Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.670
ON: 0 membri / 5 musafiri
Total hituri: 538.996
Total vizitatori unici: 211.429

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
visul care, cu sincope, viorel florin costea - Proza / Literatura


VISUL CARE, CU SINCOPE,

se deruleaz? dup? cum urmeaz?:

Într-o curb? lenitiv? o strad?: aia pe care eu o parcurg, se întinde dintr-acolo spre dincoace astfel încît se aude distinct, cuminte e totu?i zgomotul mic, cum îi trozne?te macadamul în col?ii înser?rii. Piatra cubic? se zbate sub pa?ii mei. Buchetul de flori din mîinile, c?ma?a apretat?, costumul, luciul gras al pantofilor, freza, nasul obraznic în vînt, copacii care cu crengile la p?mînt. Adie, lichid ?i indecis, sufletul de cîrp? al zilei care se va sfîr?i, va deveni noapte, p?s?rele ciripesc somnoroase, pe la cuiburi se adun?, se aud ur?ri, Somn u?or ?i noapte bun?!
Intru în parcul: b?nci, b?ncu?e, mici bunici pensionari ?i pensionare bunicu?e. Jetul obosit ?i inexistent al unei fîntîni inventate, un copac, mai mul?i copaci, b?nci, b?ncu?e. Alei, c?r?ri, poteci, nu-i a?a? lacul. Ia privi?i, ia v? inchipui?i, Ce anume? cum o Ea diafan? se integreaz? armonios în peisajul neclar: plete, fine ?i lungi picioarele, catifelat? pielea, ochii alba?tri ca Marea Neagr?, valuri alergînd spre mine este privirea femeii, e ora refluxului, eu pe ??rm stau transparent ?i emotiv. Rostesc:
-Bun? seara iubito a? vrea cum oare soarele ?i luna feliate pe o tipsie de argint ofrand? s?-?i depun la picioare îns? e de ajuns da ba nu tu e?ti aeiou?î cea mai ?i singura care minunat? dinaintea ta s? îngenuchiez obligatoriu ritual zei??…
-Bun? seara iubite dar ce dar romantic buchetul de violete jertf? spui mul?umesc dragule meschinule tandrule parfumul lor oh al t?u îmb?t?toare adieri olfactive cin?m deci?
-La un restaurant select.
-Prea bine.
Simplu. Deci în parcul, fi?i aten?i, m-am întîlnit cu iubita care candid? ?i nes?buit? mi-a acceptat florile, invita?ia la cin?, a suspinat, mi-a r?spuns complice ?i timid? nu strîngerilor de mîn?. La restaurantul Apoi, unde chelneri atot?tiutori ne-au recomandat, atotprezen?i ne-au îndatorat, antren, atmosfer?, o sear? minunat?, taton?ri, Cine e?ti tu, Cine sînt eu, s? vede?i, ne cunoa?tem din ce în ce mai bine, ea a fost c?s?torit?, eu nu, tipul e un tic?los, eu nu, Via?a e plin? de deziluzii, rat?ri, suferin??, mizerii, zice ea, Da, spun eu, pe deasupra mai e ?i a?a de scurt?, Îhîm, este ea de acord, merit? tr?it?, la proces a fost înjosit?, Oh!, nu s-a ales cu mare lucru de pe urma divor?ului, Ei las?, nu-i nimic, î?i vei reface via?a, ce dac?? A?a am de gînd, ce crezi, m? voi da b?tut?? prive?te-m?, o privesc, salivez, Te v?d puternic? ?i tenace, P?i? Sigur c? da.
Urmeaz? s? o conduc, prin întunericul de catifea ?i m?tase acas? ?i, cine ?tie? poate ea. Sau o invit la mine unde, ce s? facem ?i noi, v? închipui?i dumneavoastr?…

…Tem? pentru ora viitoare, clasa a dou?spr?zecea, ora de limba ?i literatura român?:
-Dragi elevi, se aude glasul Ei pedagogic ?i autoritar, v? rog s? r?spunde?i în scris acestui îndemn al prozatorului…
?ia chicotesc, clipesc din ochi complice ?i conspirativ, auzi tu, h?, tem?, biiine, profa dicteaz? noi ne supunem. Ea ?ine s? mai precizeze:
-V? ve?i referi strict la pasajul precedent, marcat în text prin subliniere, nu profita?i de ocazia anonimatului pe care vi-l permit pentru a fi perver?i, obsceni sau, în fine, m?-n?elege?i voi…
Ce vremuri. ??tia, cum le spune?… copiii din ziua de azi, dragii de ei, sînt inteligen?i, precoci, papa îi las? singuri la mare, au acas? televiziune prin cablu, claie de posturi cu programe educative, Eurotica, Adults Channel, fetele nu mai poart? sutien, A propos, ce-i ?la? pe dedesubtul tricourilor sub?iri, au blugi care, mula?i, acoper? îns? dezv?luie, încît b?ie?ii, hm… P?rin?ii lor le cump?r? anticoncep?ionale de la 16 ani, Domnule! ce? s?-i doar? capul cînd foliculina ?i testosteronul, a?a am citit într-o revist?, se dueleaz? cu neuronii lor, Da, neuronii, ei stau a?eza?i într-un fel de re?ele complexe, ?tiu… de aceea. A?a c? elevii merg acas? ?i scriu dizerta?ii conform temei, la biroul. Ora viitoare profa strînge caietele, le cite?te atent? ?i seara, cînd se întîlne?te, v-a?i dat seama, nu? cu mine în parcul, deja al doilea rendez-vous acceptat, evolueaz? rela?ia noastr?, evolueaz?, surîzînd, îmi spune gale??:
-M-ai rugat s?-?i aduc teme de-ale elevilor mei. Eu îi îndemn s? gîndeasc? ?i s? judece lumea a?a cum cred ei de cuviin??, m? ajut? asta s? îi cunosc mai bine, s? descop?r genera?ia lor dinamic? ?i lipsit? de tabuuri. Copiii de ast?zi sînt departe de ceea ce am fi putut noi s? fim la vîrsta lor, au acces la surse de informare la care noi nici nu visam, internet, minitel, questii, m? str?duiesc s? nu fiu complexat? de lipsa lor de prejudec??i, le propun teme tr?znite…
-Ioana, m? uime?ti, ce bine c? e?ti, ce-ntîmplare c? sunt, cumva… nu e?ti blazat? ?i plictisit?, i-auzi, Ea încearc? s?-n?eleag? tîn?ra genera?ie…
-Mircea, ce vom citi în paginile acestea de caiet are leg?tur? ?i cu tine. Prima noastr? întîlnire m-a încîntat. ?ii minte, parcul, florile, restaurantul, apartamentul t?u…
-Unde tocmai am ajuns, poftim intr?.
-Mul?umesc, unde-am r?mas?… a doua zi diminea?? mi-ai adus cafeaua la pat, era sîmb?t?, nu-mi p?sa de program, bine c? soarele r?s?rea ?i al?turi de mine erai tu… Dac? mi-ar fi spus cineva, mama Omida s? fi fost… c? voi ajunge s? fac dragoste cu un b?rbat imediat ce l-am cunoscut…
-Ioana, nici eu… nu ?tiu cum…
-Nu regret nimic.
Pe fereastra apartamentului meu se aud cum frumos copacii fo?nesc. Luna cuminte st? ca un bibelou peste mileul stelar. Am s?rutat-o. Ghidu?e limbile noastre, gustul am?rui ?i aroma buzelor ei de coral. Mîinile care, cu neastîmp?r, exploreaz? descoperind ici colo una, alta. Gîndurile de-a valma, puzderie. Glasul ei rostind rotund:
-Am g?sit o foaie în ma?ina ta de scris pe cînd tu f?ceai vocalize sub du?ul. Am citit ?i am descoperit c? era debutul unei proze scurte, unui roman?… în care ?i eu, noi doi… Nu-mi spusese?i nimic despre tentativa ta de a intra în istoria literaturii…
-Iubito, totul s-a întîmplat a?a de repede, n-am vrut s? m? laud c?, nu voiam s? m? strecor, s? m? impun în con?tiin?a ta datorit?…
-Las?. Cînd am luat cina împreun? ne-a v?zut o coleg?, profa de mate, o nesuferit? siropoas?, Olga Dol?nescu. Luni, la ?coal?, a încercat s? m? descoas? ?i, cum eu m-am eschivat, ea, r?ut?cioas?, m-a f?cut atent? c? arti?tii în general ?i scriitorii în special sînt alcooli?ti cu voca?ie.
-Ce vorbe?ti?
-Îns? eu nu ?tiam c? tu e?ti scriitor, descoperisem doar o foaie în care…
-Pe dracu’! scriitor…
-Ai publicat deja dou? c?r?i de versuri.
-Da, ”Rastel pentru dezam?giri provizorii” ?i…
-Îhîm, stai c? ?tiu, ”Refugii în prezentul aleatoriu”…
-Ba nu, a doua se cheam? “Rastel pentru dezam?giri definitive”… m? rog, pe coperta ei scrie cum ai spus tu îns?… mdea, versuri ?chioape, aiureli dezlînate.
-Nu-i adev?rat, sînt interesante, am citit-o pe prima.
-Unde-ai g?sit-o? Credeam c? n-a auzit nimeni de ea. Nici de poetul Mircea Hroniad, era lucru de tain?. ?i s?-?i vînd un pont… schimb? epitetul, interesante, hm, sun? aiurea, d? senza?ia c? de fapt nu le-ai citit ?i…
-Ba le-am citit… versurile primei c?r?i vreau s? spun. Mi-a dat-o M?mu?a, a?a mi-a spus c? tu îi spui, bibliotecara liceului.
-M?mu?a? Am s?-i tai ra?ia lunar? de trandafiri, nici nu mai trec pe la ea. Cînd eram elev ea mi-a dezv?luit Cartea, chiuleam de la ore ?i st?team în c?m?ru?a ei ?i citeam. Nu d?dea voie nim?nui, numai mie.
-Te descop?r prin al?ii. Mi-ar pl?cea s?-mi d?ruie?ti un exemplar din a doua plachet? de versuri, cu dedica?ie. ?i s?-mi vorbe?ti despre. Vreau s? te cunosc. Bine de tot. S?-?i ?tiu pe de rost ticurile ?i… Uite, într-un num?r din “Secolul 20” am descoperit o pagin? cu dou?zeci ?i opt de rînduri, ”o versiune modern? ?i infidel?” a contelui de Monte-Cristo, ?tii, a lui Dumas. Atît! 28 de rînduri, în cîteva zeci de cuvinte era concentrat? o poveste de 900 de pagini. Dino Buzzati.
-?i?
-Uite, mi-am spus, la fel se poate rezuma ?i via?a noastr?, bla, bla, bla, cîteva fraze oarecare apoi uitarea suveran?. Pe cînd voi, autorii, ave?i obliga?ia ?i pute?i descrie existen?a cu sui?urile ?i…
-Îns? personajele noastre…
-Eu sînt un personaj real ?i accept s? m? nasc în fanteziile tale.
O privesc. E frumoas? ca umbra ?i p?rul ei negru se-ntinde de pat pîn? la u??. Un covor peste care pa?ii mei u?ori ca un fulg, ca o p?rere. Spun:
-În Spania exist? marcaje pe ?osele care indic? traseul cavalerului tristei figuri, fic?iunea materializîndu-se în realitatea. Astfel încît ?i eu…
-Formidabil! E rîndul meu s? te surprind îns?: le-am povestit copiilor ce ?i cum era notat pe foaie din ma?ina ta de scris ?i le-am cerut s?-?i închipuie ce i-ai invitat tu pe lectorii t?i, ?tii doar, ajun?i la tine acas? ne-am.
-Ne-am?
-O s? vezi tu ce ne-am, haide s? citim aten?i paginile adolescen?ilor ?stora.

“…fiind fat?, ingrat? ipostaz?, voi profita de faptul c? ne-a?i permis anonimatul la aceast? lucrare ?i voi r?spunde astfel: nu cred c? autorul a vrut s? sugereze c? cei doi, odat? ajun?i acas? la el, au f?cut dragoste, acest lucru se poate s? se fi întîmplat, e adev?rat, dar (prea) e la îndemîna imagina?iei oricui. A?a c? eu cred c? Mircea, iubitul ei ?i scriitor (de ce Mircea? am eu o sl?biciune pentru C?rt?rescu, Eliade, Nedelciu, Dinescu, etc, deci…) îi arat? ei, s? presupunem c? o cheam? Ioana…”

-Auzi, ??tia ?tiu de noi doi?
-Crezi tu c? le scap? ceva? Ce nu afl? inventeaz?…
-M? rog, hm!

“…foaia din ma?ina de scris ?i o invit? s?-?i dea cu p?rerea asupra a ceea ce el urmeaz? s? scrijeleasc? (folosesc acest verb pentru a sublinia dificultatea actului crea?iei) cu trud? de acum încolo. Ea, surprins? c? el este scriitor, nu ?tia, are el adic? suflet de artist, îi spune c? a marcat astfel puncte importante în competi?ia cu al?i posibili viitori pretenden?i la mîna ei. El îi mul?ume?te îns? o roag? s? nu se eschiveze, s?-?i foloseasc? ea intui?ia astfel încît el, p?r?sit de muzele, s? poat? termina nenorocita aceea de schi??, nuvel? sau ce Dumnezeu va rezulta din colaborarea lor, c? acu?i este noiembrie 33, termenul limit? pîn? la care el trebuie s? trimit? proza aceea la un concurs la Bistri?a. Atunci Ioana: unu, se sup?r?, ea n-are fire de artist, avea ?i-n liceu note medii la compuneri, etc., agasat? pleac?, trînte?te u?a furioas?; doi, se pisice?te, doar-doar va sc?pa de a?a onorant? dar cît de dificil? sarcin?, Hai, psihi mu, mot?nelul meu pufos, degeaba, Mircea se sup?r?, ea n-are fire de artist? ce note avea ea în liceu la compunere? e agasat, o d? afar?, trînte?te u?a furios; trei, rezultanta aleatorie a primelor dou?, versiunea cea mai probabil? dup? p?rerea mea ?i anume c?, neavînd viitor, rela?ia lor va sucomba, Mircea nu va mai putea avea rela?ii o perioad? cu nici o femeie (…cine ?tie, poate c? doar dac? eu i-a? ap?rea dinainte, s? vedem, în iulie termin liceul, iau în var? la facultate, fire de artist am, note bune la compunere am, dac?-l întîlni?i, doamn? profesoar?, transmite?i-i s? m? caute la anul prin toamn?…) fiin?ele acestea nu au fire de artist, clacheaz? emo?ional, nu mai pierde timpul cu întîlniri galante, scrie în draci ?i bea, mult, se conformeaz? astfel directivei clare a doamnei Dol?nescu (citez: ”ce pictur?? ce… asta… art?? Matematica ?i numai matematica, poate cineva construi vreun bloc cu pensule ?i cuvinte…?!”) ajunge s? cî?tige concursul de la Bistri?a ?i acolo cunoa?te pe un potentat local, ?ah?r-mah?r cu afaceri interna?ionale, se plac unul pe cel?lalt, hei gay! devine secretarul s?u personal, cutreier? cu acesta toat? lumea, vede am?nun?it mari metropole la fel cum Freddie Mercury s?racul, ce s? faci, show must go one…”

-Ce spui?
-Norocul meu c? stau în pat, ce nebun?, ce fantezie, fata asta…
-Dup? stil, vreau s? spun c? acum pentru mine e a patra lectur?, f?tuca asta e ?îrlea M?d?lin, viclean copil din clas?.
-Fata asta e b?iat?
-Nu trage concluzii gre?ite, a vrut s? fie sigur c? n-am s?-l recunosc.
-Hm! se d? drept fat?, scrie pove?ti cu homosexuali, brr, în occident îl trimiteau la un psihanalist.
-Nici vorb? de a?a ceva, crede-m?, are o prieten? cu doi ani mai mare ca el, tipa este fotomodel, manechin, bani, ma?in?, vil?… îl a?teapt? în fiecare zi cînd termin? orele.
-În fine. S? mai citim.
-S-o vezi pe urm?toarea, cam tr?znit? tipa, b?ie?oas?, dr?coas?, Gîrbea Gloria o cheam? ?i am motivele mele s? cred c? î?i va pl?cea foarte.
-S? în?eleg c? tu ai intui?ie feminin?, la compuneri ce note-ai avut? Bune? Da? Ura! rela?ia noastr? are viitor, n-am s? ajung ca leaderul Queen!
-Nu cît m? ai pe mine prin preajm?.
-S? lectur?m a?adar…

“Într-o or? la care am dezb?tut teorii asupra crea?iei literare, v? felicit c? o lua?i, hm, pe miri?te cu predarea ?i c? nu urma?i farul c?l?uzitor al insipidei programe, a?i ?inut s? sublinia?i c? autorul este Demiurg, personajele pe care el le însufle?e?te (a?a cum Dumnezeu, vezi Biblia…) tr?ind a?a cum dorin?a ?i/sau inspira?ia lui dicteaz?. În fragmentul prezentat nu ni se spune (aproape) nimic despre cei doi actan?i ?i deci eu pot presupune orice, r?spund astfel invita?iei dumneavoastr? de a trage de sfori marionetele. Fiat lux! asupra acestei tenebroase afaceri, pies? de teatru într-un act, dramolet? sentimental?, versiune tv.
Personaje:
EL-35 de ani, imberb, intelectual sub?ire, miop, impotent;
EA-33 de ani, m?moas?, dr?g?la??, citit?, etc.
Ac?iunea: El îi face curte lui Ea de amorul artei, î?i mai ocup? timpul, îi place c? aia-l ascult? cu gura c?scat? ?i ochi m?ri?i de uimire, uluire, prezbitism. ?i dac? tot nu mai poate s? o… ?tim din filmele americane (*vezi filmografia ata?at?) ce ?i cum se-ntîmpl? cu perechile de îndr?gosti?i (care în timpul cinei ?i-au aruncat unul altuia priviri Fellini) dup? închiderea u?ii apartamentului Lui. Preludiul s-a consumat deja în lift, se trece a?adar direct la clasica pozi?ie: Ea sprijinit? de zidul, cotropirea corpului feminin teritoriu de c?tre armata de mîini imperialist? ?i masculin? (12), ah-uri, oh-uri, deja se impune ca din off s? se aud? o melodie insinuant?, ceva cu viori ?i trompet? moody blues, pentru camuflarea gemetelor ei ?i (pseudo) erec?ia lui, sfî?ierea bluzei, c?ma?a har?ti, fermoarul fustei, ce blestem! care nu se, ce nasturi, ce butoniere, rupem tot, s? plac? scena (15) bizonului mioritic ce saliveaz? în fa?a ecranului ?i-?i consum? berea, degeaba, El nu (cît pe ce s? 18).
Continuous play:
Ea (cu repro? mult în privirile hulpave): Îîm?
El (oarecum confuz): Mm…
Ea (intrigat?): Ce se întîmpl?? nu…?
El (frust & onest): E prea mult, de la prima-ntîlnire…
Ea (Poz?: orgoliu, mîndrie, prejudecat?, dragoste und abjec?ie, în aceast? ordine): Adic? prea cedez u?or, tu te întrebi cu cî?i al?ii, nu? Oh, b?rba?ii…
El (regretînd sincer): S? nu m? în?elegi gre?it…
Ea (deja î?i reconstituie, ce puzzle moale, ?inuta, distinc?ie nep?tat?): N-ai nici un drept s? m? judeci!
El (agasa/n/t): Trebuie s? recuno?ti c?…
Ea: Trebuie s? recunosc, a?a e, m-am în?elat asupra ta, credeam c? e?ti singurul lucru bun care mi s-a-ntîmplat în via??… În?elegi? (not? auctorial?: 100% authentic, made in USA, replica vreau s? spun)
El: În?eleg. Dar ?i tu trebuie s? în?elegi ceva: stressul ?i avitaminoza ?i oboseala ?i fumatul ?i sedentarismul m-au doborît (dintr-o suflare) Sunt impotent!
Ea (mama r?ni?ilor): Oh! dragul meu… cît trebuie s? suferi! dar acum, în zilele noastre, exist? Viagra! (semnal sonor cu virtu?i subliminale: PUBLICITATE, spot chiar despre questia respectiv?, aten?ie Ogilvy & Mather: unui împ?rat pe care lumea nu putea s?-l mai încap?, ce chestie, s?racul, nu i se mai… Halal, ce idee teribil? am, p?cat c? ea nu face obiectul acestei teme…)”

-Chiar c? e plecat? de-acas? fata asta, îi spun Ioanei. Ea î?i odihne?te capul pe pieptul meu, ofteaz?, suspin?, spune:
-Realizezi ce provocare sînt duelurile verbale cu pu?tii ??tia?
Realizez, cum dracu’! Ce ?ans? pe ei… pe vremea noastr?, hm, nu-i totul pierdut, sînt înc? tîn?r, ce? Nebunia lor e de parad??
-S? ?tii c? sînt o ga?c? de nebuni în clasa aia. S?-?i povestesc, fii atent, vine la noi, la o or? deschis?, aveam emo?ii ?i eram cam tem?toare, nu prea m? ?in de programa aprobat? de instan?ele superioare, ai v?zut c? lor le place acest lucru, m? rog, vine deci un grup de profesori universitari, inspectori ?colari, etc. Printre ei, am murit! criticul ?i eseistul Manole Nicolaescu, cic? Nicki îi spun studen?ii lui. Dezbatem noi oarece acolo, rutin?, lec?ia se apropia de sfîr?it, Taci c? scap cu bine îmi spuneam, îi duc apoi la restaurant, a trecut ?i inspec?ia asta. Cînd…
-Face vreunul din elevi o figur?.
-Mdea, se ridic?-n picioare T?nase Stelian, un pu?ti introvertit, îi sco?i vorbele cu cle?tele din gur?… ?i trîmbi?eaz? în urechile ?lora c?, Onor comisie, el propune o discu?ie liber? cu a?a membri marcan?i ai culturii na?ionale, din care s? rezulte într-o mai mare m?sur? capacitatea elevilor acelei clase de a judeca ?i în?elege una, alta. Nicki, eu am f?cut filologia la Cluj, nu-l ?tiam ca universitar deci, e de acord, zîmbea, accept? provocarea ?i-l întreb? pe Stelian care s? fie punctul de plecare al acelei discu?ii libere. Elevul, f?r? trac, m-a l?sat puff! spune c? el a lecturat de curînd pe George Usc?tescu, ”Proces umanismului”, carte-n care a g?sit un citat din Nietzsche, dup? cum urmeaz?: ”…politica este cîmpul de ac?iune al min?ilor mediocre!”. S? fie bun domnul profesor s? le explice, fiind domnia sa vicepre?edinte de partid, cum adic?. Pentru c? el personal crede c? universitarul, criticul, eseistul Nicolaescu este un tip de ?inut? impun?toare în peisagiul cultural românesc îns?, î?i cere el scuze, politicianul cu acele?i nume are statut decorativ în partidul, ar cam avea dreptate Nietzsche adic?. R?m?sesem cu to?ii masc?, se l?sase o t?cere stînjenitoare.
-L-a citit pe filozoful german la vîrsta lui… treac?-mearg?, e din nou în vog?… dar pu?ti de optsprezece ani care s? fi auzit de Usc?tescu, mai mult, s?-l fi citit, Dumnezeule! A propos, profesorul… a demisionat!
-Ce vorbe?ti? în fine, stai s? vezi, se a?eaz? T?nase jos ?i se ridic? Popa Cornel George, alt nebun cuminte din ga?ca aceea c?reia eu îi sînt ?i dirigint?… Zice c? pîn? se gînde?te domnul profesor la r?spunsul pentru colegul s?u, s?-?i mai noteze dragii de ei o întrebare, uite, el a g?sit în biblioteca proprie dou? volume de Henry Miller, ”Tropicul racului” ?i “Tropicul Capricornului”…
-Serios? întreb eu, a g?sit un pu?ti de 17 ani c?r?ile astea în biblioteca p?rin?ilor? Te pomene?ti c? le-a ?i citit? C?r?ile au fost interzise-n America mai bine de dou?zeci de ani îns? acum se studiaz? în ?coli, fac obiectul cercet?rii a zeci de filologi…
-Ceva, ceva am auzit ?i eu, da, le-a ?i citit.
-Dumnezeule! ?i?
-?ia din comisie fac spume, se-nro?esc ?i se albesc, desene animate, eu încerc s? deviez discu?ia c? liber?, liber? dar s? nu… În fine, se face lini?te ?i inspectorul-?ef, tip cu morg?, impun?tor, pareaz? elegant invitîndu-i pe elevi s? urmeze cursurile unor facult??i unde, nu-i a?a?
-S? în?eleg c? a sunat clopo?elul la timp salvînd pe profesori de aceast? dat?.
-Întocmai.

Prin perdeaua sub?ire de la fereastra dormitorului adie vîntul moale. Închid ochii ?i m? gîndesc la ?ansa pe care am avut-o s? o cunosc pe Ioana, ne sim?im bine-mpreun?, petrecem seri minunate, ascult?m Manfred Mann, Garbarek, avem gusturi comune… O privesc, p?rul lung pare o aureol? brun? peste perna, chipul prelung cu piele lactic?. Îmi întind buzele c?tre ea ?i tocmai atunci ceasul, infernala ma?in?rie, sun?: ora 04.30, notez repede în carne?elul reveria, merg la baie, e timpul s? m? preg?tesc de serviciu, sînt petrolist, s? d?m ??rii cît mai mult ?i?ei, cine are nevoie de scriitori ?i de fic?iunile lor narative?





Nr. hituri: 1.911
Adaugat la data: 14:14:01, 21 Jun 2008
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.