Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.664
ON: 0 membri / 2 musafiri
Total hituri: 477.189
Total vizitatori unici: 184.324

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Un jurnal regal ?i un an de cump?n?

Un jurnal regal ?i un an de cump?n?

 

Ovidiu Pecican

 

În virtutea aspira?iei moderne a istoriografiei la statutul de ?tiin??, mai ales dup? revolu?ia pozitivist?, sursele narative ale discursului istoricului au pierdut din prestigiul lor consolidat anterior, f?cînd din document favoritul speciali?tilor. O încredere nem?surat? a fost acordat? birocratului în toate formele sale – notar regal, monah instruit, oficial de orice form? cu sarcini scripturistice –, retr?gîndu-i-se (sub pretextul subiectivismului ?i viziunii par?iale) autorului de nara?iuni parte din confiden?a anterior ar?tat?.
Dup? experien?ele totalitarismului, lumea a început îns? s? observe mai bine capacitatea sistemelor controlate de o voin?? unic? ?i subordonate în forme piramidale de a îneca în formule stereotipe ?i cifre bine aduse din condei, antedatînd sau postdatînd, eliberînd simultan chiar mai multe originale… Dezam?girii acesteia i-a corespuns nevoia de confirm?ri de alt? factur?, care au venit ?i continu? s? vin? nu doar din media ?i din arheologie, din atîtea alte moduri ale conserv?rii sau amintirii trecutului, ci ?i, din nou, dinspre nara?iuni.
Însemn?rile zilnice ale Reginei Maria a României – ajunse, acum la al IX-lea volum (Ia?i, Editura Polirom, 2012, 456 p.) – fac parte, f?r? nici un dubiu, dintre sursele narative ale reconstituirii trecutului. Ele se singularizeaz? îns?, printre alte m?rturii de acela?i fel, prin faptul c? sînt nota?iile unei personalit??i oficiale cu înalte roluri în stat, fie ele chiar numai – ori mai degrab? – de natur? reprezentativ?, implicînd, a?adar, o mul?ime de contacte cu protagoni?tii de prim plan ai scenei politice ?i culturale ?i calitatea de actor-martor la principalele evenimente ale fiec?rui moment în care via?a personal? s-a intersectat cu istoria. Al nou?lea volum cuprinde integral anul 1927, un an în care a condus un guvern PNL, în care Nichifor Crainic devenea deputat independent de Vla?ca, Nicolae Iorga era ales decan al Facult??ii de Litere din Bucure?ti, Nae Ionescu î?i ?inea prelegerile de logic?, Mircea Eliade se afirma impetuos, ca student, în publicistic? (publicînd faimosul manifest-foileton al tinerei genera?ii, Itinerariu spiritual), se încheia Concordatul din 1927, între Sfîntul Scaun ?i Regatul României, murea Vasile Pîrvan, murea regele Ferdinand I, Mihai I devenind, la numai cinci ani, Regele Românilor… Tot în acest an, murea I. C. Br?tianu, iar Corneliu Zelea-Codreanu, întors împreun? cu I. Mo?a de la Grenoble, punea bazele Mi?c?rii Legionare, înregistrînd primele succese fulminante. Nu toate aceste evenimente, a c?ror importan?? este ast?zi u?or de apreciat, în virtutea cunoa?terii consecin?elor lor directe, apar în jurnalul suveranei, scris în englez?. Ceea ce face îns?, în primul rînd, pre?ioase respectivele pagini – într-un an cînd ?ara plonja în plin? criz? politic? (rege minor, PNL decapitat, apari?ia impetuoas? a unei for?e tinere de orientare extremist?) – este înregistrarea dinamicii din anturajul reginei, demersurile în care a fost înv?luit?, reflec?iile despre figurile perindate pe la Palat, nuan?ele care dezv?luie intrigi ?i balete politice… Iar peste toate, coloratura tr?irilor personale ale Reginei, preocupat? de gr?dinarul ei de la Bran sau de descinderile la Balcic, de episoadele petrecute la Pele? ?i de prezen?a regal? la Bucure?ti.
Uman vorbind, anul 1927 a fost unul extrem de solicitant suflete?te pentru Regina Maria. Ea l-a asistat pe so?ul ei bolnav, a c?rui moarte era previzibil? ?i care nu a mai întîrziat. Între timp, periplurile europene – de auto-exil – ale mo?tenitorului de drept, dar care renun?ase la tron formal, viitorul Carol al II-lea, o nec?jeau, a?a cum tribula?iile unui fiu risipitor pot sup?ra pe un p?rinte neconsolat. De aici, se în?elege, ?i participarea, cu tact, dar persuasiv?, a monarhiei la intrigile care se ?eseau, cu speran?a c?, în cele din urm?, Carol urma s? se întoarc? pentru a-?i revendica mo?tenirea de ?ef al Casei Regale.
Pentru oricine se preocup? de interbelicul românesc, anul 1927 r?mîne unul nodal pentru în?elegerea lucrurilor, plecarea din prim-planul scenei publice a unor mari figuri l?sînd un gol de autoritate, lipsind de echilibru o ambian?? constitu?ional? ?i f?cînd loc manifest?rii plenare a noilor tendin?e. Ar fi ajuns oare Mi?carea Legionar? la aceea?i notorietate în prezen?a, pe mai departe, pe tron a regelui unificator al României Mari? S-ar fi ajuns la prima dictatur?, cea regal?, dac? Ferdinand ar mai fi tr?it cincisprezece ani? De?i în Europa, dup? 1933, lucrurile se schimbau cu repeziciune, este posibil ca derapajele române?ti de la democra?ia parlamentar? s? fi fost mai temperate ?i s? nu fi sc?pat în asemenea m?sur? de sub control.
Dincolo de toate celelalte, Regina Maria este îns? o scriitoare. Autoare de beletristic?, memorialist?, om de condei, stilist? ale c?rei cuvinte se în?iruie, nu tocmai lipsit de farmec, în pagin?, oferind imaginea unei noble?i autentice, suverana las? în însemn?ri ?i un material excep?ional în ordine literar?. La drept vorbind, Marcel Proust ar fi fost, probabil, încîntat s? aib? la dispozi?ie carnetele contesei de Guermantes – m? rog, ale prototipului ei real –, dup? cum, la rîndul lui, Mateiu Caragiale le-ar fi folosit avid, extr?gînd din ele întors?turi alese de condei. „Stilul“ însemn?rilor este unul rezultat din educa?ia britanic? a reginei, din rolul ei social, din nevoile omene?ti ?i feminine ale acestei personalit??i, din servitu?ile a?ez?rii ei în via?? ca so?ie ?i mam?, din ambi?iile sale literare. Ceea ce vedem în pagin? este pasta rezultat? din asemenea intersec?ii ?i decant?ri, într-o cernere de mare limpezime, f?r? emfaz?, cu economie de mijloace, marcat? de directe?e.
Poate c? paginile acestui jurnal personal ar merita s? fie citite al?turi de unele fragmente din memorialistica lui C. Argetoianu, al?turi de anumite articole din publicistica lui N. Iorga ?i, nu în ultimul rînd, împreun? cu jurnalul politic al lui Octavian Goga. Punerea textului regal în contexte scripturale diferite aduce lumini ?i reliefuri diferite, uneori surprinz?toare, asupra unei scrieri cu o valoare literar? intrinsec?, dar de o importan?? ce urmeaz? s? fie mai bine estimat? abia de aici înainte pentru cercetarea ?tiin?ific? a epocii dintre r?zboaie. De pe acum se poate spune c? anii ’20, socoti?i lumino?i în compara?ie cu deceniul care a urmat, se cuvin scruta?i ?i cînt?ri?i mult mai nuan?at ?i mai atent, descoperindu-li-se complexit??ile. În aceast? ac?iune, ideea Polirom-ului de a prelua editarea masivei mo?teniri a Însemn?rilor zilnice, fie ?i numai de la volumul al IX-lea înainte, redeschide înc? un dosar important al istoriei secolului al XX-lea românesc.