Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.672
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 541.313
Total vizitatori unici: 212.484

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Ana, Amelia Mociulschi - Proza / Literatura



Anei îi pl?cea s? se ghemuiasc? printre vise, ca un câine al nim?nui în culcu?ul s?pat în nisip. Culcu? ce urma s?-i ?in? cald sau r?coare, dup? anotimp. Visele nu au anotimp, au doar speran??, iar nisipul nu are vise; câinele poate s? aib?, uneori.
Visele pot fi de zi ?i de noapte. Le creezi sau î?i creeaz?, câteodat?,.. co?maruri.
Visele o purtau printre speran?e, aruncând-o apoi în acel gol al absen?ei lor, gol ce-l sim?ea cum trece prin ea, vibrând ca un diapazon. Totul devenea confuz ?i sensurile se pierdeau în forme absurde. Un singur lucru r?mânea cert: Ana se ascundea de propriile ei întreb?ri, printre incertitudini. Realitatea ei era acel cotidian, plat ca o farfurie, o farfurie spart? acoperit? cu ?erve?ele colorate. Dac? s-ar fi putut rezolva mental fractura dintre adev?r ?i vis... Dar mentalul n?scocea doar imponderabilit??i, speran?e plutitoare pe un fundal abstract.
În visele de noapte ap?rea frecvent casa unde copil?rise, din fostul cartier demolat Uranus. Într-unul din acestea casa era ini?ial, plin? de lume. Apoi au început s? plece unul câte unul, p?rin?ii, prietenii apropia?i sau doar oameni necunoscu?i,.. cu valize negre sau gen?i de voiaj. Casa ei devenise o gar?, doar pentru plec?ri. Ultimul a plecat Dan. În vis ?tia c? nu se va mai întoarce. C? nu se va mai întoarce nimeni dintre cei care au plecat, fiindc? to?i purtau câte ceva de culoare neagr?. Casa aceea mare r?m?sese goal?. Ana c?uta prin fiecare camer?, doar, doar o mai fi r?mas cineva. Camerele erau întunecate ?i indiferente. Ei nu îi era indiferent? plecarea lui Dan. În jur doar lucruri inutile umpleau acum spa?iul. Atâtea mese cu lumân?ri aprinse, unde nu mai st?tea nimeni. Atâtea dulapuri cu haine, ale cui? Atâtea chem?ri inutile, ale ei, f?r? r?spuns. Nu m? l?sa?i singur? aici, în casa asta ce nu mai are ferestre ?i e îngropat?-n p?mânt; în casa asta în care lumineaz? doar lumân?rile. Ce o s? fac când ceara o s? se consume ?i flac?ra lor se va stinge?

În fiecare diminea?? triste?ea se prezenta în fa?a Anei, prompt? ca un soldat la raport, cu acea?i întrebare: unde este Dan?! Ana se ridica încet de pe canapea, se îndrepta înc? ame?it? ?i cu ochii închi?i, spre fereastr?. O desf?cea larg. De-abia atunci ridica pleoapele, aruncându-?i privirea dincolo de aerul dimine?ii. ?intea cerul; f?r? susces. Privirea i se încurca printre cârpele ce spânzurau de crengile în?urubate în atmosfer?, ale copacului din fa?a geamului ei. Acelea?i cârpe pentru ?ters praful ce atârnau acolo de anul trecut; jig?rite de iarn?, pierdute de undeva de mai sus, de la nu se ?tie care etaj, de nu se ?tie care gospodin?, ce f?cuse sau nu, cur??enie. Probabil de o alt? femeie singur? ce-?i scuturase, întreb?rile.
Dan plecase. Pur ?i simplu o p?r?sise. De ce? Pentru cine? Nu dorea s? existe un r?spuns. Spera astfel, ca Dan s? realizeze absurditatea gestului ?i s? revin?. Nu se mai culca în dormitor; îl ?inea închis, ca ?i cum l-ar fi ascuns pe Dan, acolo. Uneori i se p?rea c? aude sunând telefonul ?i vocea lui Dan r?spunzând. Dar telefonul z?cea mut, la locul lui pe etajer?. Alteori avea impresia c? vede pe strad?, spatele lui Dan în haina unui alt b?rbat. Atunci inima ei f?cea salturi înainte. Coastele îns? o opreau: încotro? Emo?ia îi topea picioarele ce deveneau moi ca o înghe?at? la cornet, sc?pat? pe jos.
Dan nu mai venise. Dar ea continua s? a?tepte. Ce?
Ana spera... Se înc?p??âna s? spere.Visele de noapte o tulburau. Spera c?utând ?i alte semne premonitoare. Cele mai la îndemân? erau la emisiunea horoscop; urma dup? ?tirile dimine?ii. A?a c?, urm?torul gest, dup? cel cu deschiderea ferestrei, era deschiderea televizorului. Devenise un fel de ritual. Unii f?ceau gimnastic?, alerg?ri sau citeau rug?ciuni. Ea deschidea televizorul.
La emisiunea de ?tiri, ce înc? nu se terminase, crainicul anun??:

- A fost g?sit cadavrul unei femei pe calea ferat? lâng? localitatea X. Mai multe am?nunte de la fa?a locului, ne va da colega noastr? Corina Tr?ncui. Bun? diminea?a Corina, ce ne po?i spune despre acest caz?
O tân?r? blond? ?i frumu?ic?, ap?ru pe ecran:

- Bun? diminea?a! Nu se cunosc am?nunte importante, cum ar fi: identitatea victimei, de unde venea ?i ce c?uta în comuna X. Femeia nu avea niciun act de identitate asupra ei. Avea un aspect... simplu. Cu atât mai ciudat? este prezen?a unui ?al foarte elegant ?i de bun? calitate, g?sit în apropierea cadavrului. Poli?ia va face cercet?ri. Oricum, dac? cineva recunoa?te acest obiect ?i poate s? dea indicii, este rugat s? anun?e la Poli?ie. Andrei!

O imagine neclar?, voalat?, a unui trup culcat peste ?ine fusese ar?tat? pentru câteva secunde. Apoi ?alul în prim plan. O ?es?tur? ?erpuind, ca un fir închegat de sânge, printre pietri?ul terasamentului; i se vedea textura fin?, delicat?. Avea o culoare vibratorie, predominant vi?inie.
Seam?n? cu ?alul pe care i l-am dat eu Anic?i, femeia care-mi f?cea cur??enie, - remarc? Ana. Avusese un ?al splendid d?ruit de Dan. Era sub?ire, aproape transparent, de?i era de lân?. Culoarea vibra: avea când sclipirea nisipului în soare ?i uniformitatea cromatic? a cerului f?r? nori, pentru ca s? se aprind?, dac?-l mi?cai pu?in, într-un apus vi?iniu. Avea chiar ?i un miros de p?dure, un parfum discret de flori de salcâm. Dan il punea pe umeri, ea închidea ochii ?i el o lua în bra?e strâng?nd-o puternic, în timp ce-?i lipea fa?a de el. - Te iubesc! ?optea. Oare nu fusese un semn suficient? De?i nu esist? niciodat? suficiente semne pentru a crede sau a nu crede în ceva. Exist? doar voin?a unei interpret?ri.
?alul îl d?duse Anic?-i într-un moment de furie. Era imediat dup? plecarea lui Dan. Îl urâse în clipa aceea ?i pe Dan ?i ?alul. Dorea s? distrug? tot ce era legat de Dan; ca ?i cum lui Dan i-ar mai fi p?sat de ce f?cea ea. Dar ea înc? mai credea c?-i pas?. Nu vroia s? renun?e la p?rerea stupid?, c? Dan o iube?te. Suferea, regreta ?i f?cuse o criz? de nervi.

- Mul?umesc Corina, se auzi vocea crainicului. - Când vom afla mai multe am?nunte despre acest caz, v? vom ?ine la curent. Dac? o persoan? recunoa?te obiectul, este rugat? s? anun?e la Poli?ie. Poate va ajuta la rezolvarea cazului. Acum urmeaz? horoscopul zilei.
Emisiunea care o interesa pe Ana: iluzii, speran?e, nimic.

Problemele ei, problemele ei, desigur, erau cele mai importante. Restul puteau s? mai a?tepte; s? le rezolve cei în cauz?, de ce ea? Multele ei nemul?umiri, înghesuite, sufocante, frustr?rile ei de fiecare zi, nu o ap?sau suficient? Nu-i era destul c? trebuia s? se descurce singur?, f?r? nici un ajutor? ?sta nu era un motiv suficient de disperare? Ce o s? se fac?? Tr?ise prin Dan, devenise dependent? de el. Prezen?a lui, justifica pentru Ana, propria ei existen??.
Ceea ce v?zuse la emisiunea de ?tiri îi p?ruse doar o secven?? de film. Desigur, murise cineva în condi?ii neelucidate... Postul ?sta de televiziune nu d? decât ?tiri care s?-i fac? audien??. Toate ?a?ele ?i to?i pensionarii stau s? priveasc? cine ?i cum a mai murit. Parc? nu or s? moar? cu to?ii într-o bun? zi. ?i apoi era o persoan? necunoscut?,.. ce o privea pe ea? În nici un caz nu putea fi Anica…Ce-i putuse trece prin minte! Ce s? fi c?utat Anica la dracu-n praznic, în comuna X?! Nu avea pe nimeni acolo, dup? câte ?tia. E drept c? avusese rude pe la ?ar?, Anica îi povestise. Provenea dintr-o familie numeroas?, prea numeroas? pentru cât de s?raci erau. Plecase la ora? ca atâ?ia al?ii. Adev?rul este c? nu avusese de ales. Se descurcase cum putuse: mai croitorie, mai cur??enie pe ici colo... Se m?ritase cu un be?iv, care la b?utur?, vânduse casa unor ?mecheri. Vezi doamne, fusese casa lui. La pu?in timp a fost g?sit într-un ?an?, mort. Mai fusese g?sit prin ?an?uri, dar mort de beat. Acum fusese g?sit cu adev?rat mort, lovit la cap. Accident?
Anica r?m?sese pe drumuri, st?tea pe la vecini. Trecuse ceva vreme de atunci ?i dup? plecarea lui Dan, Ana nu-?i mai putuse permite o menajer?. Cu problemele ei, numai la Anica nu se mai gândise... Anica!.. Mai ?tii? Doamne fere?te de ceasul r?u! Nu trebuia s? fie neap?rat ?alul pe care-l primise de la Dan, când acesta se întorsese dup? specializarea din str?in?tate. Putea s? fie oricare altul asem?n?tor.

Ana nu suporta durerea ?i suferin?a; o deprimau. Prefera s? nu vad? nimic din ce se întâmpla în jur. Prefera s? se ascund? printre obiecte, ca ?i cum ar fi fost doar unul dintre ele. Un obiect de cristal sau de argint din vitrin?. Sau o culoare din tablourile ce acopereau pere?ii; o foaie dintr-o carte recitit? din bibliotec?... ?i bineîn?eles, se ghemotocea printre vise. Anei îi era fric? de ac?iune, omitea verbul din gândurile ei, ca ?i cum f?r? el s-ar fi putut opri timpul ?i s-ar fi a?ternut ve?nicia. O s? se gândeasc? mai târziu ce-i cu ?alul ?i cu Anica, î?i zise. Mai târziu... Acum avea problemele ei,.. cum îi pl?cea s? spun?, ca ?i cum utilizarea pluralului ar fi dat un plus de greutate ?i importan??, persoanei sale.
?i avea multe probleme picate pe cap, considera ea. O adev?rat? grindin? iscat? din senin. Un senin ce devenise brusc amenin??tor. Din albastrul naiv se f?cuse întunecat precum o smoal? fierbinte. Se pr?v?lise într-un potop de granule din asfalt încins peste confortul ei psihic. Via?a ei lini?tit? ca un drum de ?ar?, se transformase într-o ?osea în curs de asfaltare. Un drum negru, fumegând înc?, ce avea s? devin?, cândva, aproximativ neted ?i cenu?iu-alb?strui; dar, deabia dup? ce-?i va fi petrecut o bun? bucat? de timp fr?mântat sub ro?i ?i picioare.
Toat? via?a ei de femeie m?ritat? fusese temeinic legat? de so?. Fusese ca un bra?, ce dintr-o oarecare pricin? dislocându-se din um?r, ar fi trebuit s? fie imobilizat pe lâng? corp. Ar fi fost strâns bine cu o fa?? lat?, învârtit? în multe straturi, pân? ce totul ar fi devenit numai un trunchi gros. Nu ar mai fi r?mas nimic vizibil din bra?. Ca ?i cum acesta nu ar fi existat niciodat?. Da, mâna ar fi devenit invizibil?. Nu s-ar mai fi v?zut decât trunchiul solid cu un oarecare, nesemnificativ, început de burt?. Mâna ce ar fi reprezentat-o pe ea, ar fi fost bine ascuns? sub fa?? pe lâng? corp. I s-ar fi absorbit prezen?a în cea a întregului; adic? a so?ului. Ana credea în utilitatea acestui gest protector, ce ar fi sc?pat-o de griji. Din punctul lui de vedere, adic? al so?ului, pentru o vreme fusese bine. Din punctul ei de vedere, ar fi fost bine ?i în continuare. Ea nu-?i dorise nici un fel de dezlipire de el, adic? de so?, în viitorul ei. Cu timpul, trupul robust a c?rui ceaf? roz?, cu piele delicat? ?i m?t?soas?, o mângâiase ea cândva, ceaf? ce începuse s? se divid? în col?cei ?epo?i, nu mai dorise mângâierile ei. Ana suferea crunt. Suferea crunt ca o feti?can? p?r?sit? de primul ei amor juvenil, pentru c? avea co?uri pe fa??. Dezgust?tor.
Povestea, la început oricui, c? so?ul ei o p?r?sise. „Va reveni, ai s? vezi c? va reveni ”, era tot ce dorea s? aud?. Dan plecase când ar fi avut toate motivele s? fie ferici?i. El î?i redobândise, în sfâr?it, averea familiei sale. Decep?ia ei fusese mare când el îi spusese sec, ca zgomotul produs de un bostan care s-a spart pe drumul de întoarcere din pia??: „este averea mea!”. Plasa ei cu vise r?m?sese goal?.

Dan plecase în str?in?tate. Întotdeauna îi pl?cuse s? c?l?toreasc?, dar revenea de fiecare dat?. De data asta o anun?ase c? va pleca definitiv. Ea r?m?sese singur?, printre lucrurile ei, în apartamentul pe care, mai ales acum, îl ura. Î?i povestea necazul tuturor femeilor întâlnite în fiecare zi prin biserici, pentru c? în toate zilele, Ana d?dea acatiste. Femeile întâlnite frecvent în biserici, cl?tinau din cap a în?elegere; ?tiau ?i ele ce înseamn? singur?tatea ?i s? fii p?r?sit. Îi d?deau sfaturi despre cum ar trebui s? se roage ?i pe la care a?ez?minte cu har s? se mai duc?. Aprindea dup? obiceiul l?ca?ului respectiv ?i câte treizeci ?i trei de lumân?ri puse în cruce.
Mar?i dup? mar?i era prezent? în Biserica închinat? Sfântului Antonie cel Mare, de la Unirii. De ziua Sfântului, cu lumânarea aprins? în mân?, a?teptase ore întregi în picioare la coad? s? ajung? în fa?a preotului care citea acatistele ?i s? se închine la icoan?. Ceara fierbinte îi picura pe degete ?i pe haine, lacrimile pe obraji. Ana î?i sim?ise sufletul cum se desface ca o salat?, sub jetul de ap? de la chiuveta din buc?t?rie, împro?c?nd-o cu stropii amintirilor despre ei doi. Ei doi pe vremea când Dan o iubea.

Se cunoscuser? în modul celui mai banal romantic, pe o plaj?, în zori. Marea era un imens mozaic de oglinzi, ce prinsese ca un puzzel imaginea luminoas? a soarelui. Soarele p?rea un trunchi incandescent ce se în?l?a pe un cer în fl?c?ri, iar Dan ap?ruse din valuri, frumos ca un zeu. Lui Dan îi pl?cea s? înoate diminea?a, când marea nu era îmbâcsit? de al?i înot?tori. Ei îi pl?cea doar s? priveasc? tabloul r?s?ritului de soare, pictat de Dumnezeu. Fusese atât de îndr?gostit? de Dan,.. ?i înc? mai era. S-au c?s?torit, au fost ferici?i, apoi au urmat plec?rile lui în str?in?tate la specializ?ri. Atunci îi adusese ?alul acela ciudat. ?i comportarea lui devenise mai ciudat?. Îi vorbise despre o plant? ce se numea gingko biloba ?i avea, dup? pove?tile lui, o semnifica?ie în dragoste. F?cuse o fixa?ie. I-a ?i ar?tat ni?te frunze uscate. Nu-i pl?ceau usc?ciunile, puteau s? fie ele ?i din tehnica Feng ?hui sau chiar de la vreo s?rb?toare din Biseric?. I-a spus:

- Florile ?i frunzele uscate sunt triste pentru c? poart? în ele doar amintirea, vie?ii. E atât de dureros de evident? expresia mor?ii în aspectul lor.

Dan se tot îndep?rta de ea... În ultima vreme fusese mai mult plecat, iar ea se obi?nuise s?-l aib? în preajm?, doar în imagina?ia ei. Dar, întotdeauna Dan se întorcea acas?.
Cât durase fericirea ei? Cât o m?rgic? de rou?. Ce r?m?sese? Ce r?mâne ?i dup? o pic?tur? de rou?. Întâi o urm? verde ?i apoi un fir uscat.

Coada la icoana f?c?toare de minuni, se ondula în meandre ?i se întindea pân? în strad?. Curtea Bisericii, de?i spa?ioas?, era insuficient? pentru cei ce veniser? s? cear? ajutorul Sfântului, de ziua lui. Toat? mul?imea aceea spera. Visele tuturor, chiar ?i cele mai meschine ?i m?runte, erau înghesuite pe hârtiu?ele cu acatiste, în lumân?rile ce erau arse. Oamenii ace?tia î?i spuneau dorin?ele lor, strict personale, în gura mare prin vocea preotului care citea acatistele. Se împingeau, se striveau, se înghesuiau, când se intra în biseric?. Mic?orându-se spa?iul, cre?tea disperarea stupid? c? nu vor reu?i s? predea acatistul cu vise, preotului. Deveneau o mas? compact? cu multiple bra?e întinse spre preot. Trupurile transpirate se luptau corp la corp pentru locurile din fa??. Omenia p?lea, r?mânea doar o ilustrare a operei lui Dante. Nimeni nu spunea rug?ciuni, doar se tr?nc?nea cum face în general lumea când st? la coad?. Ana încerca s? repete în gând rug?ciuni, dar orgoliul r?nit ?i gelozia, nu-i d?deau nici ei o stare propice. Pendulând între implorare ?i furie era ag??at? de lumânarea din mân? cu toat? greutatea sufletului, ca un alpinist de coarda ce-i va sus?ine greutatea trupului, în cazul în care s-ar pr?bu?i în gol.

Dar nu numai la Biseric? povestea ea ce i se întâmplase. Se plânsese prietenelor, vânz?toarei de la magazinul de pâine ?i oric?ror alte femei întâlnite întâmpl?tor. Doar vecinilor de bloc nu le spusese nimic. Îi era ru?ine s? intre în categoria ?tirilor de ultima or?, rumegate apoi s?pt?mâni. Îi venea s? plâng? ?i s? strige: „A plecat so?ul meu. M-a p?r?sit! În?elege?i prin ce trec?” Îi era ru?ine s? recunoasc? faptul în sine. Ar fi fost o umilin?? prea mare pentru orgoliul ei, pe care mult? vreme îl crezuse pierdut
Sl?bise deoarece ?inea posturi lungi ?i severe, sperând c? Dumnezeu o s?-i rezolve astfel problema, mai repede. Dumnezeu nu d?dea îns? semne c? avea de gând s? se gr?beasc?. A?teptarea o tulbura ?i mai r?u. Se sup?rase acum ?i pe Dumnezeu. Începuse s? se fardeze mai strident ?i purta haine excesiv de tinere?ti; dar, efectul era dezastruos. Îi mai ad?ugau cel pu?in zece ani în plus, iar disperarea devenea vizibil? ca un bec ce-?i explodeaz? în fa??. Ana nu era capabil? s? se priveasc? pe ea îns??i. Privirea ei r?m?sese ag??at? undeva în trecut, de chipul celei ce fusese ea, cândva. Omitea c? timpul este cel mai mare consumator de carne; c?-i place s? o devoreze pân? la oase goale ?i în final, albe. Albe ca prima z?pad? ce se depune în cimitir.
Ultima discu?ie cu Dan o obseda:

- De ce nu vrei tu s? pricepi c? nu te mai iubesc? - îi spusese el cu un calm ce se voia conving?tor ?i f?r? replic?. - M-am str?duit, am încercat, am a?teptat, dar nu se mai poate. Trebuie s?-?i accep?i situa?ia cu demnitate.

Vocea lui începuse s? tremure de enervare ?i, evident, nu avea chef de, ceea ce numea el, teatru ieftin. Discu?ia o socotea încheiat?, nu mai era nimic de ad?ugat. Apoi plecase hot?rât, condus, ca un mort pe ultimul drum, de bocetele ei!
Ea parc? se dedublase: se auzea pe ea îns??i, aproape c? se ?i vedea. Îi era ru?ine de cât de deplorabil? putea s? fie. Nu se putuse st?pâni, pentru c? dincolo de orice manifestare exterioar?, lamentabil?, spaima ?i durerea erau reale. Starea de r?u fizic devenise maxim?: totul era negru, dens, învârtindu-se nebune?te, dezmembrându-i coastele pân? la r?suflarea ce se desf?cea în opinteli sacadate, seci, goale. Se comportase ca toate gâsculi?ele de mahala. O femeie nepiept?nat?, cu hainele în dezordine, înc?l?at? cu un singur papuc, cel?lalt îi alunecase din picior ?i se rostogolise pe parchet, undeva sub un scaun. O femeie disperat? ce ?ipa isteric repetând mecanic argumente verbale perimate: „Eu ce am s? m? fac? Ce m? fac Danee!” Un câine p?r?sit de st?pân, urlând.

Îmaginea tulbure a femeii moarte pe ?ine, o bântuia pe Ana. Nu mai putea s?-?i vad? de “problemele ei”, adic? s?-?i plâng? de mil?. Forma înce?o?at? prezentat? la ?tiri se înfigea în orbitele ochilor închi?i ?i r?mânea acolo. R?mânea chiar ?i dup? ce, speriat?, Ana deschidea ochii. P?rea c? se lipise de ei. Nu putea s? nu se fr?mânte; dac? era Anica? Asem?narea ?alului de la televizor, cu cel pe care i-l d?duse ea Anic?i, era izbitoare. Se hot?rî s? se duc? la Poli?ie. Numai a?a s-ar fi putut lini?ti. Dar, a?a cum îi era felul, tot amâna momentul. Îi era fric? de el. Îi era fric? de ce ar fi putut afla. Toat? via?a amânase rezolvarea problemelor dificile. Întotdeauna sperase s? fie rezolvate de al?ii. O îngrozea complexitatea opera?iilor ce ar fi trebuit s? le fac?, chiar dac? lucrurile se dovedeau ulterior simple. Trecea „pe lâng?”, tot ce-i producea o strângere de inim?. Nu se oprea, spunea doar Doamne-ajut?. Dup? aceea avea remu?c?ri. Dar spaima de ac?iune în sine, ca o corvoad? de executat iminent, era mai puternic?. Frica nu se dezlipea de ea, era ca o a doua piele sensibil? la orice stimul extern. Din acest motiv ?i apela la rug?ciune. Destinul oricum face totul dup? placul s?u, considera ea. ?i ce suntem noi decât o coaj? de ou plutind pe o viitur?, în timp ce sufletul se învele?te în vise ca g?lbenu?ul în albu?. Albu?ul e hrana puiului, puiul, hrana trupului; trupul, hrana timpului; timpul, hrana viselor; visele, hrana sufletului... Sufletul, unde e? S-a pierdut... S-a pierdut în labirintul întreb?rilor f?r? r?spuns.


Nr. hituri: 1.014
Adaugat la data: 13:16:03, 26 May 2010
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.