Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.656
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 444.269
Total vizitatori unici: 168.141

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
*) O VEDENIE DESPRE LUME SI VIATA MESTECA POSTMODERNIST..., mihai rogobete - Proza / Literatura

*) O VEDENIE DESPRE LUME SI VIATA MESTECA POSTMODERNIST...



Mihai Rogobete



Nu-i puteam cere Idiotimei, într-adev?r, mai nimic, întru cât refuza pur ?i simplu s? ia ceea ce o tot imbiam: nu pricep, nu te în?eleg; ce s?-mi dai?

S-o ating? Cum, c?ci, pe cât credeam c? m-apropii de ea, pe atât m? înaripa ?i mai înalt, ?i mai mult, f?cându-m? ?i mai de neîn?eles, aruncându-m? tot mai departe înfl?c?rarea privirilor ei, ca a focurilor primitive de semnalizare, deal dup? deal, peste z?ri - cum te treze?ti c?-?i iei zborul privind ochi în ochi adâncimile celei dup? care tânje?ti. Ce contact? Întâlnirile noastre erau pure desp?r?iri. Ea, femeia vie?ii mele nu putea fi nicidecum cea pe care s-o cuceresc pentru c? mi-am dorit-o, ci tocmai aceea de care încrâncenat s? m? feresc - dup? femeia vie?ii tânje?ti, n-ai cum s? te saturi. E tocmai sc?p?rarea care se duce din deal în deal peste z?ri, tocmai ceea ce este "nici eu" ?i "nici ea", însu?i rostul seduc?iei, e adev?rata ispit? care într-adev?r merit? cucerit?.
Dou? firi a?ijderi nu cuprind nimic de dorit; numai cele de-a-npraulea secret? acordul râvnit: de la re-minor, într-un turcoaz pastelat peste umbrele marmorei de V?r?nic - pân? ce însumi nu m? mai pricep. Numai ?i numai astfel putând S? o am: îi posedam excita?ia respira?iei, bubuitul erotic al cuvântului abia ?optit ?i m? fulgera cu orgasmul seminumelui meu din care - …hai,hai!- sfâr?it?, desprins?, alunecând ?i rostindu-l pentru a-l ag??a, se pr?v?lea. Femeia vie?ii nu-i mama ?i nici ca o mam? din al c?rui sex infernal nu prea vrei s? ie?i, ci moa?a - b?rbat, ori femeie - care te face, îndemnat, s? ?â?ne?ti juisând, din întunecimea horbotei din care gândurile de nerostit izbucnesc de altfel când nici nu te-a?tep?i ?i tot unde se pr?v?lesc, f?r? - neajutorat - s? le po?i opri în vreun fel, orgasmic ?i dezorgasmic, stors, uscat. E Enchida, s?lbatica rafinat?, nu atât femeia cât feminitatea suc?iunii asem?n?rilor,(nu, nu ejacularea contrastelor), a c?rei atrac?ie nu te ia în posesie, cea a c?rei frumuse?e te n?uce?te, dar nu pentru a te tâmpi, ci pentru a te limpezi - comoara nez?vorât? a femeilor vie?ii mele, pe care, dând iama cu toiagul meu orb o zdrobeam în surâsurile lor umilitor de în?eleg?toare. Nu te tr?da niciodat?! – ?i îmi zâmbea. Ce? Dac?, acceptându-?i ipocrizia, î?i permitea s? fie când Enchidu când Ulise, de ce, la rându-mi, s?-mi suprim tenta?ia de a tr?i prin femeile mele? Nu ele-mi fuseser? scut ?i la foame ?i la dragoste ?i la stâng?cii? Parc? mai aud tr?inicia a?tept?rii lor scâncind ?i gemând: Caut? nu dragostea, nici din tine ?i nici din mine, ci dorin?a dintre noi de a fi ?i mai vii; ?i crea?ia, nu numai procrea?ia – dup? ce punea tu?ele celor dou? culori chicotind parc? de prospe?ime pe grundul svântat. Ochiul le amestec? f?când s?-?i ?â?neasc? în minte rezultanta f?r? materialitatea pigmentului pe care doar o intuie?ti, ca un forceps care te extrage din procrea?ia împreun?rii de lut; petele niciunei istorii nu-s de cur??at. Câ?i b?rba?i între ei ?i câte femei între ele nu iau seama atâtor ?i atâtor suflete vii! Corect Nu-i trebuise prea mult nici lui s? bage de seam? c?, mândre?e de fl?c?u, ?i asupra b?ie?ilor exercita aceea?i atrac?ie, câtu?i de pu?in încântat, majoritatea de propria nefrumuse?e sau de alte metehne fiind complexa?i, cei din partea c?rora i se tr?seser? cele mai multe belele Dac? n-ai nici un merit pentru cum ar??i, talentul care te-a pl?smuit nu ?i se iart? Ce cau?i în persoana asta Hei, unde e?ti? s-a dat genial? f?cându-m? s?-mi pierd uzufructul.

De gândul vocii care-l împro?ca-n cioburile unui ecou neoprit, exasperant repetat ca între pere?ii unei temni?e, cum î?i socotea nu numai min?ile, ci ?i trupul – da, mai ales între min?ile a c?ror realitate se dovedea tocmai datorit? multiplicit??ii acestei reflect?ri, pentru a înceta s? mai poat? fi socotite fictive – da, de dragul acestui gând, de care ori nu putea ori nu ?tia cum s? se descotoroseasc?, pentru ca, deta?at, m?car s?-l vad? dac? nu chiar s?-l apuce pentru a-l ?ine la distan?a necesar? ecoului care s?-l identifice, de vocea care-i povestea, a?ternându-i-l, da-nu-da!, destinul s?u ademenindu-l, de asta prinsese curaj, fiindc? se temea. Titi era Titi, era cel ce era, de nereflectat. Când spui „asta e asta”, anun?i nu doar c? ?tii tot despre ea, ci, mai ales, c? e?ti în posesia cunoa?terii intrinseci, orice interpretare dovedind prisosin??. Titi era Titi, cu majuscula intui?iei în erec?ie. Altfel, era to?i; erau to?i ti?ii blegi, clae la gr?mad?, în vrac. Asta e! – ofta vag unul din ei, tautologic ?i evanescent, brusc scufundându-se, disp?rând în adâncul uit?rilor de parc? nici n-ar fi fost, ca orice idee pe care n-ai apucat s-o notezi, ori ca schimbarea str?fulgerat? de nu ?tiu ce gând – pasul nef?cut care ?i-ar fi rea?ezat via?a pe cale. Care intui?ie? Poate, aceea care te face s? sim?i c-ai mai citit cartea sau ai mai v?zut filmul abia începute, dup? cum ?i tu fusesei citit prin felul în care zvârleai piatra, nu din cot sau din um?r, ci dup? cum o priveai în?l?ându-se, de?i nu ?tiai ?i nici nu te interesase cum o alesese?i; de ce o ridicase?i s? zvârli cu ea, încotro? „B?, s? ai grij?!” – auzise?i pentru prima oar? avertismentul vocii lui Titi, de?i te mai prevenise ?i în alte d??i, îns? ridicasei din umeri socotind c? ?i s-a p?rut. - Ce s? n-am? - P?i, dac? seam?n?; dac? seam?n?, nu e ea. Ai dat cumva pân-acuma de cineva care s? semene cu maic?-ta? Pân? ?i pe ?i care-?i seam?n? po?i s?-i sim?i; pe ai t?i, niciodat?. „Ba, pe m?mic?-ti !” Mai ales, cum nici n-o observase c-ar fi existat pân?-n momentul în care asem?narea frapant? cu el a tipului ?luia, (tot cu ti!), care, so? sau prieten, pare-se o înso?ea ?ters ca o umbr?, l-a pus în perplexitatea sosiei, a dedubl?rii frustratoare de identitate, îndr?gostindu-se de ea ca lovit cu leuca, f?r? s? bage de seam? c? sem?na din cap în picioare chiar cu mama sa.

Nici fat?, nici b?iat, Idiotima avea tot atâtea genuri câte sfânta s?pt?mân?, dar miercuri putea fi chiar joi, mar?ea duminica, într-atât n-avea stare. Mai mult, luni era august, mar?i Regina din Saaba, ?i, sâmb?t?, paleolitic, orice studiu indisciplinar putând s-o revendice. Exact, s?rea de la una la alta: Da, cine te crezi? – P?i, duminic?. – ?i idioatele de mine pot b?sni… – Poate-n desene anonimate. – …a?a-n piele ?i oase; nu m? lua-n dodii, c? nu m? reîncarnez. – ?i, Diotima ce-a zis? – C?, s? nu m? mai calambureasc? la cap ?la conjugat cu claxonul Ce, e yahwoo?

Dac? tot n-a venit vorba, f?r? a fi dietetic, decorul numai bun de descris pentru atmosfer? ?inea de re?eta „la purt?tor” proprie Idiotimei. Dup? cum ?i le etala, icoanele ei cele mai îndep?rtate se puteau vedea mult mai clar decât cele abia tr?ite ori cele mai apropiate de alalt?ieri sau de ieri. ”S? nu pleci decât înainte de a sosi ! ”, m? condi?iona punându-m?-n anomie. Sau, când rareori intimitatea discu?iei amenin?a s? ne contopeasc?: Iar m? la?i? Clipele ?i secundele tr?ite cu ea se derulau gordian: întâi cea de a patra, apoi a ?aptea, a noua, a 3,14-a – pân? s-ajung? la persoana a doua. ”Vezi ?i tr?ie?ti numai ce în?elegi”, îmi b?lm?jea, ne?tiind bine nici ea, îns? sigur pricepând. Care-i tr?irea cea mai fireasc?, dac? nu cea bizar?? Dar ?i vechile mele icoane, cele ale copil?riei erau mai clare – mai limpezi ?i mult mai apropiate decât opacitatea dat? de nel?murirea celor mai recente. Idiotima minte pân?-n albul ochilor când are dreptate, dar ?i neag? f?r? a contrazice. Idiotimele ei erau non-diotime, nu idioate. Prima se ?i autoidentifica: ”Diotima e Diotima, ?i nimic alceva.” Cea care nu numai c? nu caut? s? se autocunoasc?, ci vrea s? dibuiasc? mai întâi toate felurile ?tiute de a ?ti. Altfel, în sensul strict al cuvântului, un decor plat f?r? adâncime ?i consisten??, nu numai neconotativ ci ?i indenotativ, cu i de notat i-diotimic. Masa era mas?, patul pat; idiotimele – ni?te cuvinte, care, ca ?i masa ?i patul ?i nimic altceva, se seduceau unite tern de tegumentele ligamentelor. Sau sudate versificat prin rima acelora?i p?r?i de vorbire, ca solu?ie/revolu?ie – de, scrupulele scuz? mijloacele. Nu doar Idiotima se putea socoti fericita posesoare ale acestor existen?? ?i sine; o cuprindeau numai ?i numai în persoana întâia, fiind la rându-le cuprinse numai de ea.

- Iar m? la?i?

Ecoul care m? semnala claxona. ?i înc?, ce dialog! – Cinci-?ase suntem cam to?i. ?i al ?aptelea ne modereaz? – ap?rea linia dialogului asemeni umbrei tacului pe masa de biliard. Dac? intri-n joc, p?i, s? nu ?tii de glum?. Cum te joci tu cu cuvintele, punându-le s? se ciocneasc? ?i întrep?trund? pentru a le auzi cum chicotesc sau scrâ?nesc, durându-le-n fâs – a?a, ca pe ni?te baloane – dac? nu mai au con?in. Trebuie s? m? în?elegi, tocmai pentru c? m-am descotorosit nu numai de vechiul în?eles: nu mai sunt p?pu?a freudian? gonflabil?, m-am pixelizat. Trei culori ?i cu trei nuan?e, ?i s? nu-mi zici c? nuan?ele sunt feminine, ?i culoril. Ptiu, ce irezistil ! ?i, mai ce? De sine, scap? cine poate. Adic? de abureala asta cu nu ?tiu mai ce, dar care se ?tie c?-nseamn? s? tr?ie?ti numai ?i numai pentru a umfla gogo?i ori p?pu?i. – Vai, via?a mea-i un roman! : asta-i beliteratur?! - U?ile trântite nu se mai deschid, vrusese s?-i spun? pierdut într-un sine de nenumit. La rându-i, încercase ?i el unul de trei camere, repede îns? dându-?i seama c? fiecare dintre ele era de fapt ferm t?iat tot în acelea?i jum?t??i, ca ?i apartamentul de dou? abandonat – inobservabil, în parc? acela?i el ?i aceea?i ea care demult nu mai aveau ce s?-?i spun?, de nu se vedeau, disp?ru?i înapoia acelora?i cuvinte. Textual, aventura explor?rilor reciproce urzea contopirea acelora?i fraze ?i paragrafe. „Nonsensul ?i aporia fac aventura, nu p??ania goal?.” Paria o imagine contra unui dialog, ?i pentru a câ?tiga eviden?a, ?i pentru a-mi for?a mâna s-o v?d în multiplicitate nu-n dualitate. ”Toate personajele vârstelor suflete?ti ne însufle?esc, nu doar cupl?raia androgin?.” Vorbele deseori grele pe care ?i le aruncau idiotimele – idioatele sale de?tepte – erau ca ramurile care trebuiau retezate dup? altoire. „Despre asta-i vorba în autocrea?ie: s? te lepezi de ceea ce te-a înviat. S? urci, nu s? cazi tot în tine.” „Dac-ar avea destul curaj, mul?i ar fi la?i.” „Pentru a repeta ce-au zis al?ii e nevoie de educa?ie; pentru a pune la îndoial?, de minte.” „Rata?i sunt ?ia care n-au pierdut niciodat?.”

- Hai, f?, s? ne tâmpim ?i mai academic. Dac? iar „spune?i c? nimeni nu este perfect, dar c? practica duce la perfec?iune”, p?i, hot?râ?i-v?! A?, „Omul este singura creatur? care refuz? s? fie ceea ce este”; „pu?ini sunt cei care ?tiu cât de mult ar trebui s? ?tie, pentru a afla cât de pu?in ?tiu” , de?i „eviden?a este totdeauna trecut? cu vederea”. „Visele sunt r?spunsurile de azi pentru întreb?rile de mâine” – insista. Da, „am întâmpinat dificult??i în via??: uneori mediul nu mi s-a adaptat” Nu, „nici m?car nostalgia nu mai este ce era odat?”; oricum, „t?cerea bine plasat? e mai elocvent? decât orice r?spuns.” P?i, „cel mai bun mod de a deveni plictisitor este s? spui tot.” Zât! (Repeta?i, v? rug?m, toat? h?rm?laia – ziser? cu pumnul în gur? Diotima, Idiotima,Ti, ti, sau invers – de la cap Nu s-a priceput mai nimic.)

Obscuritate? Cum s? stârne?ti altfel decât prin ispita acesteia, pentru a-i întrez?ri lic?ritul metaforei intuitive! In definitiv, în asta consta rostul discu?iei, nu în conversa?ie, ci, z?d?rnicind-o, s? amorseze schimbul de intui?ii, adic? de p?reri nicidecum de idei. Cum altfel ?i de unde împuternicirea de a spune pove?ti? Bine, î?i precizez diferen?a, tocmai pentru c? întreruperea favorizeaz? procesul: intui?ia este gând f?r? cuvânt; odat? rostite, ideile sunt ni?te haine goale. Da, personajul este metafora autorilor s?i; ca-ntr-o sinucidere asasin?, ti?ii ?i idiotimele, pentru a le supravie?ui ?i lui Titi ?i Idiotimei.

„Eram într-adev?r ocupat, îns? n-aveam nicio treab?.” Nu ie?eam oricum îmbr?cat; dac? nu-mi g?sesc zdren?ele cele mai ar?toase, nu ies. Claxonam stând acas? ca s? m? treac? to?i mucii sensibilit??ii. Pe pere?i, orice tablou dezv?luie ochilor mai întâi pulpele, coapsele, sânii ?i to?i cracii indiferent c?rui subiect ilustrat – anecdotei – privitorul suprimându-?i de la sine ?i subit comentariul, amu?indu-?i pân? ?i-n gând „ ce-a? mai t?v?li-o!”, c?ci mintea-i deja pip?ie culorile dintre culori, cele de nepictat, gândurile care nu pot fi gândite Frumuse?ea de nedescris erupe tot dintr-o ruptur? Mai ales-bules, de dragul secretului, c?ci la Nu te în?eleg Titi abia ce m-am ab?inut s? nu te tr?znesc cu r?spunsul ?i nu numai pentru c? îmi sugrum, cu riscul nedrept de a fi socotit „rece”, suflul care s?-mi exprime ardoarea, (îngrozit, fiindc?, dac? te-a? incendia!), ci – da, scrum ne-ar face gura lumii ambele vie?i! – mai ales pentru a nu-?i explicita ceea ce însumi înc? nu pricep Dac? te refereai la altceva E tot aia. Textul acesta absurd este „procrea?ia” noastr?, tot a?a precum fiica ta este a ta ?i a so?ului t?u, cât ?i dup? cum fiic?-mea este a mea ?i a nevestei. Tot atât de neîntâmpl?tor le-a?i n?scut ?i voi dou? fizic, dup? cum, neprih?nit, toat? povestea asta se na?te din mine ca împreunare a noi amândoi ?i m? ru?inez, dac? vrei, spovedindu-m? ca o târf? satisf?cut?, c? m? simt penetrat pur ?i simplu orgasmic de privirea ochilor t?i, proste?te pironit – ai v?zut - pierdut în extaz Da, asta intuisem când ?i-am spus cu ortografia în aer c? nu promiscuitatea unui amantlâc jinduiam C?ci, la rându-mi, în?eleg abia acum de ce n-ai primit nici un dar de la mine: fiindc? tu chiar aveai ?i trebuia neap?rat ceva s?-mi dai Cât ?i neap?rat trebuie s?-?i mai spun, c? pân? în acea blestemat? de sear? a debutului t?u, de acum câ?iva ani, nu m? mai dibuisem cu mine însumi, cu focul meu viu O, nu pentru c? devenisei artist? ?i nici pentru c? m-ar fi vr?jit farmecul propriei tinere?i reînsufle?it? de amintirea icoanei frumoase a chipului t?u, ci pentru c? mi-ai reaprins jarul stins – impasul literar îmi zdrobise scrisul M-ai ren?scut Tot ceea ce de atunci mi-a putut trece prin minte sau am scris, numai ?i numai prin tine, fecundat, m-a mai fericit Poate de asta am ?i insistat mojice?te s?-?i d?rui ba una ba alta: s? m? despov?rez, dac? pe mine ca dar nu d?deai semne s? m? fi primit. Dar nu pot justifica sentimente, (Parc? te aud, hai, m? la?i? – str?nutând Hai chiu, e?ti tezist!), care, nemaitr?indu-le – nu-i a?a? – m-au recreat; faptul în sine e deja o dovad? de nesmintit. Dac? poate ?i-ai dorit s? fii iubit? ca nimeni alta, ?in s?-?i d?ruiesc o iubire atât de absurd?, cum nici s?-mi imaginez nu am izbutit. ?i cât?-i, nici acum nu-n?eleg. Vai, orb, cum s? te ating! S? ezit, s? nu ezit? : ?ov?itor simt doar c? bâjbâi dup? tine Doamne, ce minune ar fi s? mi-o g?se?ti toat? pe cea risipit? în mine!

Sexul se deprinde la cursul seral, Ti; nu-?i mai dezinvolt subiectul. Eu, defect de sincer?, ti? Ca s? min?i treubie s? ?tii ad?verul cu masujcule S?-l ?ii minte Adic? meomria ta s? nu-ngeh?e ca o arihv? Ci amnitirile trebuie l?sate s? se re-mpechereze S?-?i la?i vechii pretieni ?i priteene s? se împerune ?i spirjine dup? cum bat varulile ?i curen?ii memoriei, finidc? vântul vrerumilor ajnuge pân? ?i peste ei. Când se ivesc zorile dac? nu în amurg! Lin?itea lor e o dicus?ie în contractidoriu contuinat? cu alte mijoalce Conetaz? ceea ce nu trubeie spus, nu ce se spune, m?i ti Ra?uinea îi e dat? omului pnetru a-?i da seama c? nu-i fosole?te la nimic Pentru a reailza imsopibilul fore?az? asburdul.

0 V3D3N13 D35PR3 LUM3 51 V1474 M3573C4 P057M0D3RN157*), CU 3M0711L3 1N 3R3C713, C091L3 P4R4N7323L0R D35FR4N473. P0473 54U NU, 4D3V4RUL 1NC1FR47 54 F1 F057 1N5451 34. N-41 V42UT – 53-N7R3B4 - C4 L4 0R1C4R3 V4R57A 41 4C3L451 5UFL3t, 51-1 0 M1NC1UN4 C4 1MB47R4N3573 1NV3R5, 4D3V4RUL 3 C4 NU 53-MPU71N3424, NU CR3573, 4D1C4 0R1 71MPUL NU 3X1574, 0R1 3L 3 373RN.

Dup? câte-l f?cuse ini?iatica Idiotima s? bungheasc?, îi merita, fie ?i deconstructivist, m?car unul din ochi. Repro?ul, dac? nu chiar acuza?ia de oxinomor – c?uta s? se justifice Ti lui ti, nu Diotimei – vin din culpa de oximoron. M? dau singur pe-acilea cu pre?ul, Idiotimo; culmineaz? ?i tu cu o zicere mai aboriginal?, s? ne deontologim la semanticoase.

?i a tot c?utat-o-n ora?ul prin care nu a c?lcat pentru c? n-a a?teptat-o.



./.









Nr. hituri: 1.332
Adaugat la data: 00:24:05, 28 Oct 2009
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.