“, iniţiat de Mihai Şora şi de Luiza Palanciuc la Editura Limes, alături de Mircea Petean, la sfîrşitul anului 2007, este unul din cele mai frumoase proiecte culturale şi editoriale româneşti din ultimii ani. În el s-au investit, cu pasiune şi fervoare, nişte oameni, convinşi că acest proiect va putea fi dus la bun sfîrşit, iar tuturor demersurilor şi atacurilor subterane li se poate răspunde cu înţelepciune: urma alege...

Da: urma alege... Cînd nu eşti împiedicat să laşi această urmă.

Bucureşti, 29 iulie 2008

Domnule Michel Carassou,

În 40 de puncte:

1. În data de 26 octombrie 2007, aţi semnat o autorizaţie pentru publicarea operelor franceze ale lui Benjamin Fondane de către Editura Limes din Cluj-Napoca.

2. În această autorizaţie, scrieţi în mod explicit şi limpede: „Subsemnatul, Michel Carassou, deţinător al drepturilor lui Benjamin Fondane, autorizez Editura Limes din Cluj-Napoca să publice în limba română opera franceză a lui Benjamin Fondane.“

3. În nici un moment, înainte de un mesaj trimis către Editura Limes la 1 iulie 2008 şi de Precizarea publicată în revista „Observator Cultural“ (numărul 433, din 24-30 iulie 2008), nu ne-aţi semnalat existenţa vreunei autorizaţii similare acordate d-lui Mircea Martin, director editorial al Editurii Art.

4. Sîntem, aşadar, înştiinţaţi recent că o autorizaţie similară fusese dată d-lui Mircea Martin în anul 2005. Pentru ce editură? Acest lucru nu ne-a fost adus la cunoştinţă. În orice caz, ea nu avea cum să fie pentru Editura Art, deoarece dl. Mircea Martin nu era, la acea dată, director editorial la Editura Art.

5. Împuterniciţi de autorizaţia dată în 26 octombrie 2007 Editurii Limes, am demarat proiectul „Restitutio Benjamin Fondane“, începînd cu rubrica omonimă, în decembrie 2007, în revista „Observator Cultural“ (numărul 401, din 6-12 decembrie 2007), precum şi nenumărate alte acţiuni publice (emisiuni de radio, televiziune, presă scrisă), mesaje către fondanienii români şi străini, contacte cu instituţii culturale (universităţi, institute de cercetare, biblioteci etc.), pentru a face cunoscut programul „Restitutio Benjamin Fondane“, de publicare, în limba română, a operelor complete franceze.

6. Spre mijlocul lunii februarie, primele roade ale acţiunii noastre începeau deja să vadă lumina zilei: rubrica lui Fondane demarase în „Observator Cultural“ din luna decembrie şi avea deja cîteva numere de revistă cu fragmente din volumul Lunea existenţială şi Duminica istoriei; mai multe persoane fuseseră deja contactate pentru a le solicita colaborarea la programul nostru cu prefeţe, postfeţe, studii introductive, anexe documentare şi addenda.

7. Toate aceste persoane au răspuns spontan şi fără rezerve solicitărilor noastre trimiţînd studii, prefeţe, postfeţe etc. În luna ianuarie 2008, mai exact pe 14 ianuarie, i-aţi acordat dumneavoastră înşivă un interviu Luizei Palanciuc, în apartamentul dumneavoastră parizian. În timpul acestei vizite prieteneşti şi amabile care a durat aproape cinci ore, aţi acceptat să fie înregistrat un dialog de aproape o oră.

8. În nici un moment nu v-aţi dezis de acel dialog; mai mult: aţi văzut chiar şi aprobat transcrierea lui, precum şi şapoul, aşa încît acest dialog este publicabil oricînd şi oriunde. Acest dialog lasă limpede să se vadă încurajările dumneavoastră şi sprijinul acordat programului „Restitutio Benjamin Fondane“, în dorinţa ca el să împlinească în cel mai scurt timp şi în cele mai bune condiţii. Cu alte cuvinte, dialogul arată clar că eram pe aceeaşi lungime de undă în ce priveşte însemnătatea, conţinutul, anvergura şi valoarea programului „Restitutio Benjamin Fondane“.

9. În numărul 411 din 21-27 februarie 2008 al revistei „Observator Cultural“, scriam eu însumi un articol numit „Ce înseamnă «Restitutio Benjamin Fondane»“?, de care aţi luat cunoştinţă prin traducerea lui în limba franceză care v-a fost trimisă.

10. În acest articol, făceam apel la toţi fondanienii, români şi străini, inclusiv (şi mai cu seamă) dl. Mircea Martin, pentru ca programul „Restitutio Benjamin Fondane“, de publicare a operelor complete franceze, să se desfăşoare în cele mai bune condiţii, iar această restitutio să fie coerentă, omogenă şi integrală.

11. Articolul era însoţit de o listă de organisme, instituţii, fundaţii, reviste care susţin, intelectual şi/sau moral şi/sau financiar programul „Restitutio Benjamin Fondane“.

12. În data de 13 martie 2008, ca urmare a „intervenţiilor“ stăruitoare ale d-lui Mircea Martin şi a altora dintre prietenii săi fondanieni, „intervenţii“ confirmate şi de mesajele dumneavoastră electronice care le descriu, aţi organizat o întîlnire între dumneavoastră, Luiza Palanciuc şi Mircea Martin, director editorial al Editurii Art, venit în mod special la Paris pentru această întîlnire.

13. Întîlnirea nu a avut nici un rezultat, deoarece dumneavoastră aţi propus, în acel moment, mai multe „soluţii“, între care:

a) „fuziunea celor două proiecte de editare“ – Limes şi Art

(care era, de fapt, „proiectul“ Editurii Art? Unde fusese el anunţat, prezentat, descris? Cine sînt traducătorii din „proiectul“ Editurii Art? Cînd au realizat ei traducerile din opera lui Benjamin Fondane?),

b) apoi tragerea la sorţi a volumelor lui Fondane între Editura Limes şi Editura Art, şi

c) în sfîrşit, „împărţirea“ operei supranumite „filosofice“ de opera supranumită „literară“, între Editura Limes şi Editura Art.

14. Aceste „soluţii“ erau abuzive, ţinînd cont de faptul că programul nostru, al Editurii Limes, „Restitutio Benjamin Fondane“, este un program care nu poate fi amputat sau mutilat, iar el constă tocmai în publicarea operelor complete franceze. În sfîrşit – argumentul principal, cel mai puternic şi imposibil de neglijat – vine din însuşi faptul că opera lui Benjamin Fondane este o operă complexă, polimorfă, impregnată de filosofie, oricare ar fi genul propriu-zis.

15. În ce mă priveşte, respect statutul dumneavoastră de deţinător al drepturilor lui Benjamin Fondane. Dar, cu tot respectul pe care vi-l datorez, ţin să vă semnalez că nimic nu vă autorizează, intelectual şi moral, să procedaţi la o asemenea împărţire a titlurilor operei franceze a lui Benjamin Fondane. Iar aceasta – cu atît mai mult cu cît programul nostru de publicare „Restitutio Benjamin Fondane“ este un program care a fost conceput şi anunţat ca atare de la bun început, adică un program de publicare a operelor complete franceze, fără nici o mutilare posibilă ori negociabilă.

16. Este motivul pentru care întotdeauna am considerat „soluţia“ dumneavoastră de „împărţire“ a titlurilor mai degrabă ca o năzuinţă şfr. voeu pieuxţ, o dorinţă, dar în nici un caz ca un dictat.

17. Genul acesta de dictat nu poate nicidecum să fie constructiv şi nici lăudabil, nu doar pentru Fondane şi memoria sa, ci şi pentru dumneavoastră înşivă şi imaginea publică de care vă bucuraţi.

Acestea sînt faptele. Trec, acum, la ultimele evenimente:

18. În data de 1 iulie 2008, aţi trimis un mesaj electronic d-lui Mircea Petean, directorul Editurii Limes, retrăgîndu-i autorizaţia de publicare a operelor franceze ale lui Benjamin Fondane, semnată de dumneavoastră în data de 26 octombrie 2007, şi interzicîndu-i să publice traducerile mele şi ale Luizei Palanciuc.

19. În acest mesaj, amintiţi, pentru prima oară, de existenţa unei alte autorizaţii pe care ar deţine-o dl. Mircea Martin, director editorial al Editurii Art. Este, oare, vorba despre autorizaţia din anul 2005, pe care o evocaţi ulterior, în Precizarea dumneavoastră publicată în numărul 433, din 24-30 iulie 2008, al revistei „Observator Cultural“? Pentru ce editură a fost dată această autorizaţie din anul 2005, ştiut fiind că, la vremea respectivă, dl. Mircea Martin nu era încă director editorial la Editura Art? Este, oare, vorba despre o autorizaţie dată d-lui Mircea Martin şi Editurii Art posterioară celei date, la 26 octombrie 2007, Editurii Limes? În acest caz, de ce nu aţi informat şi partea cealaltă, înainte de a semna noua autorizaţie?

20. Este, oare, posibil, din punct de vedere moral, intelectual şi chiar juridic, să retragi, brutal şi fără nici o justificare plauzibilă, o autorizaţie care a produs deja efecte? Căci acesta este cazul Editurii Limes, care – de mai bine de opt luni de zile – a trudit în vederea editării lui Fondane şi, tocmai datorită acestui lucru, a depus nenumărate eforturi, a făcut cheltuieli materiale şi umane.

21. Or, nu cunosc eforturile similare ale Editurii Art pentru Fondane. Cunosc doar „efortul“ d-lui Mircea Martin pentru a întîrzia, a amputa şi/sau chiar a distruge proiectul Editurii Limes, „Restitutio Benjamin Fondane“, prin, iată, „soluţia“ aceasta abuzivă de „împărţire“ a titlurilor operei franceze a lui Benjamin Fondane.

(continuare în pagina 23)

22. În numărul 432, din 17-23 iulie 2008, revista „Observator Cultural“ a publicat un comunicat de presă al Editurii Art în care se afirmă că Editura Art este deţinătoarea unor contracte de publicare a operei lui Benjamin Fondane; comunicat care cere explicit interzicerea publicării rubricii lui Fondane în revistă cu fragmente din opera sa, între care Baudelaire şi experienţa abisului.

23. În săptămîna următoare, adică în numărul 433 din 24-30 iulie 2008, publicaţi dumneavoastră înşivă o Precizare în care scrieţi: „Precizez că în ambele cazuri şArt şi Limes, n.n.ţ este vorba despre simple acorduri scrise, iar nu de contracte de editare în toată regula.“

24. Ce înseamnă acest lucru? Comunicatul Editurii Art este un comunicat mincinos? Sau „precizarea“ dumneavoastră nu spune adevărul?

25. În data de 23 iulie 2008, aţi primit un mesaj electronic de la Luiza Palanciuc, în care vă ruga să răspundeţi la întrebarea despre adevărul comunicatului Editurii Art, întrebare formulată de d-na Doina Ioanid, secretar general de redacţie al revistei „Observator Cultural“. Aflăm că nişte contracte (nouă la număr) au fost semnate, totuşi, cu Editura Art. În acest caz, de ce aţi spus exact contrarul în „precizarea“ dumneavoastră – lucru semnalat şi în Nota redacţiei?

26. Pe de altă parte, Mircea Petean, directorul Editurii Limes, Luiza Palanciuc şi cu mine sîntem în continuare în aşteptarea contractelor solicitate pentru cele unsprezece titluri traduse şi anunţate să apară în anul 2008. Din nu ştiu ce cauză, aceste contracte întîrzie să sosească, aşa încît, în această zi de 29 iulie 2008, avem şapte volume bune de tipar pe care dumneavoastră le blocaţi, cu bună ştiinţă sau nu.

27. Domnul Mircea Petean v-a trimis o scrisoare rugîndu-vă explicit să regularizaţi această situaţie şi să nu întîrziaţi, să amputaţi sau să distrugeţi programul „Restitutio Benjamin Fondane“. Nu aţi răspuns încă la această scrisoare, preferînd să trimiteţi „precizarea“ către redacţia revistei „Observator Cultural“.

28. Cunoaşteţi foarte bine efortul care a fost depus, de mai bine de opt luni de zile, pentru a duce la bun sfîrşit această „Restitutio Benjamin Fondane“: eforturi considerabile, intelectuale şi umane, pentru traducere (Luiza Palanciuc şi cu mine), adnotări, comentarii, anexe, studii, prefeţe, postfeţe la titlurile indicate în scrisoarea lui Mircea Petean, titluri anunţate cu mult înaintea „imixtiunii“ lui Mircea Martin în toate acestea; şi, totodată, eforturi materiale (cumpărarea de materiale, angajare de personal) din partea Editurii Limes, pentru ca editarea lui Fondane să aibă loc în cele mai bune condiţii, tehnice şi grafice.

29. Dar – în ciuda acestor lucruri – refuzaţi să ţineţi cont de munca noastră şi să răspundeţi la scrisorile noastre şi la cererea editorului Mircea Petean de a regulariza situaţia şi de a trimite cele unsprezece contracte pentru acest an 2008.

30. Personal, consider că este vorba aici de o enormă stîngăcie. Îndrăznesc să sper că veţi şti s-o remediaţi, cu inteligenţă şi discernămînt, în cel mai scurt timp.

31. În aceea ce ne priveşte, Mircea Petean, Luiza Palanciuc şi eu însumi, nu cerem nicidecum interzicerea lui Fondane la Editura Art. Să facă ce doreşte Editura Art, să publice traducerile pe care le posedă, traduceri reeditate sau noi, dacă este cazul. Ceea ce cerem noi este ca programul „Restitutio Benjamin Fondane“ al Editurii Limes să nu fie mutilat, întîrziat sau distrus. „Împărţirea“ titlurilor, „compromisul“ pe care îl tot evocaţi de cînd au apărut „intervenţiile“ lui Mircea Martin este un compromis criminal pentru opera şi memoria lui Benjamin Fondane. Iar dumneavoastră – în calitate de deţinător al drepturilor lui Benjamin Fondane –, nu vă puteţi asuma, totuşi, dreptul intelectual de a propune un astfel de „compromis“. Deoarece acest „compromis“ înseamnă, pur şi simplu, distrugerea programului iniţiat, în 2007, la Editura Limes, sub numele de „Restitutio Benjamin Fondane“. Pentru acest program, mi-am angajat numele, prestigiul şi autoritatea morală şi intelectuală.

32. Aşadar, vă rog, Domnule Michel Carassou, să răspundeţi în cel mai scurt timp editorului Mircea Petean şi să-i trimiteţi contractele prevăzute pentru anul 2008, adică cele unsprezece contracte semnalate în scrisoarea sa.

33. În caz contrar, sînt îndreptăţit să apreciez că prejudiciul pe care ni-l aduceţi este imens – atît intelectual şi moral (prin distrugerea, pur şi simplu, a programului „Restitutio Benjamin Fondane“), cît şi material (din cauza sutelor de ore petrecute pentru a traduce, adnota, comenta ediţiile lui Fondane în limba română).

34. Acest prejudiciu nu va putea rămîne nepedepsit: de lege şi în faţa naţiunii române.

35. Articolul meu, scris zilele acestea, se numeşte „O crimă împotriva gîndirii“. În acest text reiau, punct cu punct, evenimentele, pentru a arăta realitatea a ceea ce se întîmplă de cînd au apărut „intervenţiile“ d-lui Mircea Martin. El va putea fi făcut public în orice moment, dacă voi fi nevoit să o fac.

36. Domnule Michel Carassou, am avut în dumneavoastră o încredere totală şi mereu reînnoită. Nu am practicat niciodată minciuna, telefoanele, presiunile asupra dumneavoastră sau a altor fondanieni. Am acţionat mereu cu cea mai mare transparenţă, uneori chiar pînă la limita naivităţii. Stă mărturie ansamblul corespondenţei noastre electronice, care, dacă este nevoie, poate fi oricînd făcut public. Această corespondenţă dovedeşte că:

a) am fost întotdeauna direcţi, sinceri şi oneşti, fără nici o urmă de ambiguitate în afirmaţiile sau în demersurile noastre;

b) am făcut eforturi uriaşe pentru a ne salva programul „Restitutio Benjamin Fondane“ de intruziunile d-lui Mircea Martin, pentru ca acest program de publicare să nu fie amputat sau distrus;

c) am crezut (şi chiar dorit cu ardoare, am făcut demersuri în acest sens, la începutul lucrului nostru), că o colaborare cu d-l Mircea Martin era posibilă. I-a fost chiar adresată o invitaţie la colaborare, în mod direct şi public, de către mine însumi, şi, pe cale privată (care poate fi făcută publică în orice moment) de către Luiza Palanciuc, în zeci de mesaje electronice rămase fără nici un alt răspuns decît presiunile sale, mereu reînnoite, asupra dumneavoastră şi a altor fondanieni;

d) în sfîrşit, spiritul nostru de deschidere şi de conciliere, sinceritatea şi încrederea oarbă în onoarea oamenilor, faptul de a nu fi lucrat niciodată „pe la spate“, toate acestea nu au fost pe gustul tuturor şi ne obligă, iată, în prezent, să scoatem această tristă poveste în piaţa publică.

37. Mircea Petean, Luiza Palanciuc şi eu însumi avem convingerea intimă că adevărul sfîrşeşte întotdeauna prin a ieşi la lumină.

38. Am păcătuit, poate, prin naivitate, fiind absorbiţi de lucrul zdrobitor – mai trebuie, oare, spus? – la traduceri şi la ediţiile lui Fondane, cărora le lipsesc, în limba franceză, după cum ştiţi foarte bine, adnotările şi comentariile, pe care noi le-am pregătit cu grijă pentru ediţia românească.

39. Şi, este adevărat, bazîndu-ne pe autorizaţia dumneavoastră din 26 octombrie 2007, pe onoarea dumneavoastră şi pe cuvîntul dat, am continuat să ne preocupăm mai mult de Fondane decît de contractele propriu-zise, titlu cu titlu, pentru opera lui Fondane.

40. Dar astăzi ne bazăm din nou pe discernămîntul dumneavoastră. Prin urmare, aşteptăm cele unsprezece contracte semnalate pentru anul acesta de Editura Limes. Iar acest lucru – oricare ar fi aranjamentele dumneavoastră cu Editura Art. Ceea ce face Editura Art nu ne interesează cîtuşi de puţin. Singurul lucru pe care îl dorim este de a nu întîrzia, de a nu mutila sau distruge proiectul „Restitutio Benjamin Fondane“ al Editurii Limes.

La urma urmei, cu cît sînt mai multe traduceri din Benjamin Fondane în limba română, mai mulţi fondanieni şi comentatori, cu atît mai bine.

Mulţumindu-vă dinainte pentru înţelegere, vă rog să primiţi, Domnule Michel Carassou, expresia celor mai alese sentimente,

Mihai Şora

Co-semnatari:

Luiza Palanciuc şi Mircea Petean