Tu te urci pe albul munte-
eu înc? m? chinui s? g?sesc
poteca
ce duce la verdele munte,
la câ?iva metri sau kilometri
dep?rtare sau apropiere
de mine, de gand, de timp.
În?l?ându-mi capul,
din loc in loc
buchete de lumin? m? orbesc,
l?sându-m? totu?i a-ntrez?ri
tot ascunsul lor
pre? de o clip?-ispita.
C?ci verdele munte al vie?ii
prea multe-ncâlciri are la poale,
?i vârfuri bine-ascunse-n cea??;
nu le pot vedea nici ochii ?i nici
mecanismul meu de gânduri plin.
A? fi vrut s? fie prin preajm?
un fel de râu-timp,
inventat s? curg? invers:
obâr?ia-undeva, in anii mei din urm?,
iar cursul lui s?-mi învecineze
poteca.
?i sus, unde vijelios
s-ar scurge undeva prin stânc?,
m-a? opri o clip?-
a? privi peste um?r ?i-apoi
a? continua s? urc,spulberând cea?a
cu fiecare pas,
având in suflet ambi?ia râului!