Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.668
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 514.513
Total vizitatori unici: 200.651

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Mitologie urbana, Adrian Ciubotaru - Eseu / Literatura

De la o vreme visez mult si apasat ... spre dimineata. Ma trezesc, ma duc la
masa si le notez in jurnal. Azi dupa-amiaza am visat ca Pamantul era nesigur,
ca statea pe arcuri, ca era vascos. Miscam din picioare si pamantul raspundea
ca un resort tremurului meu. Eram pe strada, acasa, in fata curtii. Castanul de
pe trotuar nu avea radacini in pamant, nu statea decat intr-o gaura. L-am scos
si l-am pus inapoi afundandu-l mai tare... se facuse mai mic. Am coborat de pe
trotuar pe strada, am miscat iar din picioare (miscarea schiorilor inainte de a
se lansa pe partie), pamantul mi-a raspuns prin tancajul scoartei sale. Am
intrebat speriat un vecin, iar el mi-a raspuns ca sunt ani buni de cand
pamantul nu mai este ferm. Am simtit un fior de apocalipsa si m-am trezit.
I had a dream!
In genere visele sunt opace pentru celalalt, insa surprind bine aerul unui
suflet in anumite momente. Jung delimita visele arhetipale (in care se
manifesta inconstientul colectiv) de celelalte. Cred ca acest vis este si
arhetipal si intim. Sa ma explic ...
Acum cativa ani am avut revelatia urbanitatii. Eram la un amic, in Bucuresti,
si-am iesit la 2 noaptea sa-mi iau tigari. Eram la firma la el pe net, undeva
pe strada Filomon sau Filipescu,in spatele Intercontinentalului,langa ambasada
americana. Cand am iesit in strada m-a izbit galbenul luminii stalpilor,
asfaltul uscat (era februarie 2002), frumusetea noptii urbane, fara
nimic "natural". Desi era un peisaj strain am simtit caldura unui centru .M-a
uimit atunci acest sentiment ,m-a uimit pentru ca natura era trecuta cu
caractere gigant in geografia adolescentei mele. Ieseam tot timpul pe deal
singur sau cu prieteni, cu sau fara carti .Si acum imi aduc aminte de cartile
lui Thomas Mann citite pe iarba etc. In acel an universitar (2001/2002) nu am
simtit deloc natura: totul a fost 'artificial'. Lumea era patrunsa de o
mitologie 'post-moderna': lumea internetului, a conversatiilor pe mobil si a
Iasului studentesc. A fost ca un sevraj: o intarcare brutala , insa adoptata
(adopt ideile ce ma rodesc, ideea ca "Sofia este capitala Bulgariei" nu o pot
adopta ,desi cognitiv o accept). Cu toate ca aparent traiam intr-un artificial-
urban, mitologia subzista. Eliade spunea ca atata timp cat exista noapte si zi,
alternanta anotimpurilor etc. omul va trai intr-o configuratie de semnificatii
simbolice. Ei bine, atunci mi-am dat seama ca lucrurile pot fi duse mai
departe. Si, daca ar trai o suta de generatii pe o alta planeta cu alte ritmuri
si alt puls, omul va fi la fel de liber de a crea numai mitologii. Practic,
intr-un mod general vorbind, noi nu putem fi dezradacinati; mintea umana,
spiritul uman sunt inepuizabile in fortele sale re(auto)-creatoare. Asadar,
spuneam ca in acel an am trait intr-o ariditate si asprime urbana resimtita ca
putere interioara. Intr-un fel energiile pe care mi le trageam din cutreierarea
padurilor,dealurilor in adolescenta,acum le-am gasit in aceasta 'noua'
mitologie.
In iunie am primit vizita unei prietene din Cluj (#filozofie), iar cand arati
cuiva Iasul trebuie sa-l duci si in gradina botanica: noaptea si/sau ziua. Am
fost smuls din mitologia mea urbana (care fiind la inceput era destul de
fragila) si firele nostalgiei mi-au reamintit natura in sarbatoarea ei
navalnica. Mergeam pe sub copaci si nu-mi venea sa cred. J'etais totalement
accable. Eram idiot: atingeam frunzele avid, priveam iarba si ma minunam. Eram
mut, ma trezeam intr-o lumea unei limbi disparute (uitate), limba in care ma
scaldam, insa pe care nu stiam a o vorbi. Castigasem cheia unei noi mitologii,
insa Naturii ii era dor de mine. Urmatorii ani, mitologia urbana s-a postat in
mine triumfatoare, iar eu triumf acum pe valul ei. Natura s-a vazut nevoita sa
ma acceseze prin vis... probabil un avertisment. Chtonicul ignorat se raz-buna
in mod feminin. In vis pamantul era moale, fluctuant, desi era acoperit de
astfalt (un simbol, un element al 'noi' mitologii), insa, desi pamantul era
moale, se putea trai pe el.
"God-is-dead-theology" este o mitologie moderna (occidentala) recenta. Lipsa
mitologiei telurice intr-un cadrun urban este tot o mitologie. [D-zeu a murit,
insa lumea este plina de absenta lui, de moartea lui]
Vor veni vremuri (200-400 ani) cand studentiilor li se vor explica la cursuri
ce simtea un om al secolelor XVIII-XX in fata Naturii, la fel cum noi ne
straduim acum sa intelegem complexul simbolic al vanatorului arhaic si relatia
sa religioasa cu vanatul.
Am incetat demult sa privesc desacralizarea ca un regres, ca o scadere de la
vremurile idilice ale 'lumii' traditionale .Nici ca un progres. Istoria este
doar o serie de mutatii succesive, de cenzuri si de de-cenzuri ale
imaginarului. Apocaliptic si regenerator vorbind, simt o lume noua cu mitologia
si iluziile ei ce isi agonizeaza nasterea in mine (etimologic, agonia inseamna
lupta). Aceasta mitologie a devenit mai puternica in mine pentru ca in ultimii
ani am suferit mai multe mutatii. Simplificand, am inceput sa privesc 'lumea'
(mea) de la inaltimile adancurilor mele decat de la suprafata ochilor privirii;
oarecum, am schimbat culoarea prismei (iluziei) prin care privim cu totii. Daca
ne refuzam mitul, apare neantul, daca privim pe langa prisma, lumea dispare.
[Dincolo de iluzie este neantul sau lumina-D-zeu este starea sa eu a neantului-
Cioran]. Nu e un mister sau un paradox ieftin ca starea de neant isi are
miturile proprii, cum si 'luciditatea', asimptotica fiind., este pre-orientata
de anumite simbolisme-insasi dorinta independentei de un anume complex simbolic
este simbolica.
Teza mea este ca iluziile (fragmente de mitologie cu care mintea umana
opereaza) sunt inerente fiintei de a fi om. Biologic vorbind, natura umana este
o iluzie, iar acum cand spun iluzie nu ma gandesc la un surogat, la ceva cu un
grad inferior de realitate.
Un contra-argument ar fi acesta: in raport cu ce anume numin iluziile ca fiind
iluzii(care este reperul, etalonul?) In raport cu absolutul, in lucrurile in
sine? Lucrul in sine este un domeniu mai degraba gnoseologic prin care Kant si-
a exprimat agnosticismul sau. Omul prin intuitia sa structurata spatio-
temporala nu poate cunoaste decat fenomenul (locul unde numenul se intalneste
cu minte umana intr-o forma relativa, istorica). G?delian vorbind, absolutul
este 'restul 'sistemului, este pasul in fata ce il are viata fata de mintea
umana .Desigur, pe acest teren lucrurile nu sunt univoce... Se poate spune de
asemenea ca, cu cat minte umana este mai cuprinzatoare, cu atat mai mult se
straduieste viata sa o sub-includa, viata nefiind decat raspunsul la ofensiva
mintii umane. Cu alte cuvinte, cu cat puterea este mai mare cu atat luptele
sunt mai crancene, ispitele mai puternice, iar (feminin vorbind) suferintele
sunt mai atroce. Universul are si nu are ceva personal cu noi; pur si simplu
face parte din dialectica realitatii acest raspuns: cu cat esti mai capabil, cu
atat , pentru a pastra echilibrul sistemului, viata isi (iti) bucleaza
(face/formeaza bucle) un labirint mai stufos. Acesta este un lucru bun: simti
cum viata iti raspunde. In orice suferinta (a se citi incercare initiatica),
daca esti atent vei gasi in tine bucuria de a fi bagat in seama de viata, de a
te afla intr-un centru intens. Si nimic, dar absolut nimic din tot ce ni se
intampla nu este peste masura mintii umane.[de meditat!-caci poate parea
contradictoriu de vreme ce mai sus am spus ca viata prin absolut (sacru ) isi
pastreaza acel pas (diferenta ontologica) inaintea spiritului.Insa nu este nici
o contradictie]


Nr. hituri: 1.266
Adaugat la data: 21:26:03, 22 Feb 2004
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.