Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.668
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 513.494
Total vizitatori unici: 200.263

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Despre schimbare, Mihnea Cristescu - Eseu / Literatura




Sunt unele lucruri la care oricat te-ai gandi nu te poti decide daca sunt asa sau invers. Nu sunt nicidecum primul care aduce vorba de asa ceva. Asadar, uneori e greu de spus daca un lucru e mai curand alb decat negru, el putand foarte bine sa fie o impletire a albului cu negru (fara sa fie gri), o prefacere a unui contrar in altul. De exemplu schimbarea. E foarte greu de spus daca cu trecerea timpului ne schimbam sau ramanem aceiasi. Sigur, foarte usor iti vine sa spui ca ne schimbam in exterior ramanand aceiasi in interior. Formal vorbind, aceasta idee e viabila, putand fi argumentata si bucurandu-se de popularitate datorita faptului ca e de un umanism comod. Dar chiar asa sa fie? Nu este pus sub indoiala ca ne schimbam in exterior dar ramanem oare aceiasi in interior? Si apoi, e oare spre adevar sa vorbim atat de diferentiat de interior si exterior, uitand ca sunt atat de legate, putand fi de fapt un singur loc, nu doua?
Am ales aceasta introducere care poate parea plicticoasa pentru ca vreau sa vorbesc in continuare tocmai despre perioada releativ scura de timp - dar atat de bogata in amintiri si atat de generatoare de complexe - care e adolescenta.
Am putea spune ca adolescenta e ca o a doua nastere pentru ca si in acest caz se intra intr-o noua lume, si aceasta straina, si aceasta agresiva. Insa de aceasta data ai o constiinta care paseste virgina inspre jungla societatii, de data asta simti mai real durerea. Dramatic in adolescenta este ca nici macar nu mai vrei sa fii aparat de parinti si te orientezi spre straini iar strainii, mai ales cei de varsta ta, sunt rai. E varsta junglei, cand moralitatea care ti-a parvenit prin educatie este dinamitata de nevoia de afirmare, de imperativul construirii mitului propriu care porneste din orgoliu. Daca esti bun esti fraier. Daca esti rautacios, oportunist in a te lipi de o persoana cu mai mare influenta in cercul de prieteni, daca obtii atentia fetelor batjocorind slabiciunile altora, atunci esti smecher, atunci esti un model.
Dar timpul care atunci ti se parea ca sta in loc trece. Iata-te in fata unei adolescente trecute, tarzii. Ca o vara ajunsa la sfarsitul lui august, cu frunzele arse de soare si serile in care se innopteaza brusc si acum totul pare ca intr-o obosita si satula reluare. Trebuie sa-ti gasesti de lucru, familia nu mai vrea sau nu mai poate sa te sustina, ca student traiesti intr-un camin jegos hranindu-te zi de zi cu minciuna despre viata de camin, ai dat deodata de oameni care te iau de sus, te chinuie intr-un mod surd, dar acum pana la pensionare nu mai urmeaza o noua etapa ci zi de zi vei trai cu astfel de oameni, distractia a devenit monotona, fostii prieteni s-au rarit sau s-au mai racit cu tine, cu noii cunoscuti parca nu mai poti decat foarte greu sa-ti dai masca jos, vechea ta prietena a devenit o sora cicalitoare sau daca esti singur iti vine tot mai greu sa crezi in cineva; poate tata are bani si te tine dar cat va mai fi si el? Incet-incet, te trezesti injurand in capul tau pe toata lumea, facand burta, plictistit de lucrurile care altadata erau pasaportul catre o alta lume, lumea ta. Dar mai ales te trezesti ca sentimentul de a fi tu, chiar daca nu s-a schimbat prea mult, a devenit o greutate. Ai intrat in sistem, te-ai facut mare.
Adolescenta e plina de sperante. Ai mai toate posibilitatiile din lume. La ce facultate voi fi? Cu cate fete voi face dragoste pe luna la 21 de ani? Cu care dintre ele voi ramane? Va fi roscata si va avea parul lung? Cati oameni ma vor respecta in meseria mea in care voi fi atat de bun? Ce cultura o sa am? Cati bani o sa am? Voi fi fericit?
Apoi, pe masura ce toate aceste intrebari capata raspunsuri creste dezamagirea in tine macar numai prin faptul ca, din intrebare in intrebare si din raspuns in raspus se apropie sfarsitul istoriei vietii tale.
In concluzie se poate spune ca nici in interior nu ramai acelasi. Prefacerea ar fi deci totala.
Imi plac lucrurile directe in ideea ca adevarul e mai important decat estetica. Am scris realist cele de mai sus desi la fiecare rau din acea enumerare as fi putut sa adaug un bine, dar e clar ca daca nu as incheia asa cum o voi face impresia lasata ar fi una de pesimism. Numai ca pesimismul nu poate fi o concluzie dupa cum cinismul ca mod de a trai e numai o trista minciuna. Concluzia trebuie sa fie sub forma unei solutii.
Concluzia si solutia sunt unite. Concluzia e ca de fapt nu exista schimbare in esenta unui om. Prin felul in care gandim si faptuim putem pierde sau castiga lupta. Lupta in viata se da pentru a recastiga viata numai in si pentru esenta. Aceasta e viata de dupa moarte, cea adevarata. In viata ce o traim acum mereu, inconstient simtim nostalgia coilariei - varsta cea mai apropiata de simplitatea esentei - si intuitia mortii. Solutia este esenta si esenta vie este Dumnezeu. Uneori, cel putin ca idee, lucrurile sunt dificil de digerat de simple.





Intra pe Sub stele


Nr. hituri: 1.020
Adaugat la data: 08:34:02, 07 Sep 2004
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.