De pe întinderile m?rii, ale valurilor ?uturi
Se r?stoarn? peste ??rmul viselor sententios,
Tu acoper? iubito cu o var? de s?ruturi
Timpul ce ne p?r?se?te cu un aer gratios.


Pân’ la inocen?a clipei, f?r? insolente plângeri
Cu o alintare nud? s? mai torni un vin în cupe,
Când ne bântuie furtuna, o s?-mi cân?i în cor cu îngeri
Simfonia unor vorbe care gândul s?-mi ocupe.

?i cu valurile-n bra?e pân?-n largul diafan
Sus pe crestele în spume, tu s? fi a m?rii nimf?,
Eu r?mas doar cu mirarea unui ucenic profan
S? simt cum iubirea-mi urc?-n sânge ?i în limf?.

Poate atunci a sosit valul pân?-n ochii t?i marini
Ca s? în?elegi tot rostul alerg?rii înspre culmi,
Luna în tarziul nop?ii dezbracat? în ?arini
Vars? o lumin? rece din p?durile de ulmi.