Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.656
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 427.488
Total vizitatori unici: 158.887

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
a?a-ncepe, ca-ntr-un film… ,,Goodbye Lenin”, DUMITRU BUZATU - Poezie / Literatura

a?a-ncepe, ca-ntr-un film… ,,Goodbye Lenin”

Sînt aproape singur în 1987. E prim?var? ?i oamenii din ce în ce mai pu?ini. Nimeni nu se mai gînde?te la nemurire cînd face dragoste, îmi spun, îndreptîndu-m? spre sediul securit??ii din Copou. Acum în?eleg c? valorez ceva mai mult decît fisa de 25 de bani, pe care o tot strîng în pumn, cu speran?a s? te g?sesc disear? în fa?a bibliotecii, s?-i d?m de-o bere paznicului, s? ne lase toat? noaptea singuri, printre c?r?i. Noi doi sîntem chema?i pe rînd s? d?m declara?ii. A?tept?m, de fiecare dat?, mai bine de-o or?, într-o camer? aproape pustie. (Nu mai ?tiu precis, pentru c?-mi vîndusem atlanticu’, ceasul elve?ian r?mas de la tata, ca s?-mi cump?r ,,Istoria” lui C?linescu. Grav? gre?eal?, mai bine beam banii. Recunosc, asta e problema mea, de intimitate cultural? desuet?. Pe atunci, vindeam cartela ?i cump?ram c?r?i, îmi vindeam bocancii ?i-mi cump?ram c?r?i.)
În afar? de un dulap cu rafturi goale, mai sînt dou? scaune ?i o mas? pe care nu se afl? nimic. ?tiu c? tr?iesc într-o lume a dublului, în care libertatea se prostitueaz? cu program, dup? calendar, iubindu-ne zilnic, în mod egal, pe to?i, mîngîindu-ne pe frunte, ori dîndu-ne cîte un ?ut în cur atunci cînd ie?im din rînd. Nu mai g?sesc nici un adev?r în oglinda din fa?a mea cînd m? b?rbieresc diminea?a. Am discutat amîndoi despre sinucidere, rîzînd ?i încercînd pe rînd, la du?uri, singura curea din piele pe care o mai aveam. Pîn? ?i pantalonii se ?ineau cu înlocuitori. Nimeni nu ?tia, îns?, cine pe cine înlocuie?te cu adev?rat. Într-o clip? ne-am hot?rît s?-i plas?m t?tucului dilema: cum s? se spînzure doi oameni, în acela?i timp, cu aceea?i curea?
Am senza?ia bagajelor f?cute în grab?, ca ?i cum ar fi cineva pe aproape, ca-n benzile desenate cu Piff, cînd, cu ochii deschi?i, uitai cine e?ti ?i-?i venea s? mu?ti guma de ?ters, pe care o tot fr?mîntai între degete pentru c? mirosea a c?p?uni. (Literatura este deja de rahat, mi-am zis.) Sînt convins c? t?cerea e un semn, c? ?i se face somn f?r? s? ?tii de ce, c? femeia care intr? pe u?? este prea tîn?r? ?i f?r? chip. Îmi întinde, parc? zîmbind, cîteva foi ?i un pix. Îi spun c? n-am ce s? scriu. Insist? ?i-mi cere s? analizez constituen?ii situa?iei ini?iale, de ce am vopsit u?a în doliu.
Acum sînt convins c? oamenii fac parte cu to?ii din acela?i univers con-centra?ionar, c?, prin neb?gare de seam? sau chiar prin voin??, iubirea lor ajunge s? fie cel mai cumplit tor?ionar, c? exist? mai multe feluri de-a face nodul la cravat?, c? mai totdeauna un om iube?te dinl?untru ?i cel?lalt, f?r? s? ?tie, dinafar?. Îi despart gratiile de la parter, sensul giratoriu, vîrstele ?i, cîteodat?, chiar apropierea, felul în care el întinde mîna s?-i mîngîie obrazul, s?-i descheie bluza. ?i nici m?car un muritor de rînd n-are puterea s-o ia de la cap?t, poate doar vreun c?pc?un din benzile desenate, supraomul care v? siluie?te istoria pe margini de ?an?, sco?înd limba dup? femeile care-l p?r?sesc.
Dar ea se apropie de mine pr?d?tor, ocolind, f?r? s? clipeasc?, toate conven?iile. Nu se opre?te nici cînd respira?ia îi adulmec?, felin, after shave-ul cump?rat azi-diminea?? de la studen?ii arabi. M? întorc gr?bit s? deschid fereastra. Senza?ie stranie, c? nu sînt doar încol?it, ci ?i paralizat de fric?. Într-un fel, cunoscut, m? umfl? ?i rîsul. Tor?ionarul se d? la mine, ginga?. (Îmi amintesc, dintr-o dat?, ce mi-a spus tata pe la optî?pe ani: încalec? ?i fute descalec? ?i du-te!) De-afar?, lumina soarelui curbeaz? încet ?i periculos, în geamurile zoioase, imaginea noastr? golit? de amintirile viitoare, de ziua de mîine. S? te sim?i singur în isteria umilin?ei colective glisate uleios ?i pervers peste con?tiin?ele împu?inate de leorb?iala fricii, s?-?i vin? s? vomi?i cînd în?elegi, în sfîr?it, c? uria?a lozinc? de pe blocul vecin ?i-a întunecat toat? copil?ria ?i-n bun? m?sur? ?i viitorul, adic? lumea din spatele unui termopan imens care nu se va deschide niciodat?. O lume de pupincuri?ti, viermuitoare, t?cut? ?i oarb?, ciachîr? ?i p?guboas?, cu spatele coco?at de grijile r?s?ritului, de sticla de lapte l?sat? la coad?, de Victoria Socialismului ?i pîinea vîndut? la cartel?. O lume obi?nuit? s? vad? ziua de mîine doar prin gaura cheii.
(?tiam, chiar de pe-atunci, c? adev?rul e ca foaia de vinilin, pe care bunica o lipea în partea de sus a televizorului ca s? vedem cerul albastru.)
Dintr-o dat?, privirea ei î?i pierde lic?rirea de sticl? mat?, se lumineaz?, se adînce?te, în timp ce eu devin un altul, irecuperabil ?i cinic, însolzit ?i singur în fa?a unei ferestre închise. (Trebuia s? tremur ca piftia în fa?a unui viitor iminent.) Doresc atît de mult s?-i vorbesc despre adev?rul de dincolo… dar ea are fusta scurt?, poate prea scurt?, ?i pare c? nu mai vrea s? plece. Îmi joc rolul mucalit, calculat ?i chiar încep s? cred c? iubirea începe direct ?i aproape imoral, printr-o r?sturnare pe mas?, prin puterea de-a lua în posesie respira?ia celuilalt. Nu mai am timp decît s? observ uria?a lozinc? ro?ie, ca zborul în cerc al pasaricii ei, care flutur? de cî?iva ani buni prin fa?a ochilor de fiecare dat? cînd încerc s? deschid fereastra… M? mir c? nimeni n-o mai vede, c? to?i par s? fi uitat, c? nu mai aud pe nici unul m?car s? spun? c? s-au trezit dintr-o dat? liberi ?i parc? prea entuzia?ti, ca ?i cum, pentru ei, COCA-COLA ar fi fost totuna cu PCR-ul, iar chilo?ii TETRA ar fi putut înlocui, cît ai bate din palme, produc?ia TRIUMPHULUI, extazul amorului supraetajat de la Fashiontv. Pu?ini ?tiu c?, de obicei, sistemele schimb? doar eticheta ?i c? oamenii, cei mai mul?i, tocesc de poman? turul pantalonilor prin autobuze la ?ase diminea?a.
Destul de repede, am v?zut c? prezentul se scurgea odat? cu sîngele meu pe un ciob de geam, c? femeia de lîng? mine avea tatuat?, pe the left butt cheek, mutra lui Lenin. Dosarele risipite pe jos, parchetul laminat, arcuirea poftelor însomnate, pleoapele cea?? ?i chelia ideologului! Am zîmbit, închipuindu-mi cum ar fi s?-l iau la palme pe rusnac. Îmi venea s?-l ?i pup, dar asta nu era în scenariu. Din p?cate, mai to?i constat?, imbecil ?i cu-ntîrziere, c? dragostea se poate na?te din orice, chiar ?i din vin?. De-abia acum, am în?eles vorbele ei: Lenin pe dos, face frumos, dar zgîrîie secunda pierdut?… E momentul s? ies. Trag u?a cu grij?, s? n-o trezesc…
EA:
Început fictiv, freudian dedublat ?i, desigur, indezirabil pentru mine. (Scriu de parc? am coborît, acum, de la catedr?. Am picioarele umflate, pantofii a?tia…) Un singur reper temporal franjurat continuu, între trecut ?i prezent. Istoria e ca ,,Tat?l nostru’’, te rogi în fiecare sear? ?i nu ?tii niciodat? unde ajungi. O schem? narativ?, ca atîtea altele, imperfect? ?i seduc?toare, cu demonstra?ia la vedere. Nu cred c? valoarea estetic? a unui text se poate conjuga cu dragostea pentru o femeie, cu timpul în care o a?tep?i pe ea, cu medicii, care nu prea mai au ce-?i face, dup? ce te-au cusut la loc, cu ceasul, care începe s? bat? nu secundele, ci moartea fiec?rui neuron, spulberînd repetat, cu tic?itul sec, tot ce-a mai r?mas din tine, pîn? la ultimul spermatozoid, pîn? ajungi s? vorbe?ti singur.
Totu?i, chestia cu Lenin pare s? fie doar exuberan?a ta masculin?, mai ales c? descrierile nu mai alunec? din m??tile memoriei ?i nu mai am?gesc pe nimeni, prin fetide ?i ro?ii nostalgii. De aceea, curul unei femei e la fel de tentant ca ideea de egalitate absolut?, chiar ?i numai prin simetria jum?t??ilor. Sau poate naratorul este el însu?i un personaj? Adic? un alt idiot, care nu ?tie decît s? fac? nodul la cravat?? Unul jucat pe degete, ca atî?ia al?ii! Un buimac de nesomn care umbl? noaptea prin cas?, doar, doar va g?si vreo urm?, oricît de mic?, care s?-i aminteasc? de mine. Oricum, eu nu mai cred în moartea autorului!
?tiu bine c? esteticul este o luxuriant? ?i adorabil? minciun?, un orgasm ratat. E drept, Lenin n-a în?eles, niciodat?, c? nu cuvîntul e vulgar, ci prostia, c? imoral? nu este o femeie dezbr?cat? ?i nici m?car o curv? care ?i-a declarat statutul, ci duplicitatea, adic?… statul cu fundul în dou? luntrii.
EL:
Te po?i îndr?gosti ?i de idei, ?i de imagini, ?i de femei, ?i de scrisul cuiva. Mereu exist? un dublu inaccesibil, o evaziune tungus? a cuvîntului nerostit la timp, o dorin?? acut? de a-?i provoca suferin?a prin celalalt, de a te cresta cu lama cînd te b?rbiere?ti… E limpede c? nu-?i place s? te prive?ti în oglind?! Comunismul a eliberat umilin?a rînjit? ?i pl?cerea fecaloid?, prin teroarea imaginii perfecte, a castrat, în acela?i timp, ca ?i credin?ele, strig?tul, puterea de-a trînti de pere?i pe orice idiot care-?i cotrob?ie?te prin con?tiin?? ?i prin buzunare, sinceritatea de a-i spune unei femei, în felul t?u, de fa?? cu toat? lumea, c? vrei s? i-o tragi f?r? preludiu. Mediocritatea mea sîngereaz? stazic, înviorat?, ca un cadavru viu, t?iat de ageamii în sala de curs, ca un manelist cu nasu' spart, ori cum stela din Bolintineanu! ?i, dac? mai vrei, mai am: ca func?ia poetic? din proza lui C?rt?rescu. De fapt, cine e?ti tu, sau cine sînt eu? În iubire ne schimb?m ?i hor-monii, ?i periu?ele de din?i, ?i visele, ?i co?marul reg?sirii în acela?i pat din ce în ce mai strîmt. Nu mai vreau s? fiu patetic ?i nici cocalar, dar, dac? tot nu accep?i teoria estetic?, spune-mi: cum va ar?ta Lenin al t?u, cînd vei fi batrîn?? Îi vei face opera?ie estetic??
EA:
Ser o parecer… ser o paracer…
………………………………………………………………………………………………………………
EL:
dragostea e zilnic…
moartea din cînd în cînd
e ca ?i cum ?i-ai schimba rochia
din cinci în cinci minute
în fa?a unui orb
……………………………………………………………………………………………………………..
Oricum, eu tr?iesc infla?ionist, prea des cobor utopia din scen? în via?a mea, acolo unde datoria omoar? adev?-rul tr?it ?i-mboln?ve?te de cataract? privirile oricui, îi face pe oameni s? plece ochii cînd întind mîna. Cei mai mul?i se salveaz? la c?derea cortinei… Doar eu mai cred c? este o pînz? de p?ianjen, din podul îngust al p?rin?ilor, cu sicriul pus la p?strare pentru vre-muri mai bune. De aceea, eu merit s? fiu iubit ?i dispre?uit, scuipat ?i umilit, alungat ?i-mpu?cat…
Dumnezeu, niciodat?, nu ?i-ar fi putut închipui cît de jos i-au coborît progeniturile, nu prin crim?, ci prin t?cere, fric? ?i resemnare. Ce curv? disperat? a devenit via?a lor, gemînd isteric, zgîrîind, mu?cînd, ?ipînd pe sub sc?ri, prin tramvaie pustii, prin p?duri ?i poduri de cable, prin biblioteci ?i academii, la margini de pasarele, cînd trenurile treceau pe dedesupt, ?uierînd prelung dup? fesele ei dezgolite ?i, din ce în ce, mai ferme ?i mai bombate. Ce hrube cu l?mpi de neon, ce vuiet de c?rnuri f?cute ?ni?el cu bulanul, cî?i ani terfeli?i în lumina documentelor de partid, cîte insigne de pionier înfipte în visele copil?riei, cî?i prunci avorta?i prin buc?t?rii, al?turi de borcanele cu mu-r?turi, cîte orgasme encomiastice în naturelul patriei siluite prin c?r?ile de istorie, cîte s?rb?tori cu mo? geril? erectus ?i dou? portocale la pachet!
………………………………………………………………………………………………………………

intervalul penetrabil

între timpul meu ?i timpul t?u
e o pojghi?? de ghea??
ca un hymen
……………………………………………………………………………………………………………

trupul fumul

trupul meu las? urme
peste trupul t?u
ca fumul prin gr?dini
primavara
………………………………………………………………………………………………………………

( Dumitru Buzatu, din vol. Cu România în bocanci,prozopoeme online, Ed. Arvin Press, Bucure?ti, 2008 )


Nr. hituri: 1.348
Adaugat la data: 06:22:04, 16 May 2010
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.