Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.672
ON: 0 membri / 2 musafiri
Total hituri: 541.314
Total vizitatori unici: 212.485

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Anun?ul de la rubrica matrimoniale, Amelia Mociulschi - Proza / Literatura



Anica pornise diminea?a devreme cu primul autobuz. Trenul personal avea un traseu ocolit ?i prea multe sta?ii unde trebuia s? opreasc?. Nu vroia s? mai piard? timpul, pierduse deja destul, în a?tept?ri. A?tept?rile nu sunt întotdeauna roditoare; î?i usuc? r?d?cinile. Visele f?r? r?d?cini pleac?. Ea dorea s? ajung? cât mai repede acolo. La acel acolo care f?cea s?-i zburde inima printre gânduri, într-un joc ca la dou?zeci de ani. Gândurile se lipiser? de speran??. Speran?a ce o determinase s? porneasc? la drum, spre locul unde urma s?-l întâlneasc? pe El, pe necunoscutul ce d?duse anun?ul de la rubrica matrimoniale. O cea?? matinal? se a?ezase peste ora?, ca o g?in? pe cuibar. Oamenii p?reau c? ies dintre pene; un cap, un picior, o mân? înc?rcat? cu saco?e, bulucindu-se s? urce în autobuz. To?i aveau bagaje, semn distinctiv al continuit??ii vie?ii lor de zi cu zi. Anica avea doar începutul, adic? nimic. Mai avea totu?i ceva: încrederea pe care ?i-o d? speran?a. Încrederea poate fi în?elat? uneori de speran?e, dar speran?elor nu le pas?; ele sunt de bun? credin??.
Mergea departe, la cel?lalt cap?t al ??rii. Întreaga durat? a drumului a visat, f?r? s? doarm?. Dac? ar fi dormit, nu ar mai fi putut visa; ori ea voia s? viseze. Te sim?i bine când visezi; vizualizând mental, totul î?i pare posibil. Anica visa o c?su?? învelit? în ieder? verde, verde, f?r? anotimp. ?i mult? lumin? în cas?. Avusese parte mai mult de întuneric în locuin?ele umede ?i pipernicite în care locuise; întuneric ?i mucegai. Mucegaiul se strecura peste tot, amprentându-?i mirosul de s?r?cie. Era cenu?iu, jilav, sufocant. De duhoarea lui nu sc?pai cu toat? colonia pe care ?i-o turnai pe haine ?i piele; ob?ineai doar un miros hibrid. Unele nasuri, fine, s-ar fi strâmbat, chiar dac? pân? nu demult miroseau la fel ?i din plin. Acum erau c???rate acolo unde miroase bine. Anic?i i-ar fi pl?cut s? fie ceva ?i de capul ei. S?-?i fi terminat ?i ea liceul; ar mai fi avut doi ani. Dar, dup? moartea p?rin?ilor nu mai fusese loc pentru to?i. Fra?ii deveniser? ca dul?ii zgând?ri?i ce-?i ap?r? bucata de m?m?lig?. Cumnatele se uitau urât pe sub basmaua tras? strea?in? pe frunte ?i-i ziceau direct, pro??pindu-?i mâinile în ?old:
- De ce nu te duci tu, fat?, la ora? s? înve?i o meserie; nu s? stai pe capul fra?ilor, s? te ?in? în liceu. Te pomene?ti c? o s? vrei ?i la facultate!
- Z?u a?a! Auzi f?, vrei s? faci pe doamna?! Pune fat? mâna ?i munce?te. Dac? nu, valea de aici! ?i a?a suntem prea înghesui?i. Dup? care urm? ?i un semn f?cut cu mâna, ca ?i cum ar fi gonit un pui r?t?cit printre straturile de castrave?i.
Anica ar fi dorit s?-?i fi terminat liceul ?i de ce nu, s? fi mers ?i la facultate. I-ar fi pl?cut s? ajung? ?i ea o doamn?, profesoar? sau m?car înv???toare. S? fie respectat? ?i s? primeasc? flori... Înv??ase în schimb ceva croitorie. Lucrase ?i-n fabric?; a?a îl cunoscuse pe r?posatul ei so?. Dar tot o s?r?cie r?m?sese. Nu avusese noroc, asta e, considera ea.
Anica visa. Anica visa o gr?din? plin? de flori; flori de toate culorile ?i de toate felurile ?i mul?i copaci. Mul?i copaci cu flori, cu frunze, cu fructe,..?i brazi. Mai ales brazi. S? aib? ce împodobi iarna, la ea în curte, pentru copii. Puteau fi ?i copiii altora, nu conta. Nu avusese parte de copii. Neputând s? aib? copii, de?i ar fi dorit, considerase c? primise de la soart? o grea lovitur?. Mai primise ?i alte lovituri, în diferite p?r?i corporale, din acelea ale c?ror urme se f?ceau vinete ?i rotunde, de la b?rbat-su, când venea acas? beat. ?i venea des, foarte des, Dumnezeu s?-l ierte ?i s?-l odihneasc?. Da de ce s? se odihneasc?, s? se r?suceasc?-n mormânt cum se r?sucise ?i ea sub pumnii lui. Când era prea beat, î?i v?rsa ?i borhotul stomacal, peste pieptul ei; ce scârbo?enie! Doar amintindu-?i, ?i îi venea ?i ei s? verse. ?i-ar mai fi dorit Anica o alee printre trandafiri, pres?rat? cu pietri?. Pietri?ul cânt? sub t?lpi, când este mângâiat, scâr?âie dac? îl strive?ti cu piciorul; sufer?, dar nu va fi niciodat? noroi. De noroi se s?turase; el murd?re?te tot ce poate.
Scurta conversa?ie cu necunoscutul, la telefon, fusese banal?: ia acolo câteva cuvinte pe care ea le spusese cu vocea pi?ig?iat? de emo?ie:
Ea: - M? numesc Anica ?i sunt din Bucure?ti. ?ti?i, am citit anun?ul...
El: - Da.
Ea: - M-ar interesa...
El: - Da.
Ea: - Unde locui?i dumneavoastr?? Îmi pute?i da adresa?
El: - Da. Localitatatea X. Po?i veni cu trenul sau cu autobuzul. Vezi c? sunt dou? autobuze. Ia-l pe al doilea.
Ea: - V? mul?umesc! Am s? vin mâine.
El: - Da.
Repetase convorbirea în minte pân? la obsesie. Obsesia nu se las? mult a?teptat? când dore?ti prea mult ceva; obsesia pune repede st?pânire pe tine. Anica î?i dorea s? aib? o cas? ?i un so?. O dorin?? cu dou? capete bine legate între ele. Nu considera important fizicul omului pe care urma s? îl întâlneasc?. Înalt, scund, slab sau gras, dac? sufletul lui era capabil de iubire... Aici era problema, Anica î?i mai dorea ?i iubire, pe deasupra. O cas?, fie ea ?i la soare ?i un b?rbat în pat, nu îi erau suficiente.
Nu prea avea multe cuno?tiin?e despre iubire; ceva de genul telenovelor, ?i o strângere de inim?, când era noapte, b?rbatul la crâ?m? ?i ea în pat, singur?. Visa atunci la un tân?r care-i f?cuse avansuri, când fusese ea servant? la familia lui. Maic?-sa era o cuciumea, dar el era dr?gu? ?i manierat. Dar nu s-ar fi însurat cu ea, nici vorb?; nu l-ar fi l?sat mami?ica s? fac? a?a o „prostie”, urm?rea o partid? bun?. Ea nu era nici frumoas?, nici bogat? ?i nici cine ?tie ce de?teapt?, dup? cum îi spuneau ?i cumnatele. Visele nu erau pentru ea, pentru ea fusese doar munca. Acum credea c? venise ?i rândul ei s? viseze, pentru c? nu mai avea nimic, nici m?car de munc?. Tocmai de aceea, de ce n-ar fi visat ?i ea, cum viseaz? unii s? câ?tige la loterie!
Încerca s?-?i imagineze care vor fi primele cuvinte pe care ?i le vor spune unul altuia, ea ?i necunoscutul, când vor fi fa?? în fa??. Se fr?mânta n?scocind o mul?ime de fraze. Cuvintele erau lunecoase ?i le pl?cea s? se joace. Anic?i îi pl?cea jocul cuvintelor. Cuvintele construiau vise. Ea nu dormea, dar surâdea în vis.
Ajunse într-o localitate în plin câmp. Era singura persoan? care a coborât acolo. Localitatea era mic?, imensitatea câmpiei în mijlocul c?reia se g?sea, o f?cea s? par? ?i mai mic?. Un câmp pârjolit, p?mânt ars; p?mânt. Casele.. erau ghemuite în praful înec?cios al drumului, f?r? flori, f?r? arbori înal?i. Doar câ?iva copaci stârci?i de soare ?i vânt, cu pu?ine frunze ?i crengi. Acoperi?urile erau strivite sub c?ldura grea, de metal topit în furnale, a cerului în asfin?it. Nu se vedea nici un locuitor. Poate c? nici nu locuia nimeni pe acolo. Poate satul fusese p?r?sit sau poate c? ar?i?a îi închisese pe oameni în locuin?ele lor v?ruite. Mergând pe strada principal?, arunc? o privire în geamul unei vitrine. Geamul a reflectat pe cenu?iul sticlei imaginea unei femeie destul de corpolent?, nici frumoas?, nici prea tân?r?. Nu-i pl?cu ce a v?zut. Geamului îns? nu îi p?sa; el oglindea doar imaginea, nu ?i iluzia din mintea fiec?ruia. Iluzia care te face s? rabzi ?i s? speri c? totu?i e ceva ?i de capul t?u. Ce? Imaginea femeii din fa?a ei, cu tr?s?turi banale ?i rotunde, cu ochii la fel de rotunzi ?i cam mici raportati la l??imea fe?ei, o întrist?. Asta-s eu, î?i spune. Nu ar fi fost r?u s? fi ar?tat ceva mai bine. O u?? se deschise, un b?rbat înalt, puternic bronzat, pe cap cu o p?l?rie de pai, probabil de aceea?i vârst? cu Anica, ie?ii. V?zând-o în fa?a casei, ce era de fapt un fel de cârcium?, avea ?i o firm? pe care scria „Birt”, o întreb?:
- Dori?i ceva? C?uta?i pe cineva?
- Nu... – se bâlbâi ea. – Sunt în trecere. Am adormit în autobuz ?i nu am coborât unde trebuia. La ce or? mai trece altul?
- P?i.., mai ave?i ceva de a?teptat. Îi spuse b?rbatul dându-?i cu un deget p?l?ria mai spre ceaf?, ca s? o poat? vedea pe femeie mai bine. O cânt?ri din ochi: or??eanc?, cam gr?sun?, dar merge. Apoi cu voce tare continu?: - Nu este nimic de v?zut în aceast? localitate ?i înc?-i foarte cald; a?a c? pute?i intra aici. Nu-i un restaurant de ora?, dar e acceptabil,.. îi spuse ca s? se arate cunosc?tor ?i umblat pe la ora?. - M?car e cât de cât mai r?coare; pute?i s? ?i be?i ceva,.. continu? el, f?cându-i complice cu ochiul, - tot ca s? v? r?cori?i. Mâncare nu-i la ora asta. M? rog, m?car sta?i jos.
A intrat în sala scund?, mobilat? cu câteva mese acoperite cu ?tergare în carouri, ro?u cu alb. ?i fe?ele clien?ilor erau ro?ii, p?l?riile de pe cap, din pai. O bodeg? de ?ar?, se gândi, - pentru be?ivani. Un bar, mai bine zis o tejghea, în fundul od?ii. Un barman cu musta?a ivit? printre obrajii gr?suni, ca o coad? de pe?te dintre valuri, sta de vorb? cu cei câ?iva clien?i. Anica avea impresia c? to?i seam?nau între ei, poate din cauza p?l?riilor pe care le purtau. Câte unii î?i ?tergeau fruntea ?i gâtul cu vre-o batist? mototolit?, ?inut? strâns în pumn. Mâinile aveau pielea ca o coaj? de pâine neagr?, degetele p?reau crengi noduroase, retezate ca s? dea rod. ?i le rodeau mâinile pân?-?i l?sau b??icile lipite de sap? ?i plug ?i coas? ?i lopata pentru b?legar. Erau mâini puternice prinse de spin?ri tari. Aveau fe?ele înro?ite de soare, dar ?i de b?utura din sticlele golite. Cu to?ii aveau p?l?riile în?epenite pe cap. Probabil c? nu ?i le scoteau decât duminica la biseric?, dac?, se duceau. Pe fa?a barmanului curgea sudoarea. P?l?ria lui p?rea c?-i curge ?i ea pe ceaf?, dar se proptise în gulerul c?m??ii. Gulerul era b??os ?i înalt; c?ma?? din pânz? groas?, lucrat? în cas?. Nici nu au observat femeia care se strecurase în?untru. Anica r?m?sese la o mas? lâng? u??, ascuns? de un stâlp. De fapt, nici nu dorea s? comande ceva, vroia doar s? chibzuiasc? la ce are de f?cut. Vocile puternice ale b?rba?ilor se auzeau foarte clar, ca ?i scrâ?nirea sticlelor cu b?utur? ciocnite repetat. Li se auzea râsul; râs de oameni care nu aveau prea des motive de distrac?ie. La cap?tul lor de lume, imaginile de la televizor se stingeau deseori; radioul emitea doar ?tiri regionale, iar noaptea era lung?, t?cut? ?i neagr?, chiar ?i vara. Câte un scandal la crâ?m?, uneori terminat în cu?it, mai înviora fonic spa?iul, deobicei pres?rat doar cu l?tratul câinilor, cântecele coco?ilor sau sbieretele jivinelor ce-?i cereau por?ia de mâncare sau protestau la t?iere. Dar cu?itul nu se scotea pentru vreo femeie; muieri erau destule, a?a c? n-aveai de ce s? te cer?i pentru ele. Pentru o palm? de p?mânt dat? mai la dreapta sau mai la stânga, cu vreun gard, în curtea vecinului, da. Î?i propteau cu?itele în spate ?i fra?ii între ei, pentru vreun hectar de p?mânt cu ciulini sau un loc de cas?. De?i satul se tot golea, oamenii visau s? munceasc? p?mântul, altora, prin alte ??ri, unde ar fi câ?tigat mai bine.
- Ion a g?sit o nou? pretendent? la m?riti?! Zise unul, mângâindu-?i burdihanul rotund, peste care se lipise c?ma?a transpirat?.
- Înc? una? Au mai fost vreo trei. Cu anun?ul ?la, parc? e concurs de miss.
- Concurs de mâ?e, ce miss! Miss cocean poate.
?i to?i izbucnir? în hohote de râs. Râsetele erau grele, se rostogoleau ca ?i cum s-ar fi v?rsat un sac cu pietre pe drum. Pe un drum pustiu cu p?mântul uscat ?i tare. Min?ile dublau imagini excitante în ochii tulbura?i de alcool, în timp ce mirosul de b?utur? se pulveriza prin gurile deschise a vorb?, ca un sprai de insecticid.
- Una mai nasoal? ca alta. Pe dou? le-a c?l?rit bine ca s? nu le par? r?u c? au f?cut drumul degeaba. ?i apoi, valea!... zise unul ce-?i încovoiase spinarea ?i cu palmele se ?inea de mas?, ca s? se poat? scutura mai demonstrativ.
- Iar a treia era o be?iv?, o cer?etoare. Pe aia a luat-o la goan? de la început. „Ce, la el e azil pentru s?raci?!” i-a zis baborni?ei. - complet? altul f?când un semn obscen.
- Asta care vine azi ?i pe care s-a dus s? o a?tepte, crede c? e o gâsculi?? tineric?. Avea la telefon o voce sub?ire ?i emo?ionat?,.. foarte. Mam?, ce o s?-i mai fac?... Dac? o fi bun?, o ?ine. Iar râd to?i.
- ?i ce a zis, b?, c?-i face?
- Ce a zis... c? nu-i face!
Râsetele nu mai conteneau. Fiecare debita pornografii, care mai de care mai dezgust?toare, despre ce ar trebui s?-i fac? Ion prostovanei ?leia ?i ce ar trebui s? o pun? pe ea s?-i fac? lui, ca s? corespund?. Sim?i c? i se face r?u. Îi veni s? vomite... Se ridic? ?i ie?i pe nesim?ite afar?. Era îngrozit? de tot ce a auzit. Era descump?nit?, nu ?tia încotro s? se îndrepte. Într-un final, dup? ce se r?suci de câteva ori privind în jur, v?zu gara, pu?in mai departe. Se îndrept? spre ea. Voia s? fug? cât mai repede din acest loc. S? ia trenul ?i s? se duc? departe, la cap?tul lumii, dac? se poate ?i de acolo, o mai vedea.
Era o gar? mic?. Ni?te flori firave, pe trei sferturi uscate, se chinuiau s? supravie?uiasc? în dou? ronduri situate între trei b?nci. Pe una din b?nci dormea o femeie zgribulit?. Avea o rochie sub?ire de pânz? ieftin?, decolorat?, sub care î?i ghemuise picioarele. Lâng? banc?, la nivelul capului femeii, o sticl? de votc? de un litru, pe jum?tate goal?. Femeia dormea profund, sfor?ind înceti?or. Se apropie de ea ?i o privi. De unde o veni ?i unde s-o duce? P?rea o cer?etoare. Parc? îi era figura cunoscut?; o mai v?zuse poate pe undeva sau poate c? sem?na cu cineva... Ah, da, sem?na cu o cer?etoare prip??it? cândva, pe strad? la doamna Ana. Fusese un maidan acolo, în cap?tul str?zii, vizavi de blocul doamnei. Îi v?zuse ?i ea de la fereastr?, de atâtea ori, pe cer?etorii prip??i?i, când scutura c?rpele de praf. Nu ?tia nimeni de unde au venit. Au ap?rut pur ?i simplu într-o diminea??, instala?i în mijlocul mald?rului de gunoaie aruncate pe maidan. Ad?postul lor era improvizat din resturi de covoare, buc??i de mobil?, scânduri, cutii de carton. Folii de plastic încercau s? formeze un acoperi?, iar altele atârnate lateral de ni?te stinghii, pere?ii. Un ad?post mizer ?i stupid încropit. O îngr?m?dire de lucruri f?r? rost, justificând mai curând tendin?a uman? de a aduna, iluzii. În mijloc trona un fotoliu desfundat pe care un cer?etor, st?tea picior peste picior într-o pozi?ie degajat? de domn. Parc? era dintr-o poz? de revist?; o revist? de art? contemporan? sau cam a?a ceva. O revist? plin? cu stupidit??i pe care o r?sfoise, ?tergând praful din biblioteca doamnei Ana. Câte c?r?i mai avea ?i femeia asta... ?i aici un alt mod de a aduna, iluzii.
De ce naiba î?i amintise toate astea acum? Se întreba Anica. Nici m?car nu erau amintirile ei personale. Pove?tile altora îi mai trebuiau! Privi ceasul de pe peron: slav? Domnului c? nu au trecut decât cinci minute. Locul ?sta era vinovat. Locul ?sta unde p?rea cu nu exist? nimic altceva în afar? de cer, p?mântul reducându-se doar la spa?iul ocupat de umbra ta rotit? în jur, circular. Te sim?eai un gândac bâjbâind printr-un vis de noapte. Piei drace! Al naibii loc! Trebuia s? plece cât mai repede de aci. Anica o mai privi, totu?i, înc? o dat? pe cer?etoare, întrebându-se dac? o fi sau nu o fi, cea de pe strada doamnei Ana; o chema Eva. Seam?nau foarte bine. Ar fi putut s? o scoale ?i s? o întrebe. Dar la ce i-ar fi folosit? ?i apoi se gr?bea, nu avea chef s? asculte alte pove?ti. O privi cu mil?: îi e frig, s?rmana, indiferent cine o fi. Î?i scoase ?alul ei vi?iniu din geant? ?i vru s? o acopere cu el. Ei, ce-i mai trebuia?! M?car ar face ?i ea o poman? pentru so?ul ei mort. Dar gestul îi r?mase nehot?rât; parc? înc? nu se îndura. Prea î?i dorise ?alul ?i nu vedea de ce ar face poman? pentru cel pe care îl slug?rise, iar el o b?tuse, toat? via?a. Ce aia a fost via?? ce a dus-o ea lâng? el? Dup? ce murise, o l?sase ?i pe drumuri. Un be?iv; ca ?i nepricopsi?ii ??tia, de aici.
Era de acum întuneric ?i se r?corise; arunc? neglijent ?alul pe un um?r, se uit? apoi la mersul trenurilor afi?at pe panoul de pe zidul g?rii ?i v?zu c? ar mai fi avut ceva de a?teptat. Deodat?, î?i aminti c? se f?cuse ora când ar fi sosit autobuzul al doilea, cel cu care ar fi trebuit s? vin? ea, dac? nu s-ar fi gr?bit atât. Foarte bine, se gândi, îl va lua pe acela mai departe. Nu se mai putea întoarce înapoi, ar fi fost de tot râsul lumii. Nu ar mai fi primit-o nimeni ?i nu ar fi avut nici din ce s? tr?iasc?. De fapt, nici nu vedea ce rost ar mai fi avut s? tr?iasc?. Atunci? Se putea duce oriunde, era acela?i lucru. A?a c? va lua autobuzul, f?r? s? aib? importan?? unde merge. Dac? se gr?be?te, îl va prinde.

A pornit-o în mers rapid spre sta?ie. Aproape alerga pe lâng? calea ferat? pe care trebuia la un moment dat s? o traverseze pentru a ajunge la ?osea. Autobuzul putea sosi în orice clip? ?i cu siguran??, dac? nu era nimeni s? se urce sau s? coboare, va pleca imediat. Trebuia s? se gr?beasc?. Un tren de undeva din noapte, se n?pustea cu vitez? ?i de-abia lâng? ea a ?uierat asurzitor...

Anica a ajuns în sta?ia de autobus în acela?i timp cu vehiculul. În sta?ie îl v?zu a?teptând pe individul întâlnit la intrarea în cârcium?. Care va s? zic?, ?sta-i Ion, gândi ea. Cel pentru care b?tuse atâta drum. Avea în mân? un buche?el de flori de gr?din?, doar î?i a?tepta femeia visurilor sale. Una tân?r?, sub?ire, frumoas?… mai ales tân?r?. Îl privi mai atent. Un b?rbat oarecare. Un necunoscut. Nu ar putea avea nimic în comun. El înalt, ea scund?. El slab, ea gras?...Ce vise de viitor? Nu! Nu îl putea vedea pentru nimic în lume al?turi de ea. I se f?cu lehamite de prostia ei. Un str?in. ?i se sim?i cuprins? de o disperare adânc?. Ce îi mai r?m?sese? Doar moartea. Atât! Doar moartea mai era pentru ea...
Autobuzul opri în sta?ie. În zadar b?rbatul se str?dui s? z?reasc? printre pasageri f?tuca frumoas? pe care o a?tepta. Din autobuz nu a mai coborât nimeni. Era întuneric bezn? de acum, a?a c? Anica se putu urca repede, f?r? ca el s? o recunoasc?. ?i ma?ina plec? în vitez?. Se f?cuse târziu ?i drumul era lung... pân? la cap?t. În autobuz constat? c? ?i-a pierdut ?alul. Nu mai avea ce face, doar nu avea s? se întoarc? pentru un am?rât de ?al. G?si un loc liber lâng? un domn rotofei, cu o figur? jovial?. Amabil, acesta îi oferi locul s?u de lâng? fereastr?. Un b?rbat cam gras, cu o chelie mai mult sau mai pu?in ascuns? sub câteva fire lungi, bine piept?nate ?i lipite de cap cu fixativ. Era îmbr?cat într-un costum de sear?, de parc? s-ar fi dus sau... poate individul se întorcea de la vreo nunt?. Omul avea chef de vorb?. Întâi, obi?nuitul început al conversa?iilor banale, când neavând ce s? spui, comentezi starea vremii de afar?; ca s? nu taci. Apoi f?cu leg?tura cu ni?te întâmpl?ri hazlii petrecute pe o vreme asem?n?toare. Omul avea haz ?i a?a, din una în alta, starea de spirit a femeii se mai detension?. Prezen?a lui era ca un anestezic ce o f?cea s? uite, pentru moment, decep?iile. Disperarea ?i gândul mor?ii se ascunser? într-un col?, a?teptând…?i se p?rea c? vor mai avea de a?teptat mult? vreme… Omul îi relat? apoi cum are el un atelier pentru confec?ionat haine de nunt?.

- Ar fi profitabil, îi spuse, sunt destule nun?i f?r? mari preten?ii de vestimenta?ie, pe la ?ar?. Dar am r?mas f?r? croitoreas?. Poftim poveste! Toate au plecat, domnule, la cules de c?p?uni în Spania! Fir-ar s? fie! Am plecat ?i eu s? caut. Poate voi g?si vreo am?rât? pe undeva. Am ?i unde s? o cazez. Se afl? o c?m?ru?? chiar la atelier, unde au dormit ?i celelalte. Am avut trei lucr?toare ?i nu mai pridideau cu lucrul. Dar vezi, ??c?neal?, cu moda asta cu c?p?unile... Zice-se c? se câ?tig? bine. A?a o fi. Dar le pl?team ?i eu destul de bine, pentru România…
O nou? speran?? încol?i pentru ea, nea?teptat?: s?-?i g?seasc? de lucru! Era mai simplu decât s? fie la mâna ?i la cheremul unui nepricopsit de b?rbat. Aproape uitase c? ?tie s? coase ?i c? lucrase într-o fabric? de confec?ii. Bucuroas?, i-ar fi m?rturisit c? fusese croitoreas? ?i nu avea nici un chef s? se duc? s? culeag? c?p?uni sau altceva prin str?in?tate. Nu era r?u dac? ?i-ar fi g?sit de lucru. Autobuzul rula pe ?osea. Ar fi fost bine s? existe un loc unde s? doreasc? s? ajung?… Nu îndr?zni s? zic? nimic. De fapt nici nu vroia s? se mai pripeasc? cu hot?rârile. O s? se mai gândeasc?, o s? vad?,.. oricum pân? la cap?tul drumului mai era. Omul adormise ?i sfor?ia zdrav?n. P?rul de pe chelie se dezlipise ?i st?tea ridicat ca o pan? de la o p?l?rie imaginar?. Anica îl privea; ma?ina o leg?na u?or, monoton... I se f?cu somn... ?i totu?i, chiar a?a aproape adormit?, se gândea la zicala aia popular?, cu ce-i în mân? nu-i minciun?.
Ion r?m?sese furios în sta?ia goal?. Din autobuz nu coborâse nimeni. Nici urm? de tinerica pe care o a?tepta. ?i-a b?tut joc de el! Asta e! În fond, la ce putea s? se a?tepte de la o tineric??! Toate-s pe acela?i calapod: vor bani ?i situa?ie. De ce ar fi venit o f?tuc? aici, în pustietatea asta, s? mai ?i munceasc?, când putea la ora?, s? tr?iasc? mai u?or! B?rba?ii sunt peste tot amatori de distrac?ie. O buc??ic? bun? place oricui. Da de ce s?-?i bat? joc de el, care chiar î?i c?uta o nevast?… În momentul acela era convins c? î?i c?uta serios o nevast?, de?i fusese mai mult o dorin?? de a face ceva care s? îl scoat? în fa??, printre tovar??ii lui de b?utur?. Îl priveau cu admira?ie. Muncise ani buni la ora?, înainte de a se întoarce aici. Îi intrase ?i lui în sânge ?mecheria or??enilor. P?i, ?i femeile din sat îl priveau altfel, cu ciud?, putea zice. Le sc?pase printre degete. Ce dracu s? fac? cu ele? Toate erau proaste ?i toate gata s? te în?ele, dac? li se ivea ocazia. ?i se iveau destule ocazii... C?pi?e pe câmp, câte vrei, în care puteai trânti o muiere care nu-?i avea b?rbatul prin preajm?. Câte una se mai lupta cu tine. Dar asta, mai mult ca s? te încing? ?i, la o adic?, s? ias? basma curat?. C? ea n-a vrut, c? tu ai for?at-o.. basme muiere?ti.
Muierea asta de la ora? putea s? îi spun? c? este prea departe pentru ea. C? nu vrea s? stea la ?ar?. Nu ar fi fost nicio sup?rare, ar fi în?eles. A?a era ?i civilizat. ?i el se plictisise la ?ar?, dar nu avea ce face. Aici avea casa ?i p?mântul de la ?i b?trâni, pentru asta se întorsese ?i el aici. Nu putuse s?-?i fac? nici un rost la ora?. ?i s? vând?, iar ar fi fost o prostie. Mai bine om de vaz? în satul t?u, decât un nimeni la ora?. Aici urma s? candideze ?i la Prim?rie; a?a c? nu-i strica o nevast? mai reprezentativ?, mai or??anc?. Dar ea, nu! Asta a vrut s?-?i râd? de el, ce mai calea valea! O fi fost ?i vreun haidamac lâng? ea, care se amuza. Mam?, ce o mai fi râs ?la de prostia lui! Parc?-l auzea cum se pr?p?de?te de râs, ?inându-se cu mâinile de burt?: " h?, h?, prostul! Tâmpitul de ??ran. Credea c? o or??eanc? tân?r? ?i frumoas? o s? vin? la cap?tul ??rii, în am?râtul lui de sat, ca s? se m?rite cu un pr?p?dit de bo?orog?". A?a o fi zis derbedeul, mai mult ca sigur. A crezut c? e b?trân ?i s?r?ntoc. Poate o fi fost si vreunul care îl cunoa?tea. Cine ?tie... Unul plecat din sat, care a vrut s?-?i bat? joc de el. Sau poate dintre fo?tii lui colegi de munc?; o fi vrut careva s?-i fac? o glum? proast?, din invidie c?-i mai bogat. Probabil tot ?la i-a trimis ?i be?iva aia... Cer?etoarea care i-a venit la u??. Poate c? i-a trimis cer?etoarea special, ?tiind c? f?tuca o s? vin? s? îl caute. O s? dea peste cer?etoare, o s? se simt? jignit? ?i o s? plece. Asta era!
O fi venit cu trenul…Ia s? fug? la gar?… O lu? la goan? spre gar?. Pe peron i se împiedic? piciorul de ceva moale. Se aplec? ?i îl ridic?. Iete, un ?al!- zise. Mam?, ce frumos e! ?sta trebuie s? fie sigur al cuiva de la ora? ?i nu fi?tecine, una în?olit?, nu glum?. Te pomene?ti c? o fi fost al ei! Dar nu e nimeni pe peron. Unde s-o fi dus, c? doar nu s-a urcat înapoi în tren. Alerg? de acolo-colo strigând:
- Fatoo, domni?oar?, sunt aici! Am venit! Prea târziu, î?i zise. Era trist ?i totodat? furios de-a binelea. Deodat?, v?zu cer?etoarea care se ridicase de pe banca pe care dormise ?i venea spre el. Asta-i vinovata, î?i spuse. Ea a gonit-o. Sigur i-a spus c? sunt un mitocan, un neam prost, un meschin interesat, un be?ivan ?i cine mai ?tie ce! Îi ar?t eu ei, de pa?achin?! Trebuia s? se care de aici. De ce n-a plecat? Desigur, pentru c? ?tia c? vine domni?oara! Haidamacul a trimis-o special, deoarece era gelos. Domni?oara vroia s? se m?rite cu mine ?i el nu vroia s? o piard?! Asta era! A pl?tit pu?lamaua asta, ca s? m? saboteze!
Cer?etoarea se cl?tina pe picioare. Nu vedea limpede. Nu ?tia spre cine se îndreapt?. Era ame?it? ?i se sim?ea r?u. Capul îi vâjâia ?i îi ?iuiau strident urechile. Omul ?sta ?ipa la ea ?i o scutura zdrav?n:
- Unde e, nenorocito?! De ce ai gonit-o? Ce i-ai spus? De ce, f?, de ce? – url? el cu ochii ie?i?i din orbite.
Eva nu pricepea ?i încerc? s? scape din strânsoare. În zbaterea ei se aga?? cu mâinile de ceva moale ?i vi?iniu pe care reu?i s? îl smulg? ?i o lu? la goan? peste ?ine, în timp ce ?la urla în spatele ei:
- Stai, stai!
De ce o ?ipa ?la a?a dup? ea, c? doar n-a furat nimic. Dar brusc v?zu c? are în mân? un ?al. Se opri buimac? s? îl priveasc?. Un ?al moale ?i delicat, aproape transparent de?i era de lân?. În lumina lunii prindea sclipiri de nisip ?i de cer f?r? nori ?i de apusuri peste o p?dure de s?lcâmi... Sim?ea ?i mirosul de salcâm în floare...
B?rbatul ?la continua s? zbiere la ea; r?m?sese pe loc ?i continua s? ?ipe, gesticulând. Nu auzea ce zice. Dar î?i aduse aminte de sticla cu votc? ce r?m?sese sub banc?. ?sta vroia s?-i fure b?utura. De aia zbiar?… ?i, dintr-un salt, se repezi spre peron, în timp ce un ?uierat puternic, violent, trecea ca o s?geat?... Era rapidul de Bucure?ti, ce nu oprea în satul acela insignifiant. Gara era goal?. Peste câmp alerga o femeie cu o sticl? de votc? la subsuoar?.


Nr. hituri: 1.021
Adaugat la data: 11:54:04, 04 Jun 2010
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.