Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.670
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 538.379
Total vizitatori unici: 211.176

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Praful ?i pulberea, Ioan Florin STANCIU - Proza / Literatura


 


 


                                    PRAFUL ?I PULBEREA


                                                                             Dust is only Secret.


                                                                                          E. Dickinson


 


 


                                         IOAN  FLORIN STANCIU


 


                                 


         Prim?vara, un fluviu de p?s?ri exuberante  plutea în valuri frem?t?toare pe deasupra satului,îndreptându-se c?tre Marile Lacuri ?i c?tre labirintul verde al Deltei.


    Pentru ele,de acolo, de sus, degetul cu unghie de scoic? al Capului Midia, moscheea ?ov?ielnic? de la Caraharman  ?i spinarea de ?al?u afumat a grindului Chituc erau P?mântul F?g?duin?ei, în vreme ce pentru noi, cei de jos,abia se încheiase, cu tumult de chiot,blesteme ?i scrâ?nete  tâlh?ria cotelor de alimente. De data asta, de la cei care refuzaser? s? se înscrie la Colectiv?, comisiile de colectare, înso?ite de securitate ?i mili?ie m?turaser? tot, pîn? la ultimul bob ?i ultima f?râmitur?, inclusiv animale ?i p?s?ri de ori?ice fel.


     -  Bine c? mi te-au l?sat pe tine, b?i ?oricil?, î?i descânta tata-mare motanul care ?edea-n coad? ?i se jeluia zilnic de foame. 


   Pe vremea aceea, locuiam mai mult la bunicul meu, Avram Dicianu, pentru c? tata era deja la Canal, la roab? ?i la lopat?, iar mama abia reu?ea s? se hr?neasc? pe sine, pentru c? s?raci lipi?i ca atunci n-am fost niciodat?. Mai ales în cei trei ani de teroare ?i jaf cît trenul nesfâr?it care colecta alimente pentru Marele Prieten Ielibelitor a r?mas încremenit ca un balaur ve?nic nes?tul în gara   Betonaj, la numai trei kilometri de ?an?ul blestemat al Drumului f?r? pulbere, despre care surghiuni?ii de la Cadrilater,înghesui?i pe ruinele abia vizibile ale str?vechiului fort Caraharman, începuser? s? cread? c? a fost proiectat special pentru ei.


      Pe vremea aceea, casa  lui Avram Dicianu, starostele neoficial al Satului Nou, se afla foarte aproape de buza cea mai înalt? a promontoriului friabil,de pe care alunecase zidul de r?s?rit al cet??ii ?i cu care se încheia,înspre Mare, podi?ul de calcar sarmatic al Dobrogei.  La marginea întregului p?mînt locuit, cum scria Strabon, sau Ultima Terra, cum o alintase, printre lacrimi, Ovidius.


     Odaia cea mare, în care îmi petreceam cam toat? iarna,c?ci n-aveam haine îndeajuns de groase, ca s? mai ies pe uli?? sau m?car prin b?t?tur?, avea o fereastr? înalt? ?i larg?, cu un pervaz neobi?nuit de lat pe care îmi a?terneam o p?tur? militar? ?i, a?ezat turce?te sau tol?nit într-un cot studiam magazia din fa?? ?i spatele  casei lui Cornil? Antonov,  pe care lutul înt?rit cu pleav? ?i balig? de cal se desprinsese în pale?ti largi, desenînd ni?te h?r?i misterioase ?i mereu schimb?toare pe care eu c?utam, într-o dulce z?d?rnicie, vreun în?eles t?inuit.


Dar puteam supraveghea destul de bine ?i uli?a îngust? din dreapta, str?juit? de scheletele salcîmilor ?i ale o?etarilor , pe care,ici ?i colo, vegheau cuiburi ?epoase de ciori, în deplin acord cu  tigvele albe ?i rînjite  ale pietroaielor rostogolite din garduri. Ca s? nu mai amintesc de crucea  din calcar sarmatic, de culoarea melcilor de nisip, pe care mo?u-meu o comandase anticipat, pe-a?a vremi tic?loase, ?i pe care-o ?inea preg?tit?-n picioare la loc de mare cinste, rezemat? cu n?dejde de trunchiul bine împlinit al nucului str?mo?esc de lîng? p?tul.  


   Iar, uneori,cu bocetul neîncetat-al m?rii-n urechi, chiar m? sim?eam într-un fel de cimitir  din afara spa?iului ?i timpului, pentru c?, prin lumina burni?at? a zorilor, tiugile ple?uve ?i g?lbejite, pe care mam-mare le în?ira prin parii rari ai gardului dinspre vie, p?reau desprinse din seria cu Vîn?torii de capete a Submarinului Dox, care îmi ajunsese în fa?a ochilor, prin nu mai ?tiu ce întîmplare fericit?


     ?i, astfel, îmi petreceam, zi dup? zi, pe p?tura mea de la grani?a dintre scorbura cald? a od?ii ?i marele cimitir iernatic de-afar?, unde bunicul, de cînd  i se luser? caii ?i boii , cu t?r?boi r?zboinic,cu bocete strînse în pumni ?i cu blesteme h?ulite spre cer, î?i tot f?cea de lucru prin grajdurile lui, ca ?i cum nimic nu s-ar fi întîmplat.  - M? duc s? dau de mîncare la animalele-alea !, zicea el c?piat ?i începea s? se învîrteasc? aiurea ?i s? se îmbrace cu ce se-ntîmpla s?-i cad? în mîn?.


-         Bine m?car c? mi-au l?sat motanul ?sta, zicea b?trînul cînd se dezmeticea, referindu-se la singurul meu prieten, un motan negru cu superbe pete albe, armonios ?i seduc?tor orînduite pe cap ?i pe labe, printr-un fascinant joc al hazardului, dar care, la vremea meselor, se jeluia ca o cobe  printre picioarele noastre, ceea ce-l f?cea pe tata-mare s? pun? mîna pe-o trestie gata preg?tit?-ntr-un col? ?i s?-l apostrofeze încruntat ?i sarcastic :


-         Opaaa! Fir-ar nasu’ t?u al dracu’ !! Ai r?mas nemîncat?!! P?i, tu-împar?i ?oarecii cu mine ??!


Iar, cînd se umfla o dat? : Zîîît !!!, bietul moton se arunca orbe?te prin u?a întredeschis?  ?i nici nu mai da prin ograd? în ziua aceea.


     Dar eu r?mîneam, ca de obicei,la geamul meu, de unde studiam foarte atent mi?c?rile zgribulite ?i numai aparent dezordonate ale vr?biilor care î?i aveau cuiburile în galeriile de olan? de pe casa lui Cornil? -  Putoare-aia d? surd împu?it cum îl alinta tata-mare, pentru c? vecinul nostru, r?cnind ca  un apucat, avea zilnic cîte ceva de l?crimat , de blestemat ?i de revendicat.


   Oricum,ca mameluc ?i otreap?, f?cuse parte din toate Comisiile Iadului : de  l?murire,de propagand?, de întov?r??ire de colectivizare, , de colectare de-înconfiscare, de agita?ie, de demascare de pretenie cu Poporul Sovietic Eliberator, de Lupt? pentru Pace  ?i multe alte uimitoare împieli??ri ale Necuratului pe P?mînt.


-         B? Nichipercea, îi urla tata-mare peste gard, eu n-am nimica împotriva p?cii, ba, chiar m? rog, în fiecare zi,ca s? v? dea Domnu’ Pacea Ve?nic?... ?i ?ie ?i lu’ Stalin ?la al t?u!


      Asta se întîmpla în perioada cînd tata mare nu mai ie?ea de loc din ograd? ca s? nu mai vad? sau s? mai aud? ce mai puneau la cale to?i golanii  ?i toate iudele,care se treziser?, peste noapte, ?i judec?tori ?i c?l?i. De diminea?a pîn? seara, ?edea coco?at pe-un sc?unel  din lemn de salcîm,cu urechea dreapt? aproape lipit? de str?vechiul s?u radio Telefunken, unde monoton ?i sibilinic, ca o stranie prevestire a unui destin mai îndep?rtat decît moartea, ?opoteau, printre pocnete ?i ?uier?turi înn?dite, crainicii neobosi?i de la Europa Liber?.


     -  M? nepoate, tres?rea el cîteodat? întorcîndu-se spre culcu?ul din fereastr?, de unde eu, cu motanul în bra?e, studiam de zor h?r?ile la fel de monotone ?i de sibilinice ale realit??ii imediate,  eu, dac? vin americanii, p? Anton ?sta îl belesc frumu?el d? piele, îl umplu cu paie  ?i-l atârn în salcâmu-?la d? la uli??,ca s? v?d ?i eu dac?, în-afar? d? motanu-?sta, i-o fi cuiva mil? d? el!


 Nenorocirea era c? lui Anton, ca vecin, i se încredin?ase sarcina de partid, de a-l convinge pe tata mare s? semneze oficial cererea de înscriere în GAC,ca s? intre cu acte în regul? în  marea comunitate a l?muri?ilor,c?, de luat, i se luase cam totul, mizîndu-se acum doar pe uria?a sa putere de influen?? moral?,c?ci, a?a cum zicea Caterof – dac?-l înscriem pe Avram, atunci înseamn? c-am înscris tot satul.


   De aceea, disciplinat ?i cam într-o ureche, vecinu’Antonov  b?tea darabana în porti?a de uluci de pe hotar, cu noapte-n cap, pân? ce bunicu’ ie?ea b?lm?jind, f?r? p?l?rie ?i cu dumicatul în gur?:


-         Ho, b? Tartacot, c? nu ne-am n?scut to?i cu rahat în urechi!  


-         P?i, am venit cu cerere-aia! h?ulea  ?la, agitînd, pe deasupra p?l?riei, formularul  gata completat.


-         P?i, foarte bine te-ai gîndit s? vii a?a, cu noaptea-n cap, da’ trebe s? mai a?tep?i ni?elu?, c? m-ai luat cam p? nepi?ate ?i  cine ?tie ce mi s-ar putea  întâmpla, de emo?ie, dac-oi semna  beleau-aia!,  dup? care disp?rea pe undeva, prin magazii sau prin beci, pân? ce Reprezentantul oamenilor muncii de la ora?e ?i sate se-apuca din nou s? bat? c?lu?u-n uluci.


-         B? ,Sarsail?, ia las-o mai moale cu tob-aia c-o s-o iei la vale cu cas? cu tot!! r?spundea tata-mare, într-un tîrziu, ca ?i cînd ar fi vorbit de sub temeliile casei.   P?i, tu nu vezi,b?, tu-?i orechiile m?ti d? Holer? surd?, c? ?i-a putrezit ?i p?mântul d? sub t?lpi!? V? cheam? tat-al vostru, Mamona,b?, ca s? v? pupe-n bot ?i s? se întoarc?,  cu voi d? gât, în scorbura lui d? j?ratic dân Miezul P?mântului!!


 


    De fapt,ceva mai departe,în stânga pintenului de loess al podi?ului, o halc? imens? din mal se desprinsese ?i se pr?bu?ise, f?r? vuiet ?i scrâ?net, , pr?v?lind în Buhaz, ca pe derdelu?, ?i singurul saivan al abia încropitului GAC, cu caii ?i cu vacile înconfiscate, la ultima razie, de la lipitorile chiabure?ti, care complotau criminal s? împiedice transformarea revolu?ionar? a agriculturii ?i s? amâne astfel Iepoca de Aur a laptelui ?i-a mierii.


   Dovedindu-se,astfel, cu prisosin??  c? genunchiul de roci pestri?e ?i sf?rîmicioase pe care ?edea tot satul era m?cinat ?i mâncat pe din?untru de o stric?ciune mai veche, care se întinsese nev?zut?-n adâncuri, ca o cangren? a veacurilor. C?ci, imediat dup? moroc?noasa pr?v?lire a malului stâng, ie?iser? la iveal? straturi peste straturi de ruine putrede sau pârjolite, v?g?uni cu hoituri mucede ?i cu t?ciuni încleia?i, d?r?p?n?turi n?prasnic dezmembrate ?i f?râmi?ate, mormane de  cenu?i mucede ?i de gunoaie descompuse,paragini, necur??enii, gunoaie, oase calcinate, tigve, ?este ?i hârci sf?râmate.   Pr?p?denia pr?p?deniilor în ve?nic? destr?mare ?i spulberare. Morminte ?inând în bra?e alte morminte, pr?bu?ite apoi în golurile neîncetat fl?mânde ale unor morminte mult mai vechi, s?pate ?i ele în buza unor gropni?e v?ruite ?i ie?ite din timp.


     Numai c?, v?zute din exterior, toate de?rt?ciunile astea se orînduiau ca dungile succesive de pe un l?icer îndoliat,  ruin? peste ruin?, catacombe peste osuare ?i hrube, spurc?ciuni rânced-putreg?ite,stârv peste stârv,c?rbune peste c?rbune ?i pârjol peste pârjol, de?euri peste paragini ?i tot a?a, tot a?a, tot a?a, tot a?a, pân? în Miezul-de-Foc-?i-de-Fier-al-P?mântului ?i pân? la Facerea Lumii.    Adic?,  un colc?itor ?i t?cut cimitir al cimitirelor, bine camuflat de trecerea indolent? a timpului, pe sub ?intirimul ceva mai agitat de deasupra.


   Iar eu care,zi de zi, cercetam tot mai încordat h?r?ile murale de pe spatele casei lui Anton, a? putea s? bag mâna-n foc c? am fost cel dintâi care-am descoperit, f?r? s? le în?eleg,  primele Semne  ale  Sfâr?itului.  Pentru c?, necontenit,acolo, pe zidul murdar, ap?reau cr?p?turi ?i ?an?uri noi,într-un fel de complicate pirogravuri misterioase, îndoliate ?i r?u-prevestitoare.   Mii de fisuri viermuite ?i încâlcite, destr?mându-se descurajant chiar pe harta din mijloc,care, rotund? ?i mu?cat? lacom pe margini, p?rea chiar harta ??rii noastre,s?raca, de la care, cu nesecat? n?dejde,a?teptam pe jum?tate incon?tient primul semn deslu?it, de condamnare sau de izb?vire, bântuit mereu de groaza c? acel semn va ap?rea acolo, într-o bun? zi, dar f?r? ca eu s?-l descop?r sau s?-l pricep. Desigur c? m? gândisem, mai întâi ?i-ntâi, la vreo comoar? ascuns?, pentru c? turcii ?i bulgarii foarte b?trâni care mai r?m?seser? aici, dup? Tratatul de frontier? româno-bulgar, spuneau c?, ataca?i de cazaci, boga?ii negustori ?i armatori turci abandonaser?, în grab? fortul Caraharman, dup? ce ,cuprin?i de panic?, î?i îngropaser? averile pe unde se nimerise Iar, dac? sunt comori îngropate, cugetam eu, atunci trebuie s? fie ?i semne enigmatice care s? duc? la ele,a?a cum citisem în mai toate c?r?ile interesante, care-mi c?zuser?-n mân?.


Comori existau desigur Dar comori ?i însemne, pe lâng? care, po?i s? treci ?i de-o mie de ori pe zi, f?r? s? le remarci ?i f?r? s? le pricepi. Cum putea fi cazul cu h?r?ile de cr?p?turi, de ?an?uri ?i de surp?turi, aparent întâmpl?toare, de pe casa lui Anton. O pur? întâmplare, desigur,


dar cum se numea totu?i întâmplarea care le desena f?r? odihn? acolo!? 


     Pîn? când,într-o vineri toate cr?p?turile acelea s-au tras ?ov?itor înspre mijloc, adunându-se într-un singur ?an? negru ?i ascu?it ca un fulger de catran, al c?rui vârf de c?r?mid? ro?ie, r?t?cit?, uimitor,dar semnificativ prin zid?ria cocioabei, se oprea chiar acolo unde, pe o hart? real? a ??rii, ar fi trebuit s? se afle chiar degetul de argil? calcaroas? al Capului Midia.


  Atunci, mi s-a p?rut c?-n?eleg ?i-am alergat numai în ciorapi, ca s?-mi chem disperat motanul care iar ?i iar î?i f?cea de lucru pe casa vecinului,încercând, cu sadic me?te?ug scrupulos,  s? scoat? puii gola?i de vr?bii din cuiburile ad?postite pe sub olane


       Totul într-un haraiman apocaliptic de ciripeal?, cârâial?, chir?ial?, jelanie ?i v?ic?real?, deoarece toate vr?biile satului se adunau parc? într-o volbur? înv?lm??it?,dezn?d?jduit? ?i îndurerat?, care se învârteja viscolind furtunos ?i asurzitor în jurul motanului, în timp ce acesta se osp?ta tacticos ?i placid, chiar pe buza  ?tirb? a acoperi?ului . Ca s? nu mai spun c? la toate astea se ad?ugau înjur?turile r?cnite, chiuite ?i mugite ale lui mo? Anton,care mi?una turbat pe hotar.


     Moment în care p?mântul a sughi?at molcom sub t?lpile mele, ca un uria? animal adormit, iar hardughia de chirpici înn?di?i a lui mo? Anton s-a l?sat deodat?-n genunchi, ca o vit? lovit?-ntre coarne.


   Apoi o fugar?  crevas? întuneecat?, ca un rânjet nemilos al p?mântului, s-a azvârlit miraculos de sub temeliile scufundate ale cocioabei, înaintând ca un ?arpe veninos ?i fl?mând înspre t?lpile lui Anton, care, cu pumnii încle?ta?i spre cerul senin, ne amenin?a cu ocna pe to?i, începând cu tata-mare, cu motanul s?u demolator ?i continuând cu mine ?i cu toate rubedeniile celor dintâi pân? la al  ?apte?’?aptelea neam. 


Iar norocul nostru ?i-al spi?ei umane sau pisice?ti, în general,a fost c? mo? Anton a disp?rut numaidecât de pe fa?a p?mântului, h?ulind ?i încercând disperat s? se aga?e cu ghearele larg arcuite de aerul pe care tocmai îl spurcase sulfuros cu oc?rile lui.


   Apoi, tot vârful acela de pinten, cu ?andrama cu tot, s-a rostogolit huruind  spre ?an?urile lacome pe care arheologii le deschiseser? în gorganul de puzderii al fostului


Caraharman.


-         Pisoiul! Uite pisoiul!!, am explodat eu, s?rind gardul înspre gutuiul contorsionat ?i uscat de pe hotar, în care motanul se aruncase, din instinct, în ultimul moment.


Casa cu temelii, cu olane ?i cu vr?bii, cu tot se ?tersese definitiv de pe fa?a p?mântului iar, în dep?rtare, se vedea acum,str?vezie,imens? ?i limpede, marea, cu horbota ei festiv? de atlazuri ?i de dantele


Iar dincolo de t?lpile mele se c?sca un crater cu margini de cret? zdrobit?, pe jum?tate plin cu cenu?i mucede ?i cu gunoaie f?r? forme sau chip.


-         Ia uite-l pe ?oricil?! Viu ?i nev?t?mat!, am strigat eu din nou, pe cînd m? întorceam cu motanul în bra?e


-         P?i,zise tata-mare cu adânc? revela?ie, chiar m? miram eu ca Belzebut însu?i, în toat? Spurc?ciunea lui dr?ceasc?, s?-?i dea  atâta grozav? str?duin??, numai ?i numai ca s?  spulbere de pe fa?a p?mântului un p?c?tos de motan !!


 


     Dar partea cea mai bun? a acestei pogorâri infernale a fost c?, din ziua aceea, de pe prichiciul lustruit al ferestrei mele, puteam s? admir nestingherit laguna verde-sinilie a Buhazului, dincolo de care se deschidea acoperi?ul de argint vechi al m?rii ?i fereastra translucid? de la marginea lumii, dinspre care, în prim?vara aceea, am v?zut, prima oar?, cum un fluviu de p?s?ri exuberante  se apropia în valuri frem?t?toare peste harta  provizorie a b?l?ilor,aducîndu-ne, poate, vestea cea bun? c?, dincolo de h?r?ile scufundate ale co?meliei lui mo? Antonov, mai d?inuia totu?i o lume albastr? senin? ?i liber?, dar pe care numai zborul ar mai fi reu?it  s-o ating?  vreodat?.


   În vreme ce undeva, dincolo de cocoa?a de calcar a podi?ului din spatele meu,începeau gardurile din sîrm? ghimpat? ?i gropanul-balaur al Canalului, unde mii de viermi neadormi?i ai p?mîntului rodeau,zi ?i noapte,din mal, cu fa?a-n ??rân? ?i cu t?lpile prinse în pulberea mereu vînturat? a lumii.


 


 


 


  


 


      


 


 


 


Nr. hituri: 1.073
Adaugat la data: 09:53:04, 05 Oct 2011
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.