Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.875
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.677
ON: 0 membri / 2 musafiri
Total hituri: 580.770
Total vizitatori unici: 227.969

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Ek-staze, Ioan Florin STANCIU - Poezie / Literatura

                 E K- S T A Z E


 


                                           IOAN FLORIN STANCIU


 


 


Ca un crîng înflorit dintr-o margine-într-alta,


m? întîmpin? marea ?i tot azurul


e un cîntec de slav? sub curcubeul miresmelor.


Acolo unde,printr-o fereastr? deschis? pe cer,


 


 


se strecoar? primele semne-ale Îndur?rii de-a fi:


Bucuria c? suntem vii pe p?mînt  ?i  toat?


Frumuse?ea divin? a lumii care  se deschide


la fel de curat? ochilor no?tri n?scu?i din p?cat.


 


E clipa aceea, dr?muit? între dou? lumini,


cînd singur încep s?-n?eleg c? nicio f?râm?


de vers nu-i din lumea aceasta,


 


a?a cum albatrosul acela


spulberat,pentru-o clip?,


între mare ?i cer 


e mai mult o presim?ire-a extazului


?i-o umbr? de bun?voin?? gr?bit?,


 ca un tandru surâs,


exilat definitiv într-un


Tratat de Estetic?.


 


 


 


 


 


 


 


 


 


 


 


POESIS 


 


Fiin?a pe care-am n?scocit-o eu azi,


oameni buni,


n-are mâini, n-are sâni,


dar are urechile-n burt? ?i ochii pe cap.


De aceea,


te ascult?-n picioare, pe scaun


?i te prive?te-n genunchi, de sub pat


 


Ar?tarea pe care-am compus-o eu ast?zi,


prieteni,


se hr?ne?te cu vorbele pâine ?i lapte,


bea, ca pe ap?, silabe


?i respir? cuvinte


 


Iar,dac? m? uit în oglind?,


o v?d doar pe ea,


cu discursul pe buze mereu,


ca ?i cum ar predica,


zi ?i  noapte,-n odaia de-al?turi


Totu?i,


dac? mi se-ntâmpl?,câteodat?, mai rar,


s? adorm cu o carte în bra?e,


ea doarme ghemuit? al?turi,


vorbind toat? noaptea prin somn,


ca ?i cum ar cânta.


 


     O UMBR?  DE GÂND                  


 


Cu fo?net de aripi se stinge lumina pe ape


?i marea  se stinge ca o arip? moart?-n apus -


A?a cum m? prive?ti surâzând, printre pleoape


am presim?irea c? toate vorbele lumii s-au spus.


 


De-aceea, stau cu o palm? pe buze-n t?cere


?i scrisorile mele vor pleca iar, foarte târziu,


pentru c? nu vreau s?-?i spun  la revedere,


ci vreau doar s?-?i amintesc c? sunt viu.


 


Dar,  dac? lumea întreag? mai poate s-a?tepte,


?i eu a? putea – îns? foarte pu?in.


mai ales, c? nimeni nu ?i-a ?ters urmele de pe trepte,


nici umbra ta alb?, de pe marmura ca petala de crin


 


Numai noaptea-târziu, o lumin? pe valuri


se-aprinde, se stinge ,arar,  tremurând,


ca un far mincinos dintr-un port f?r? maluri,


sau ca o ispit?, învins?-n t?cere de-o umbr? de gând


 


 


VÂN?TOARE


                       


Trecerea ta las? aripi albe pe mare,


În turlele  z?rii, bat ceasuri sub?iri.


N-ai s? mai vii. Tot ora?u-i de sare,


Ca o lacrim? înghe?at? între dou? priviri


 


 


 Pe cer, se z?re?te doar o umbr? de arc


?i se-aude s?geata ?uierând printre stele


Dar cine m?   vâneaz? prin parc ?


?i de ce m? r?nesc tot cu vorbele  mele ?


 


?i totu?i ceva se-apropie-n bezn? pe ape


?i ceva ne pânde?te-n t?cere,din cer,


Când Sancta Diana  se-ntoarce sever? pe maluri


Cu arc de  lumin? ?i s?geat? de fier


 


 


MESAJE  PIERDUTE


 


Acum, numai uneori, înspre sear?,


când ziua se stinge-n ninsori de petale,


 din nesfâr?ita risip? stelar?


  mai coboar? iertarea mânu?elor tale.


 


Ca un susur de ?oapte în vânt,


ca o adiere de gr?dini scufundate  


Se întorc, ireal, pe p?mânt


surâsuri, clipiri ?i cuvinte uitate .


 


 


Dar  tot vom g?si noi, în ceruri vreo stea


cu-o plaj? de aur, sc?ldat? în miere


unde umbrele noastre împreun-or s? stea


ca-ntr-un film foarte vechi, derulat în t?cere


 


 Unde flux ?i reflux vor veni s?-?i s?rute


t?lpile vesele, ca ni?te pe?ti,


l?sînd sticle verzi, cu mesaje  pierdute


pe care-am s? te rog s? le cite?ti


 


Pân? ce seara va-nchide o fil? albastr?,


a?a cum se-nchide o carte în vis,


?i va-ncepe un film despre-ntoarcerea noastr?


 cu inserturi de vorbe  care  nu s-au mai zis.


 


UN  FAR  OSTENIT


 


 


O moschee de aer


se-înal??-n marmura serii


?i sarea m?rilor moarte ne ninge din nou.


Alintat sub aripa-cald?-a t?cerii,


ora?ul se-nchide în var, ca un ou.


 


Nu se mai vede nic?ieri nicio pas?re vie,


 niciun semn nu mai vine pe valuri.


?i sub farul, care se stinge-n t?cere pe dig,


doar imaginea ta str?vezie,


 ca o lacrim? întrupat? pe maluri,


mai tremur? singur?-n catedrala albastr?, de frig


 


Uneori, mi se pare


C? eu însumi am elitre de sare


?i-o inim? de cristale s?rate în piept


Când,în genunchi, lâng? Marea cea Mare,


Ca un far aproape stins te a?tept


 


 


Est  Deus in nobis


                  lui  Mihai Eminescu,


                                        


Aplecat smerit deasupra cuvintelor


?i cu palma stâng? lipit? pe inim?,


a?a începe poemul acesta


despre Întruparea  Duhului Sfînt


pe p?mânt


?i despre Cuvântul


care s-a pogorât


în frigul ?i bezna


trupului meu


 ca s?-mi spun?:


Iat?,


înc? o dat?,


mi-am aprins


Floarea Albastr?


în candela


palmei tale din dreapta,


iar tu,


înc? o dat?,


cu preaplecat? smerenie,


s?-?i potrive?ti


cuvintele care ?i-au mai r?mas


dup? flac?ra ei. 


F?r? s? ui?i


c? Adev?ratul Cuvânt


s-a n?scut 


în pe?tera umil?-a exilului


?i c? pu?ine dintre vorbele tale,


 


sub aripa milostiv?-a Luminii de-a fi,


rod în lume or s? poarte


 


Astfel încît


nicio clip? nu pot s? uit


c? umbra


e tot o manifestare-a luminii,


aici, pe p?mînt,


unde


adev?rul, ca ?i minciuna,


se m?soar?-n cuvinte.


?i unde,


mereu în genunchi


?i cu palmele strîns lipite


pe-o Floare Albastr?,


orb, te a?tept,


în r?scrucea de vînturi nemilostive


din cercul nostru strâmt,


de la est de Eden.


 


 


 


 


 


 


Nr. hituri: 888
Adaugat la data: 10:10:02, 26 Jan 2012
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.