Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.672
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 553.045
Total vizitatori unici: 217.164

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Cele douasprezece povesti filosofice cretane

 

Liviu Antonesei

 

Poveste filosofica. In metru antic

Dar noi doi, eu si tu, ne putem vreodata scalda in aceleasi ape,
In pulsatiile nemiloase ale aceleeasi vagante mari?
Pot straluci, in acelasi timp, aceiasi stropi purpurii,
Aceeasi apa sarata, primordiala, poate lumina din adincuri pieile
Noastre jupuite sub bataia apriga si tandra a razelor de amiaza?

Uneori, asta se intimpla, alteori s-ar putea intimpla...
Niciodata halcile timpului nu ies exact la socoteala,
Niciunul dintre noi nu s-a dovedit inca socotitorul perfect,
Iscoada infailibila a vremilor noastre patibulare.


 

Afrodita pe coamele egeene.
Poveste filosofica


Corp, corp perfect fara brate in lumina alba a diminetii de piatra
Lunecind printre valuri ca o salupa din lumile pierdute –
Apare, dispare din ape dupa o logica luminoasa
Care scapa clipei, care ironizeaza simtul comun.
Ca o naluca despica brocartul greu al marii
Si se pierde in zare spre nisipurile negre ale sudului,
Ocolind singuratecul, aprigul promontoriu –
In semn de ramas bun, isi ridica sinii inspumati,
Frumoasele, absentele brate de marmura sidefie.
Miracol de dinaintea creatiei – de patru mii de ani,
Petrecindu-se dimineata de dimineata...


 

Taurul venit de la nord. Poveste filosofica


 

Atunci, da! Atunci cind taurul nordului va cobori
Peste pustiul ultramarin ca un taifun de neoprit,
Atunci, da, vor sfirsi caznele minotaurului
Si chiparosii, smochinii si dafinii vor exploda
In mii de jerbe, in spaime multicolore,
Peste intinsele cimpuri de bazalt, siliciu si creta.
O clipa, cosasii vor tacea, pentru a intona apoi,
In glorie, marele imn al intoarcerii lui acasa –
In Mare Nostrum, pe covoarele de frunze
De maslini si de laur.
Din spatele perdelelor de piatra, statornic rasuna
Thalassa, thalassa. Thalassa, thalassa –
In glorie, in veci, in zadar.
De-a pururea pururi!


 

Aici si acum, niciodata, mereu.
Poveste filosofica


 

Aici trebuie sa-ti faci loc, mereu si mereu, iti faci loc –
O casa strapunge dintre stinci sau pluteste parca
Peste herghelia inspumata. Maslinul anevoie, chircit,
Se inalta din paminturile rosiatice in lumina de creta.
Aici nimic nu e usor decit vinul roz, apa ritmata
Si dansul – marturisind, toate, amintitele,
Difuzele, staruitoarele mari dionisii.
Aici iti faci loc, mereu iti faci loc,
Cu incapatinare, cu mindria poporului
De libere pisici ale Cretei.


 

Nicaieri. Poveste filosofica


 

Nicaieri nu mai e atita inaltare
In scufundarea trupului in alt trup
Decit pe-ntinsele terase de calcar,
Pe cararile celui mai vechi pamint –
Primordiala placere a lumii
In vecinatatea celei mai batrine mari.
O lumina ce te vindeca in veci de miopie,
In zumzet nesfirsit dintre valuri,
Din frunzele sarace, din vita
Catarindu-se lichida spre inalturi.
Aici, mai mult decit oriunde, mai adesea
Te-au purtat pasii spre tine. Chiar asta tu esti!
In splendoare, in pulsatia vinului,
In cuibul tavernelor – in tandrul mars
Funebru.


 

Dimineata, devreme. Poveste filosofica


 

Aici, te trezesti dimineata, devreme –
Aici, esti treaz de dinainte de a deschide
Ochii spre vuietul de carne al lumii.
Aici, te limpezesti cu o mina in apele Cretei,
Cu cealalta in Adriatica sora.
Aici, esti un ocean de piatra pulsatorie,
O inima luminoasa cum vechile mari
Minuni ale unei lumi mai batrine
Decit insasi lumea.
Aici, e dimineata eterna. Si noaptea
Fara de moarte.


 

Tu adica eu, adica tu. Poveste filosofica


 

Tu esti de aici, nu de altunde –
Nu de la nasterea intimplatoare,
Ci de cind piatra aceasta alba, tarmurile acestea rosii,
Valurile sarate si negre
Au pulsat in venele unui stramos ratacitor,
Zidar de biserici, in Hiperboreea.
Tu esti de aici, nu de altunde –
Tu mereu vei fi de aici. Si vreodata
Chiar aici vei fi, aici singele se va intoarce
La izvorul sau de piatra.


 

Zeii de la inceput…


 

Zeii de la inceput erau modesti,
pe masura noastra –
splendid se mai ridica ea
cu miile de chipuri ale marii!

Un taur negru cu botul inspumat
coboara ca un torent ferice
under the white mountains of Crete,
asemenea clestarului imbuteliat
de azi si de oricind.

Da, zei modesti, pe masura noastra,
in vreme ce eu ma scufund
in toate maruntaiele fara de spaima
ale marii…


 

Fata de la receptie


 

Nu stiu daca e saraca cu duhul sau geniala,
privindu-i ochii limpezi si goi.
Nu, nu e muta, e doar poloneza!
Zimbet nating mai toata ziua
pina devine zimbet complice
la nepriceperea oabla, la prostia turistilor.
Inteleg ca judecatile grabite
sint mereu eronate –
si cum naiba, in tara lui Nikos,
pe tarmurile imparatiei fractalice
ale lui Epimenides?

 

Mare Nostrum


 

De la aceste insule si pina la Adriatica
si, mai departe la coloanele dinspre Atlantic,
doar corpuri goale de zei primitivi,
doar valuri aurite de retsina –
taur in amurg tropaind pe stincile
de piatra de var, printre ratacite tufe
de smochini, maslini si aloe.
Poate cel din urma drum,
poate ultima navalire…
In peisaj, un chip in efigie,
un chip de atunci, un chip de departe.
Totul se socoteste in ritmurile apei,
Totul se socoteste cu o matasoasa
si aspra masura!


 

In ritm, in ritm totul curge…

 

Un val se scufunda intr-alt val si asa mai departe,
val dupa val, dupa val, dupa val…
asa e ritmul, asa e ritmul nostru
de mii de ani, de la facerea lumii.
O zeita despletita de ape si un taur inspumat
clocotind pe intinderile
zdrentuite, albe, si rosii, si negre
ale unui pamint pe care-a-nceput
aventura trecerii noastre prin vreme.

 

 

Cintecul minotaurului


 

Anaisa, jos caisa
Creta e, nu Potaissa,
ba e iele, ba e zeie,
ba e-n cinspe curcubeie.

Of si of, fecior de iele,
vai de mii zilele mele,
vai de mii zilele mele,
of si of, fecior de lele!

Anaisa, jos caisa
Creta nu e Potaissa,
Creta-n oase, Creta-n singe
un ochi ride, altul plinge.
Creta nu e Potaissa,
Creta-n oase, Creta-n singe,
un ochi ride, altul plinge,
sub privirile natinge,
sub privirile natinge!