Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.670
ON: 0 membri / 2 musafiri
Total hituri: 538.993
Total vizitatori unici: 211.427

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
amar, amar, viorel florin costea - Proza / Literatura

AMAR, AMAR

(-Era cam a?a, ?tiu asta, ascult?: caii tropoteau obosi?i, hamurile atîrnau trist ?i soarele oblic str?lucea pe rotunjimile fiec?rei armuri. Mergeau prin de?ert de cîteva zile ?i direc?ia se dovedea a nu fi, dunele de nisip erau cocoa?ele unor dromaderi care se roteau împrejurul lor ame?indu-i, cavaleri f?r? team? ?i f?r? prihan?, cu min?ile r?t?cite, Graalul era întotdeauna la orizont. Fel de fel de ar?t?ri f?r? de corp, evanescente, li se strecurau prin vizierele coifurilor ?i le mîngîiau cu duio?ie pleoapele de cîrp?, cîte o fata morgana le ?inea bidiviii de c?pestre îndemnîndu-i c?tre un nic?ieri cumva. Unul dintre aceia, cineva chemîndu-se Fragolardo la acea vreme, eram eu.
Zicea el, cine va fi fost acela, m? întreb. Ar?ta ca un faun în mijlocul unui cîmp cu maci, sta cuminte ?i-mi explica despre. Executa mici piruete ?i al?i cî?iva pa?i de dans nu întru totul mimetici, suav. Îl interoghez:
-Încotro v? îndrepta?i nu ?tia?i… unde îns? a?i ajuns? Nu m? interesa absolut deloc, voiam s? par? astfel îns?…
-Eram în c?utarea iubitei mele, Leucinda, r?pit?, pe cînd împletea din flori de cîmp cununi pentru logodna noastr?, de un grifon. Nimeni n-a ?tiut s?-mi spun? cum s-a întîmplat, un vîrtej de praf în aerul încremenit, un zgomot r?u, solzos ?i un miros de pucioas?. Am alergat… era prea tîrziu ?i atunci, disperat de a?a pierdere…
-Mdea! Cred ?i eu…! Hm…
-…dusu-m-am la Deuterium, taumaturgul în jurul tichiei c?ruia steaua polar? ?i cea zis? a sudului se rotesc neîntrerupt (gest cu mîinile amîndou? jur-împrejur). Fierbea oarece buruieni ?i pres?ra colbuite po?iuni tot întorcînd o clepsidr? f?r? de nimic înl?untru-i. De cum am intrat, cu privirea r?t?cit? c?utîndu-l prin întunecata hrub?, zisu-mi-a despre Cartea Reveriilor, s? o aflu neap?rat… semne anume mi se vor ar?ta ?i calea c?tre Leucinda. Apoi,din alambicuri ?i retorte ?i-a turnat în felurite boluri varii paste ?i vopseluri. Le întindea cu o pensul? lat? pe o pînz? închipuind forme ?i personaje, perspective ?i prim-planuri aiuritoare.
-Ro?ul… este esotericul… verdele este dorin?a. Albastrul… este atunci cînd ne închipuim… Uite, mi-a spus, acesta-i Ursusz… cel-f?r?-de-corp. Picteaz? în miezuri de noapte ?i scrie poeme în care poveste?te despre delfini ?i evanescente dep?rt?ri celeste. ?i cu pensula a zugr?vit un tip b?rbos, cu ochi inteligen?i, îmbr?cat în halat alb. Zicea c? Acela vegheaz? asupr?-ne, adoarme pe unul ?i pe altul ?i cînd se trezesc sînt deja al?i oameni…
Pluteam. Doi guru înf??a?i în oarece diafan. Habar n-am cum de levitam cu senin?tate pe deasupra a ni?te nuferi de un alb absolut obositor, înnotînd într-un verde apos liliachiu. O ar?tare trecu cu mult firesc ?i se pierdu în haloul dulce al lunii. Am privit-o atent, nu eram eu… Bondari mici în form? de mari nouri zbur?t?ceau pe lîng? noi ?i ne sorbeau polenul cuvintelor, mi se p?rea reveria revelat?, n?ucit ?i buimac r?t?cesc prin ?inutul moale, de vat?. Auzi la el! Ursusz-cel-f?r?-de-corp… zugr?vit de un vraci al acelor vremuri tulburi care dusu-s-au ca volute de fum în cernite letopise?e…
-Uite, dragule, ce ?tiu eu, vis?m parc? ce vrem noi? Habar n-am cine este iubita ta… doar Lucian îmi spunea…
-Care Lucian, din Samosata? Bestia! cu mine n-a vrut s? stea de vorb?…
-Nu, alt Lucian, nu-l ?tii… spunea despre ea c? plete b?laie, ochi verzi de azur ?i ascu?it? minte, nu? Spune-mi mai bine despre Cartea Reveriilor, ce-i cu ea, mi-ar face trebuin??… Le cuprinde pe toate?
-A?a e în vis… dar el de unde o cunoa?te?
-Cartea? Tratatul asupra viselor?
-Nu, ziceam de Leucinda… a-ntîlnit-o vreodat??
-El e un fel de patafizician, ce ?tiu eu ce-i aia… mi-a povestit viziuni de-ale lui… imposibile.
-Trebuie s?-l cunosc… spui c? are viziuni? eu degeaba am g?sit Cartea Reveriilor, nu…
-Bine, cred, cum arat?? aminte?te-?i ce scria în ea, eu nu dorm noaptea, am obositoare insomnii ?i restan?e la somn inimaginabile, nu prea se-ntîmpl? s? visez, m? ?i mir acum de a?a dialog, dac? m? trezesc ?i nu îmi mai aduc aminte? Spune… î?i dau dup? aceea adresa lui de mail… num?rul de pe mobil…
El privi prin mine ?i l?crim? un rubin des?vîr?it.
Eu nu...)

-Adic?, stai s? v?d dac? am în?eles, tu ai visat, cînd? chiar azi noapte? prea bine…pe el, prietenul t?u orb, cum spuneai c? îl cheam??
“Ei, ?i tu acum! Homer!” ?in ochii închi?i. Nu dorm. M? relaxez ?i-i povestesc Alexiei, taumaturg al sufletelor r?t?cite pe cele coclauri, visele mele. Încîlcite ?i, atît cît mi le mai pot eu aminti, oarecum. Hm, totdeauna m-a b?nuit c? fabulez, c? vin la ea ?i m? a?ez pe canapeaua mo?tenit? de to?i psihanali?tii de la tata lor, papa Freud…

(... Sigmund-cel-care-avea-o-ferm?-de-animale, le jupuia de piele, hectare din piele fraged? ?i moale ?i mirosind a after-shave, din care t?ia buc??i de m?rimea unor p?turi, cu un cu?it din care ?iroia sînge, le plia ?i le aranja frumos în stive. Care cum termina facultatea aia a lor, a psihanali?tilor, mergea la Viena ?i primea cîte un balot din acelea, taman cît pentru o canapea, l?sase el cu limb? de moarte chestia asta...)

Tot un vis. Alexia, cînd i l-am povestit, a r?mas mut?. A b?ut oarece ap?. Mult?. A privit o vreme pe geam la oamenii care. La ma?inile de pe str?zi. Norii ar?mii. ?i, cu spatele la mine, mi-a spus:
-Am un gust amar, Viorele drag?. Tu nu vrei s? fii adus în lumea real?. M? str?duiesc ?i degeaba, tu nu ?i nu, c? dac? asta ?i se întîmpl?… Auzi la el, discut? cu un cavaler al Mesei Rotunde, poate era chiar Arthur, chiar regele, ?la disperat c? nu-?i g?se?te domni?a e-n stare s?-?i arate ?i drumul c?tre Potirul Sfînt, nu? Viorel ce-mi face? ???… îi d? adresa de mail a lui Lucian. Num?rul de pe mobil… Fiind cine Lucian ?sta?
-?i-am mai explicat: de la o vreme visez copios, pantagruelic… tu-mi ceri comportament de om normal în somn. Da’ eu draga mea nu-s normal nici treaz, ce naiba a? c?uta la tine, am sub scufi?? oarece neajunsuri, asta-i! ??, Lucian… nu ?tiu cine este, habar n-am, vine cîteodat? pe la mine cînd dorm, îmbr?cat totdeauna în alb, c?lare pe un murg arab tot numai fireturi ?i zorzoane, descalec?, î?i aprinde o ?igar? ?i zice:
-Salut, s?-?i zic una bun?! eu am avut o viziune… ?i d?-i ?i poveste?te, tot felul de chestii încîlcite r?u, Viziuni, pe unele le-am notat la Jurnalul…
-Cite?te-mi una…
M? uit la ea surprins: cine ?tie ce au terapeu?ii ??tia în capetele lor, unele gînduri despre cum ?i despre ce, hm, deschid caietul gros ?i o fac atent? ridicînd un deget, ar?t?torul, îmi dreg vocea…

(“Viziunea 33”
“Mi s-a ar?tat dinainte un vraci indian, plete, fa?? plin? de ni?te nobile riduri, într-un ritual care-l poart? într-un dans s?ltat în jurul unui foc de vreascuri, cînt? ceva. Nu se în?elege nimic:
-Aaah grum?eleghd, uuah… mbfo7izhwek… e5eoy... ahiaqq0w8?*&#khokais!
Îns? melodia psalmodiat? e frumoas?. Îmi explic?, dup? ce-mi face semn s? iau loc pe o blan? de urs ?i-mi ofer? o can? de ceai:
-E despre o fat? pe care o r?pe?te un grum?eleghd… nu ?tiu cum îi spune?i voi creaturii, tr?ia demult prin preerie… ?i iubitul ei o caut?… îndelung. Un vr?jitor încearc? s?-l ajute îns? nu ?tie prea multe ?i acela… r?t?ce?te prin pustiuri ?i mun?i... ce peisaje fost-am v?zut în trans?, oh! Mare Manitou! slav? ?ie…
-Dar cum ar?ta fata, domni?a r?pit??
Întinde mîna c?tre zare:
-Vezi mun?ii? acolo, într-o pe?ter?, peste peretele zgrum?uros, str?-str?mo?ul meu, cineva cu numele Ursusz, a pictat-o al?turi de animale fabuloase, alea o ascultau ca pe st?pîna lor: avea plete b?laie ?i ochi verzi de azur ?i ascu?it? minte. Cîndva conducea poporul meu, hm, ce dac? era femeie? Uite condorul care plute?te lin înspre umbra lunii… Poate c?-i Ea…
-Sufletul îi bîntuie prin natura vast?…
-Îhîm… ?tii, se poveste?te de c?tre b?trînii în?elep?i c? pe malul lacului repede, la solsti?ii ?i echinoxii, cînd lumina lunii pune broboad? de rou? pe maluri, str?mo?ul meu ?i st?pîna Leucinda hot?r?sc tainele naturii ?i cui anume îi este dat s? le recunoasc?… Spre diminea?? Cel-f?r?-de-corp se pierde în valuri c?lare pe un delfin cumsecade ?i Ea se risipe?te în zorii cumin?i ca un abur...”)

-Ce zici?
Ea nu spune nimic. O vreme t?cem amîndoi ?i fum?m: volutele albicioase descriu ni?te alea rotunde închipuind poate p?s?ri, poate zborul acelora.
-Am un gust amar, Viorele drag?… nu te ofusca, nu ?tiu dac? te pot ajuta… fii calm ?i întreab?-te cine e?ti.
Mi-am aprins o ?igar? cu be?ele de la un chibrit întreg, eram calm, ce mai, calm… ?i drept urmare a doua zi i-am povestit c? visasem cum m?nînc ness: hulpav, cu dîre lungi ?i maronii pe obraji, urîte, degetele lipicioase, etc, ochii tulburi. Ea a parat c? de fapt eu nu mai vreau s? dorm, De ce nu mai vrei tu s? dormi Viorele? nu ?tiam, Cic?, mi-a explicat ea doct, pentru c? visez fabulos. ?i creierul meu caut? s? se apere, a fost mult prea expus unor reverii consumatoare de bla, bla, bla.
Ba cred c? avem aici o explica?ie mai simpl?… un cuvînt cheie, amar, gustul pe care îl avea Alexia ieri, întîmpl?tor medicul meu, m? rog, psihanalistul meu ?i care cuvînt cheie… De-aia! Îns? eu sînt vreun specialist în interpret?ri savante nu…
-S? recapitul?m: a avut loc la serviciul t?u un accident, n-ai visat asta, e real. Colegi de-ai t?i au fost r?ni?i, au suferit arsuri ?i tu ai salvat pe cî?iva din ei, poate chiar pe to?i, de la moarte, nu protesta, recapitul?m. Ai inhalat îns? monoxid de carbon, ?i-ai pierdut cuno?tin?a, m? rog, a?i fost transporta?i la spital, pu?i pe picioare, via?a merge înainte. Amnezia ta a fost observat? tîrziu. Medicul care te-a vegheat se jur? c? într-o noapte ai delirat despre nu ?tiu ce fantome care bîntuie pe holurile spitalului ?i care ziua stau ascunse în flacoanele cu medicamente. Cic?, la sfatul de tain? al acelora, s-a hot?rît ca tu s? tr?ie?ti… Mai spune-mi o dat? ce ?ii minte.

(... Hm,medicul care m-a vegheat… El era Ursusz-cel-f?r?-de-corp? Întrebare. Adev?rul care s? fie oare, spune-mi tu, odalisc? ghicitoare, din ghiocul t?u mirosne aromitoare se strecor în aerul precare. C? a?a mi se p?rea, c? nu am aer, ce vrei, intoxicat cum eram cu monoxid de carbon… P?uni?ele ce-mi st?teau primprejur se precipitau plenar care oxigen s?-mi dea, care hapuri, ceva. ?i ap?rea El, întuneca orizontul, era un viking b?rbos, nu urît, frumos, m? ?inea o vreme de mîn?, îmi asculta pulsul vreme de-o s?pt?mîn?, îmi ridica pleoapele grele, privea dedesubturile irisului mult concentric, m? ciupea de b?rbie, m? gîdila. Îl a?teptam mereu cu pl?cere, îmi cam pl?cea, îi ar?tam cu mîna tremurînd? bezmeticele ar?t?ri care flanau prin salonul faian?at, grifoni, acvile ?i dragoni, un chinez mititel cu uria?? p?l?rie de paie care fuma opiu, un c?lug?r aflat în prelungirea ?iragului s?u de m?t?nii. Medicul nu spunea nimic, decît barba îi tremura un pic, a hohot de rîs, a încuvin?are, spune-mi tu, odalisc? ghicitoare…)

-S?-?i spun deci ce ?in minte…
Î?i potrive?te peste ochii blînzi ochelarii cu rame aurii, o ?uvi?? din pletele-i blonde, rebel?, nu vrea ?i atunci ea. Blocnotesul în crisparea mîinilor cu degete fine, unghiile argint, catifeaua pielii de un roz imposibil. Auzi! eu am avut un serviciu! ?i mai ce? Te pomene?ti c? ?i p?rin?i? Hm…
-Da’ pe cine intereseaz? ce ?in eu minte? Poate fabulez… sînt un caz disperat draga mea… cel pu?in a?a credea Cyrano, ?tii tu, de Bergerac. A propos, n-avea nasul chiar uria?, nu te puteai ad?posti de ploaie sub el, mierla nu-?i putea face cuib în n?rile-i ample… gura lumii! Aia atoate?tiutoare, duc?-se ea draculu’. M? arat? ni?te bezmetici pe strad? cu degetul, vezi Doamne! ?sta-i ?la de se duce la psihiatru, ptiu! ne-am ajuns… Uite ce ?in minte: c? lupii uguie ?i porumbeii scot urlete, nesuportînd ei a Lunii lumin? lin?, cu umbr? pu?in?, str?lucire fin?, aurie f?in?. Memoria mea, rea, proasta, ca un r?boj de ardezie. M?tanie, meteahn?, m? rog, izvor adînc, r?coros, inde?irabil de?i fluid. Pasc iarba fiarelor. ?tiu locuri, fapte, am suculente amintiri… De exemplu, ?tii, noi doi… într-o anume garsonier? din buricul tîrgului ?sta pr?p?dit, demult sunt anii, gemete expiatorii, ?ipete, loviturile vecinilor în calorifere…

(... Degetele, oh! ?i sînii ei, miam-miam, buzele întredeschise l?sînd s? se vad? un alb cristalin, mu?c? adînc, ah! picioarele prelungite dincolo de t?blia patului pîn? într-un azur cu care se contopesc, îmi joac? numai curcubee prin fa?a ochilor, perdelele fîlfîlfîind pîn? în mijlocul camerei plutind, c?r?ile împr??tiate peste tot, poemele plimbînd în les? pe autorii lor, Sylvia Plath oferind în din?i un trandafir lui Marius Robescu, Cristian vînzînd bilete într-un tramvai plin ochi cu iambi ?i rime...
Pe tavan era o pat? de forma unei urechi, zidurile ascultau oh ?i ah… cum noi doi deveneam al?ute cu rotunjimi de neînchipuit ?i arcu?uri sonore ?i ?ia, autorii unor versuri acolo… melomani melodramatici. Noi aidoma… Era orice zi voiam, orice tîmp ?i le?ios anotimp, beam cafea ?i f?ceam dragoste, orbec?iam în c?utarea unui viitor despre care nu ne închipuiam nimic, ne transformam încet, încet în fantome cumsecade ?i garsoniera o mobilasem ca pe Elsinor… ce ne p?sa, în fiecare dup? amiaz? era miezul nop?ii ?i Crai Nou î?i atîrna scutecele aurii în fereastra noastr?, îl leg?na un soare beteag de atîta lumin?...)

Gîndesc la atunci, îi spun:
-Nu?
Ea nu. Trebuie c? sînt vreun pacient? client? cum o fi… dificil. I-am povestit mai de mult cum visasem c? sînt un fel de artefact metalic cu tot felul de mînere, scripe?i ?i pîrghii ?i stam atîrnat de ni?te lan?uri pe cînd mai multe Alexii, o duzin? poate, îmbr?cate toate în halate p?tate de uleiuri ?i vîscoase emulsii, m? întorceau în felurite pozi?ii, ?istuiau din buze cu nemul?umire ?i murmurau nu’? ce terminologii abracadabrante. Notau în blocnotesuri cîte ceva, creioanele chimice le învine?iser? limbile c?rnoase îns? epiderma rozalie lucea o fosforescen??.

Exerci?iul 1
(propozi?ii simple):

PANSELU?E OCHII LUI.
OCHII LUI, CONDORULUI.
METAFORA ZBORULUI.

-Interogativ acum.
-Prea bine…

CARE CONDOR, BRE?
AIEVEA ?I-S TEUTONII?
CE F?CEA FAUNUL CU DROTUL?

-Ajunge!
-M? rog… ?tiam ?i r?spunsurile.
Nu o intereseaz?. E nervoas?. Simt cum face eforturi s? se st?pîneasc?. N-are de unde s? m? apuce. De o parte ?i alta a fe?ei ei suave buclele îi joac?, tremur m?runt ?i a cerceilor zale zorzoane zuruie zurd la urechile-i delicate: un bo? mic roz sub claia ?uvi?elor blonde, stînga, dreapta. Pocne?te degetele, spasm vizibil dedesubtul pome?ilor pom?da?i, te uit? cum mici fisuri microscopice îi br?zdeaz? fardul peste pleoapele tremurînde. Doamne, s? nu înceap? s? plîng?…
-Fragolardo îl cheam?. Prietenul meu din vis, cel orb. El a fugit departe de cas? pîn? a ajuns undeva ?i acolo era Ea. Îl a?tepta. Erau f?cu?i unul pentru cel?lalt, îmi tot spunea ceva despre ni?te alea care se tot caut?, se unesc, sfera de Magdeburg de care trag caii sor?ii, nu? degeaba opintesc ei.
-Adic? în cele din urm? a g?sit-o? Pe ea o cuno?ti?
-Nu. Nici pe el… nu cred c? mi-e prieten, mi-nchipui… Nu, n-a g?sit-o…
-Nu era ?i ea în vis?
-Nu, ea era pe pere?ii Nadirului Latent. El, Fragolardo, ea, Leucinda, magul Deuterium, ?i eu, mul?i al?ii: un fel de fisur? ampl? într-o realitate virtual? unde fitecine bîiguie sentin?e, anun?? anun?uri, be?tele?te pre al?ii lustruindu-se pre el, e?ti sau nu luat în seam?, mai bine nu, fiind eu cam contemplagiu n-am f?cut mare brînz? pe acolo, m-am plictisit plenar: în concertul intercomunitar glasu-mi se auzea rar, biet alienat matinal ?i proletar, m? luminau dragii de ei cu al faimei lor far.
-Î?i plac rimele, observ. ?tii c? ai scris dou? volume de versuri?
-Cine eu? Peste poate… am citit mult, recunosc… îns? versuri? no sir! Poate doar un Jurnal, pe unde l-oi fi pus, cine ?tie ce am scris în el. Versuri nu.
Ea (gest) le trînte?te cu furie mult? pe mas?: dou? plachete, le r?sfoiesc, aman, aman! totalmente neimportante. Au întradev?r numele meu pe copert?, totul cu minuscule, f?r? punctua?ie. O privesc gale?, n?uc, buimac, din perspectivele astea adic?.
Anchetatorul-Diafan-?i-Bine-Inten?ionat (voce ca atare):
-În schimb ei doi?
Suspectul-B?nuit-De-Actorie-De-Regie (declam?):
-Ei doi deasemeni.
-Deasemeni ce? Adic? nici ei n-au scris poeme? În vis?
-Nu, un fel de proze, ?sta e adev?rul adev?rat, carne crud? de real… îmi amintesc ce-i esen?ial: cum sîngera, mustea de comunic?ri, ascultam 15-20 de questii fade zilnic, tempeste ?i aprige furtuni (de-aia aveam tot timpul la îndemîn? un pahar cu ap?): nim?nui nu-i p?sa de nimeni, unul ne anun?a despre carduri, cît sînt ele de importante, altul b?znea comunic?ri despre activitatea unora din Israel, premii, mese rotunde, cine a fost Azazel, un în?elept cu toiag din caramel, conform spuselor anticului Moto ?i ale în?eleptului Aristotel. Citeam dou?-trei ore ?i cîteodat? le scriam ?i eu cîte ceva despre destinul omului de mucava, cum plou? peste el, îi este natura potrivnic?… Stam ag??a?i ca ni?te tablouri într-o sal? de expozi?ie pe care o vizitam tot noi, cînd aveam chef, niciodat? poate… Pot fuma?
Alexia încuviin?eaz?. Îmi aprind înc? o ?igar? ?i puf?i ca locomotiva care tr?gea vagoane pline cu aer ?i cu diamante, Stevenson însu?i, b?trînul acela cumsecade. A?a cum îmi ?in ochii închi?i celelalte sim?uri treze sînt: pielea canapelei miroase a after shave, ploaia bate în geam cuminte, apa ?iroaie se adun? în burlane, aud clipocind bulboanele ?i simt umezeala c?ci reuma ?i alte bete?uguri, în curînd împlinesc patruzeci de ani. Pendula clonc?ne grav o or? inexact?. E timpul s? plec, g?sesc pe bîjbîite u?a, o las pe domni?oara psihiatru/taumaturg/psihanalist s? noteze despre cum ?i despre ce.

Exerci?iul 2
(fraze cum vrea el):

ANA ARE MERE SUB BRA? ?I UN CEASLOV PE CAP, ÎNVA?? CUM LA GÎT CRAVATEI S? ÎI LEGE NODUL, FRACULUI COADA DE RÎNDUNIC? S? O TAIE SIMETRIC, CÎTE FELURI DE FURCULI?E EXIST?, DE CE, ÎN CURÎND O S? SE M?RITE ?I, IMPLICIT, MUSAI TREBUIE S? ?TIE CUM S? DEFILEZE PRIN SALOANELE ?LORA, ARISTOCRA?II: ZIMBRI, S?BII LUCIND ÎNCRUCI?ATE, F?CLII, DELFINI, OARECE NUFERI, NI?TE BLAZOANE ACOLO, HALAL HERALDIC?.

CAVALERII TEUTONI AU F?URIT FRANCMASONERIA MARE, ÎI RECUNO?TEAI DUP? CRAVATELE PE CARE LE PURTAU PE SUB ARMURI, ÎI ÎNV??ASE ANA, ”SÎNTE?I MAI DISTIN?I ASTFEL (LE ARANJA REVERELE) ?I ISTORIA ATÎT A?TEAPT?” LE SPUNEA EA DE LA OBRAZ, Î?I PERMITEA, O CUNO?TEAU DE MIC?, O Z?LUD?, CINE S? O IA PE-ASTA DE NEVAST?? SUCIT? MUIERE, O SCORPIE, DEALTFEL MARELE WILL…

ÎN ZIUA TURNIRULUI AEZII VOR ?TI ÎN TROMPETE CUM S? SUFLE CU MULT PATOS ?I SIM?IRE ASTFEL ÎNCÎT STINDARDELE DE PE METEREZE ?I PÎNZELE UMFLATE DE VÎNT ALE COR?BIILOR CRUCIATE, DE PE NAVA AMIRAL ALEXIA FACE SEMNE OBSCENE CU O N?FRAM? A C?REI CULOARE.

Am scris despre ea c? face semne obscene. Ce s? în?eleag? s?raca? De ce cu o n?fram?? Doar asta era o fraz? a?a cum voiam eu, de-aia! nu merit eu în?elegerea ei, compasiunea ei, m? ?tie de cînd eram amîndoi de-o ?chioap?, ce vremuri, prin spatele blocului nostru treceau dou? rîuri, unul de lapte ?i unul de miere, c?prioarele puricau leii întin?i lene?i pe spate, mioara karpov juca ?ah cu lupul fisher, soarele nu apunea niciodat?, nici luna, stele desenam noi cu mîna pe firmament cînd o cereau regulile vreunui joc ?i m?rul avea tot timpul mere, p?rul avea tot timpul reflexe aurii, plete purtam amîndoi ?i codi?e, panglici frumoase ?i temele aveam f?cute temeinic ?i acum au pozele noastre la panoul de onoare, cînd au venit cavalerii teutoni în ora? imediat au ?tiut cine istoria le-o va scrie, ne-au dat peni?e, c?lim?ri cu cerneluri multicolore, suluri de pergament ?i ne-au gr?it:
-Noi, crucia?i ai sfintei cauze, scuze, o s? murim pu?in. Avea-ve?i voi grij? s? nu se colbuie povestea noastr? prin cele cronici tulburi, bine pionieri? Caii le forn?iau aprobator, din zorzoane ?i gablon?uri încuvin?înd spusele ?lora. Noi, entuzia?ti:
-O! Voi, m?re?e umbre! (vocea ni tremur, ?ia se foiesc… to?i cavaleri f?r? team? ?i f?r? prihan?) sta?i pu?in… Însu?i primarele, fomf ?i cople?it:
-Cum bine spuneau antevorbitorii mei… treaba cu colbuitele cronice… noi n-o s? v? uit?m! Mai mult, o s? v? ?inem minte (lumea aplaud?) c? doar, nu-i a?a, unde s? pleca?i în graba mare… noi am preg?tit oarece festivit??i ?i festina lente dragii no?tri (idem) pentru c?, ce mai, pofti?i la mas?… Mai pe sear?, cînd luna de pe armura domnului (arat? cu degetul, zîmbe?te, ?ia se înghesuiau s? vad? ce ?i cum) va fi pe cer cr?ias?, la serb?rile municipiului… (restul discursului nu se mai aude, urale, ova?ii).
?i apoi, cînd coboar? de pe treptele institu?iei, costumul de tergal îi str?luce în soarele dup?-amiezei ca ?i cum, distinsul primar strînge mîini, ciupe?te de b?rbie f’o doi copii buc?la?i, pe mamele lor…
-În?elegi Alexia? nu mai deosebesc realitatea de fic?iune… poate e prea tîrziu…
-Ba e?ti tu diliu! spune Alexia plin? de draci. R?bufne?te: Pleci de la mine ca de la stîn?, nu salu?i, nu dai din cap m?car. F?, proasto! s? zici m?car, te aiuresc cu visele de se întîmpl? s? le am eu, mai inventez cîte ceva, adaug sare, piper, alte mirodenii inclasabile ?i te pun pe tine, mare interpret, s?-mi spui ce ?i cum… Spun pe dracu’! mai zice ea furioas? ?i se repede asupr?-mi: B?i! tu chiar e?ti amnezic?

Fostu-mi-s-au f?cut farmece, rou? ne-nceput?, laur ?i cucut?.

(... ?la, ?amanul (între noi doi, se bî?îie, un tremolo gutural îi zgîl?îie coardele vocale, bolnav de lepr? îmbr?cat în zdren?e, cutremurat):
-Azuf… gckzoj, hj ??, vulk?nescum2f?przmirceaeliade3ipculianu4nvukz...)

Eu:
-În?eleg.
Alexia (trage din pipa ?luia, îîîmpuffpuff):
-Ce? Ce anume în?elegi?
Mi-e oarecum s?-i explic. Un fel de jen?, un fel de sil?, de?ert?ciune, un c?rbune, spune mai departe, spune. Spun:
-Am impresia c? cineva se joac? cu o telecomand? în biata mea minte nu încape alt? explica?ie. A zappa, zappare. Orizontul obez tigheluie?te o chemare. S? nu spun vorb? mare… Direc?ia care s? fie oare? Busola debusolat?… c? pîn? ?i Nae Ionescu zicea, citez: ”Roza vînturilor”… Nu?
-M? las p?guba??. Te las balt?. N-ai decît s? ba?i cîmpii cît vrei, în orice direc?ie…
Fuge. Se pierde printre copacii din parcul municipal.


Hîrtia, flutura?ul, confetti-ul cu pricina anun?înd evenimentul. Mototolesc în pumni înscrisul. Cu ce-o s? m? îmbrac? Ce o s? beau? Cu cine o s? discut, voi recunoa?te pe el, Lucian, pe el, Mircea, pe ea, Alexia, parc? a?a îi cheam?…

Exerci?iul 3
(descrie ilustra?iile, cartoanele Roach… Roarsch… imposibil nume):

UNU DOI

S? vedem, hm...
UNU:

DAFNIS SAU LONGOS SAU POATE CHIAR EA CLOE GHICIND ÎN ZA?UL CAFELEI R?MAS ÎN VREO CEA?C? PRINTRE CHIPARO?I P??IND DE MÎN? CU MAGII ?I TAUMATURGII CARE INVOC? PE EPOS PE LOGOS SAU PE EPICUS CINE OR FI ACE?TIA. OCHIUL RO?U...

-Cum adic??
-A?a!
-M? rog…

DOI:

O CAS? MIC? S?DE?TE UN MORCOV SUB LUMINA COMPLICE A LUNII ÎN GR?DINA MINUSCUL? DE LÎNG? ULI?A CU RODII PE UNDE TREC PELERINII CARE NU ?TIU LEGENDA GRIFONULUI CU COL?I DE M?TASE TESTEMEL DE BORANGIC ?I O AIA PRIAPIC? A?A CRED...

-Prea bine, dac? a?a crezi. Vii desear? la Balul Mascat? Sper s? nu se mai costumeze nimeni în nimf?…
-Ba parc? l-am auzit pe Fragolardo…
-Cine este? Aa…! Cînd vii data viitoare o s? ai o surpriz?… terapeutic?.
-Dintre noi doi tu e?ti magul care drege busuiocul… nu te sup?ra, Alexia.
-Prea bine, dac? a?a crezi. Deci?
-Poate vin… pu?in, nu mai mult de un pahar, dou?… Tokay. Mor a scris o povestire despre voievodul unor ?igani, am vorbit cu el s?-mi dea hainele ?luia, cic? avea o pelerin? fermecat?, dac? nu m? z?re?ti la bal s? ?tii c? m-am f?cut nev?zut. O s?-?i scriu:

Draga mea Alexia!

E?ti mult prea implicat?, n-o s? m? po?i vindeca de boala
fabulatorie (?) care ca o pecingine, ca pelagra: o fantom?
sînt ?i o boare de vînt plimb?-m? de ici-colo, prin
peisajul f?r? de striden?e, mult gri, infinite nuan?e,
cît poooot pluti de lin, condor, m? ?i uimesc uneori, miercurea,
joia ?i duminicile mai ales. Cuget s? caut vreun vraci
în stare farmecelor s? le dea de cap?t sau nu… ?tii,
un ?aman, din cei ce danseaz? în jurul unui foc
de vreascuri. Incanta?iile lui, de se vor face auzite în lume…
M-oi duce s? cotrob?i prin mun?i pe?tera unde Acela
fost-a zugr?vit-o în palide culori vii pe Aceea…

-Îns? tu înc? n-ai primit aceast? epistol?, nu po?i ?ti ce scrie în ea, acestea sau altele, discursive, poate avînd vreo noim?, vei intui la timpul potrivit.
Alexia soarbe cafea, diabolica fiertur? neagr? ?i esen?ial?. Nu m? pot ab?ine, sorb ?i eu din maroul lichid, lucid ?i sapien?ial…

(...Behemoth însu?i serve?te turnînd în ce?ti dintr-un ibric avînd o form? complicat?, ?i-a p?tat ?or?ule?ul, teribil ce s-a ofuscat, ea l-a sf?tuit s? cl?teasc? repede cu ap? rece ?i ?la, cu o lacrim? discret irigînd cre?urile fine ale pielii aspre, cople?it de sfat, a alergat la ?u?uroi, se auzeau copitele cum. Sting ?igara în scrumier? ?i, înainte de a pleca, îi s?rut mîinile, o salut cu respect ?i închid u?a bini?or în urm?-mi, a?a cred, poate îmi închipui?!
Luna pe cer cr?ias?: norii se gr?m?desc în preajma ei întemni?înd-o în ceva ce seam?n? a turn, r?ul ?i famenul vînt sufl? astfel încît Calea Lactee primprejur, plas? cu noduri alandala str?luminînd frunzele mirilor mesteceni. În parc ?ed cumin?i ?i beau bere ?i vin cavaleri teutoni r?t?citori, caii lor gale?i, nimfe transparente, unu, doi, trei, cî?iva cet??eni, odalisce, jobene dedesubtul c?rora odihnesc daci ?i romani dimpotriv?. Din difuzoare se aude cum cineva, dup? ce a împodobit pe iubita cu cercei, basma, inel, etc., acum deplînge neao? darurile f?cute, ?ai-li-la-la-di-lai-di-la. Intru în cortul vr?jitoarei Leiria, lumina pu?in? ar trebui s? arunce ape repezi în globul magic ?i mult mister în preajma aceleia, ar?tarea deslu?e?te viitorul în anume zapise buchisind bucoavne.
-Tartarin ?i Tarascon fie-?i aproape!
Vocea ei se aude cristalin din spatele voalului bovaric, vocea mea nu:
-Am în?eles c? ai avea ?tiin?? de Cartea reveriilor despre care îmi vorbea într-un vis cineva cu numele Fragolardo. Îmi este de mare trebuin??.
-Prietena lui doarme. În visul aceleia tu e?ti vreun prin? poate ?i ea o cr?ias?.
-Frumoas? ?i devreme acas??
-Întocmai: guleai, tabacioc, ceva zaver?, zbenguieli… asta de ghind? cu ochelari ?i trup zvelt zice c? s? nu mai trînte?ti u?a ?i de la ea cînd pleci s?-i pupi mîna apoi bra?ul gîtul lung genele urechea stîng? sînul drept ea dimpotriv? ?i tot a?a pe canapeaua aia de piele mirosind a Yatagan Spice ?i a altfel de arme albe pe care le por?i la tine cu mult firesc… Tu ai ?tiin?? de aia… cum i-ai zis… în mintea ta sînt r?spunsurile… dealtfel în curînd ai s? o întîlne?ti aievea sau nu, cine poate ?ti? Vreau m?t?niile alea de filde? pe care le tot agi?i.
-Mdea, le am de la oarece cavaleri teutoni care vîslesc spre cele z?ri, prin ar?i?a unor nemiloase pustiuri biblice, prin cea?a unor m?ri n?sc?toare de tempeste ?i aprige furtuni, tocmai spre un acolo unde… într-un templu… m?re?, numai arabescuri ?i bolte ?i... turnuri cu semilune în cutare înc?pere de tain?…
-A?a, a?a!
-…pe un piedestal… din chihlimbar ?i m?rgean se afl?… se afl?… Cartea Reveriilor.
-Ai v?zut?
O privesc buimac: ?iganca se uit? pe sub gene la mine ?i, din decolteul adînc unde sînii dovedesc oarece tremolo des?vîr?it ?i armonios, î?i scoate capul un ?arpe care sîsîie:
-Ss?tii acum!
Acum ?tiu: o insul? cu ??rmuri de m?rgean unde valurile, o c?rare abrupt? urcînd printre jnepeni r?i, un templu în jurul c?ruia cavalerii crucia?i mul?i, armurile lor în relieful c?rora oarece semne cabalistice, dale de jad ?i de ametist, o arcad? frumos arcuindu-se rond des?vîr?it, un piedestal unde Cartea ale c?rei coper?i încrustate cu briliante, infinite colonade într-o perspectiv? infinit?, arome de mosc ?i de scor?i?oar?, pa?ii mei într-o lini?te v?tuit? cu zgomote moi, un fel de fîntîn? cu ape miresmate cu înalte jeturi care apoi pe spate. Arunc o privire Leiriei. Ea o prinde cu îndemînare ?i m? încurajeaz?:
-Da!
Dau la o parte încurcatele falduri ale intr?rii cortului ?i dincolo de el, în parcul municipal, fanto?e de tabl? cu mecanisme nituite, vopsite strident, se mi?c? sacadat încuvin?înd. Pîn? ?i frunzele mirilor mesteceni fo?nesc aprobator ?i valurile micului lac. ?inele de-a lungul c?rora acelea se mi?c? lucesc sub poleiala lunii astfel încît basmul poate p?rea poveste. Scrî?nind cumplit din frîiele ruginite un arm?sar clorotic se opre?te lîng? mine ?i scurm? cu copitele printre treverse. Încalec ?i fug prin peisajul coclit, tot felul de personaje a?ezate pe socluri îmi trimit bezele ?i m? îndeamn? s? scriu ?i despre ele ceva, cum o fi, c? de bine, c? de r?u, numai s? le pomenesc oareunde. Îmi fulger? prin gînd c? Alexia… în blocnotesul ei… M?ri traversez ?i de?erturi ca pe nimic, ca un fulger str?lucind în lumina pu?in? un pic, condorul cu aripile-i ample planînd la a?a în?l?ime e mic, îmi arat? drumul ?i la primul popas îi zic:
-Te coboar? nobil? pasere la mine c? picuri de rou?-?i voi da ?i-?i va fi bine… ghearele tale nobile erau gravate pe cutare armur?… Îns? acela (din ciocul care îi ?ine loc de gur?):
-Mnuu, mnuu…
?ip?t însîngerat în crepusculul mov. Focul taie himere lascive ?i moi dintr-un întuneric umed. Luna, sulemenit? ?i ?an?o??, nu-?’ ce voaluri plimb? suveran? prin aerul celest. Din zborul metalicului arm?sar v?d marmoratele maluri ale lacului dincolo de care, str?pungînd cu ascu?ite turnuri perspectiva înstelat?, un templu m?re?, numai arabescuri ?i bolte… Printre coloanade cu capiteluri închipuind felurite gra?ii, unde pa?ii mi se aud reverberînd grave sonorit??i, în cutare înc?pere de tain?, pe un piedestal din chihlimbar ?i m?rgean…
-Bine ai venit!
Leucinda fierbe într-un ibric licori dinspre care adie mirosul fierbinte al cafelei. Toarn? în m?iestrite boluri maroul fluid ?i face s? pluteasc? înspre mine plu?ul unor perne orientale îmbiind la molcom? lene. Sorbim. Cînd din palmele fine ea bate de trei ori un grifon ni se înf??o?eaz? purtînd în labele de leu narghilele, aruncînd asupr?-ne petale de trandafir ?i stropindu-ne cu picuri de ambr? ?i mosc. O întreb:
-‘Au nu aceasta-i fiara care de pe bucolicele t?p?ane te-a fost r?pit? Cea cu solzii pe care, printre ierburi, Fragolardo i-a fost g?sit? Al c?rei miros de pucioas? pe p?stori i-a-ngrozit?
Degetul meu acuzator spre fabulosul animal face ar?tare. Ea, f?r? de mirare:
-Cine? pisoia?ul meu zmeu, scump odor? a?a s-a scornit despre el? Îngrozitor! Hehe, îl cheam? Grum?eleghd!
Merg s? r?sfoiesc opusul volumos. Coper?ile sînt ferecate în complicate feronerii alambicate m?sluind o încuietoare savant?… pe care de-abia ce o ating ?i se larg desface îns?… îns?… paginile sînt albe toate oricît r?sfoiesc...)

Dincolo de pînza cortului, printre copacii care ?es întunericul. S?-mi ascut spada ?i pintenii la tocil?. S? beau vin, o b?rdac? plin?. S? m? s?punesc cu buretele nor pufos ?i s? m? cl?tesc cu frunzele de pe jos. Sub un felinar umbros, la o mas? cu mu?amaul gros, m? a?ez ?i-mi dau coate cu burghezi cet??eni care plimb? nepoate în landouri de lîn? cu spi?e de fer, a?a cum am eu strîmta armur? de cavaler. Prin viziera coifului, deloc larg? fant?, observ mul?imea fojg?ind abulic? ?i sicofant?. Lumea întreag? rea ?i tut? ?i mefient?. Eu comand ?alului o halb? cu înmiresmat ceai de ment?. Lîng? mine, parfumat? ?i translucid?, se a?eaz? ea: se ?ine pe sine îns??i de mîn? taumaturgul Alexia.
-?tiai c? medicul c?ruia i-ai spus despre strigoi picteaz? tablouri ?i scrie iambi moi? C? m-a sunat Lucian fiind el extrem de afabil? C? Ursusz exfoliaz? la bîlci un astrolab rabatabil? C? Leucinda, disp?ruta naiv? fecioar?, e inginer ?i st? la mine pe scar?? C? ?ia de la protec?ia animalelor îl caut? înnebuni?i pe grifon?
Tace ?i bea din paharul cu whisky ?i cu sifon…
“Ole!… ?i eu care crezusem c? a?a personaje am inventat!”
-Nu, draga mea, nu ?tiam! Jur?-te c? e adev?rat! Asta înseamn? c? m-am îns?n?to?it? Nu prea-mi vine s? cred!
Ea îns? crede c? da. Comesenii idem. Cei din jurul nostru ibidem. ?i eu care voiam s? devin scriitor… cu a?a închipuiri, vizitîndu-m? a?a n?luciri, mdea, dac? nu...


Nr. hituri: 1.182
Adaugat la data: 14:04:01, 21 Jun 2008
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.