Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.875
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.677
ON: 0 membri / 5 musafiri
Total hituri: 588.847
Total vizitatori unici: 230.295

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Necesitatea de a exista, Mihnea Cristescu - Eseu / Literatura



Cand te scoli dimineata din pat sau cand te intorci seara acasa, cand atipesti la televizor sau in orice moment de aparenta absenta a ratiunii, de ezitare, de privire in gol, parca iti sta ceva pe limba. Nu e un cuvant, nu e nici macar un gand, este ceva. Poate ca este o intrebare si poate ca aceasta este : "Catre ce?". De obicei nu dam atentie unor asemenea momente si poate ca o facem din cauza unui fel de inertie rezonabila care ne spune ca nu e bine sa ne gandim la ceea ce nu putem dezlega.
Catre ce? Nu se poate sa nu te atinga intrebarea aceasta. Te nasti, te iubesti pentru ca esti tu si mori. Pentru ca, cu siguranta, ne iubim, ne veneram legenda pe care tot noi o cladim pentru a dormi linistiti. Dar in ce masura mai suntem noi? Daca cumva ne pierdem undeva pe drum si ajungem la destinatie ca niste carcase goale? Sau daca, dimpotriva, nu se poate vorbi despre masura in care esti tu din moment ce oricum esti?
Eu cred ca exista totusi oameni care au o mai mare capacitate de a se gasi decat altii, o mai mare capacitate de a fi ei. Acestia sunt cei care combina cel mai bine necesitatea cu adevarul. Tu esti cel pentru care lucrurile sunt sau nu sunt necesare in vederea salvarii de la pierdere. Un om se poate pierde in societate asa cum un deal de nisip se pierde in vant. De o parte adevarul, de cealalta necesitatea. Sigur, uneori necesitatea se intretaie cu adevarul. De exemplu, e adevarat ca trebuie sa traiesti in societate, in sensul ca e necesar sa traiesti cu oamenii - mai bine zis, cu unii oameni - pentru a putea fi linistit, linistea fiind o premisa a accesului catre adevar (mai intai catre cel personal, adica drumul tau) iar adevarul, fiind culmea afirmatiei, a binelui, a vietii, este necesar pentru a te elibera de negatie, de rau si de moarte.
Din fericire situatia in viata e altfel decat cea din fraza de mai sus si ma bucur ca este asa. In realitate exista adevaruri care nu sunt totdeauna necesare si, mai trist, exista necesitati care nu sunt, de fapt, adevarate.
In prima categorie stau acele adevaruri care ne dezgolesc in fata oglinzii ce se afla in sufletul nostru. Aceasta dezgolire are efectele binevenite ale unui dus rece, ale unei palme care te trezeste din impietrire. E vorba de adevarurile ce dor, intr-o prima instanta ele apartinand societatii (care deci te privesc indirect) si intr-o ultima instanta adevaruri care te privesc pe tine, in mod direct. Daca vezi un om, de acela pe care il numesti aurolac, fiind batut de altul ca el si plangand, ceea ce se intampla, cu adevarat nu e drept. Daca in discutii iti pui in mod aproape constient o anumita masca e adevarat ca acest fapt nu e drept, in sensul ca e o minciuna. Este insa necesar sa ai o bariera de protectie in fata agresiunii care te inconjoara. Nu ii poti lua acasa pe toti aceia pe care ii numesti aurolaci dupa cum nu iti poti arata chipul adevarat in fata oricui.
De la acest fapt incolo intervine a doua categorie si anume necesitatile ce nu sunt decat aparent adevarate. E un drum scurt intre a fi flexibil si a fi oportunist si unul si mai scurt intre a fi pragmatic, realist si a fi un las. Nu-i poti lua pe toti acasa dar poti interveni dand fiecaruia niste bani. Nu poti fi cu toti deschis, nu toti o merita, dar ai putea sa lasi o poarta deschisa in zidul din jurul tau pentru a putea intra cei deschisi. Astfel, pana la urma, e o problema de masura intre adevar si necesitate. Noi suntem cei care manuim balanta.
Catre ce? Nu stiu cu siguranta si nici nu cred ca voi sti vreodata. Stiu insa ca e adevarat faptul ca e necesar sa existi. Cum existi? Privindu-te in oglinda si cantarind. Cum mori? Spargand oglinda si fiind de piatra.





Intra pe Sub stele



Nr. hituri: 902
Adaugat la data: 09:49:01, 08 Sep 2004
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.