amăgirile mele, CEZAR C. VIZINIUCK - Poezie / Literatura
sunt atât de plictisit în această ultimă zi de august
încât am uitat să mai scriu
pentru prima dată de când sunt singur
simt lipsa unei companii feminine
a unui zâmbet a unei îmbrâțișări
pentru prima dată mă doare singurătatea
și mă face trist
niciun sunet nu se aude
doar galopul degetelor mele
pe tastatura neagră
o să fiu fericit mi-am zis atunci
dar fericirea mea e tristețe de fapt
numai soarele surâde la răsărit
în fiecare dimineață
numai razele lui îmi mai mângâie trupul
în diminețile ploioase mă amăgesc singur
și-mi spun sunt fericit când de fapt
mă apucă dracii când privesc pe geam
la picurii ce cad precum lacrimile
plânge cerul în locul meu
iar eu sunt plictisit și trist
rămân cu amăgirile mele
trăiesc cu ele fac dragoste cu ele
merg la plimbare și la cumpărături cu ele
țin un harem de amăgiri
le-am dat chiar și câte un nume fiecăruia
aseară m-am plimbat cu Celia
(așa am numit amăgirea poetică
nu mă-ntrebați de ce că nu știu)
am discutat despre Dante Eminescu
Arghezi și Labiș
despre amorul și tristețile din poeziile lor
i-am promis la urmă să scriu un poem de dragoste
și uite ce-a ieșit
dracu să mă ia dacă mai știu ce-i dragostea
Nr. hituri: 1.210
Adaugat la data: 02:09:03, 01 Sep 2013
Comentarii material
Nu exista nici un comentariu pentru acest material.