Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.668
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 512.542
Total vizitatori unici: 199.912

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Sumare consideratii 'erotice', Adrian Ciubotaru - Eseu / Literatura

Sumare consideratii ‘erotice’

“ Iubeste si fa ce vrei” a spus Sf. Augustin, iubirea fiind mediul de desfasurare al sufletului in vederea mantuiri. Omul “decazut” se poate ridica la ceruri doar printr-un efort de iubire, viata fiind castigata doar in schimbul unei monezi de iubire.
In Noul Testament nu se vorbeste de viata fara a se subintelege iubirea ca act salvator. Calea, Adevarul si Viata se implinesc intru Cristos, care este o manifestare plenara de iubire.
*
Adevarata iubire este cea rituala, ceea ce este obtinuta sub semnul sacrificiului. Cand acesta este privit doar sub aspectul sau negativ, sacrificiul devine ceea ce numim durere, suferinta. Insa sensul adevarat al unui act ritual este accesul la o realitate sacra, iubirea fiind astfel poarta catre fiinta.
Intr-o comuniune de iubire, sacrificiul celor doi este valorizat sub semnul implinirii unei totalitati, sub auspiciul unei imbogatiri interioare rezultand o difuziune calda catre mediul unde cei doi isi traiesc miracolul. Orice iubire asumata ca miracol este revolutionara in sensul bun al cuvantului: o ordine veche este inlocuita adeseori impetuos cu o noua ordine, un nou fel de a fi. Iubirea devine creatoare in masura in care sacrificiul ce o sustine este o emanatie a daruirii.
Daruirea este starea “naturala” a omului ce ii confera acestuia demnitatea unui destin creator. Creatia ca un dar se implineste doar sub semnul iubirii.

*
S-a mentionat pe buna dreptate revolutia pe care a provocat-o crestinismul constiintei umane, mutatia creata de o religie care pe vechiul simbolisc a implantat o noua viziune. Cadrul axial al acestei mutatii este modul cum dragostea a fost valorizata. Ridicarea unui sentiment la rangul de virtute constituie unul din punctele originale ale demersului crestin. Un sentiment caruia ii este aplicata o valoare morala devine un prilej de mantuire, de inaltare.
In afara simbolismului universului religios dragostea nu exista. Nu putem iubi decat ca fiinte totale, adica religioase. Dragostea mea este religioasa, iar eu nu te pot iubi decat religios. Tot ce nu este demonic in om, este iubire, caci iubirea este celalalt nume al puterii, iar puterea cand zambeste da nastere frumusetii.

*
In plan psiho-mental dragostea, ca si revelatia, este o “dezvirginare”, adica o instaurare a unui noi de a fi, “dezvirginarea” fiind o deschidere catre un alt plan, catre o alta lume. O fecioara traieste, literalmente, in alta lume decat o fata ce a cunoscut erosul “fizic”.
“Dezvirginarea” este o experienta, adica o relatie constiintei cu realitatea. Ea poate fi negativa (durerea poate fi considerata o dezvirginare a starii obisnuite anterioare), sau pozitiva (schimbare ce este echivalenta cu o im-plinire). La urma urmei, din acest punct de vedere orice creatie constituie o deflorare. Dumnezeu insusi a dezvirginat haosul primordial pentru a ridica din haurile sale creatia Universului. Astfel, orice act de creatie este o activitate “erotica”. Alchimistul “dezvirgineaza” materia prima a Naturii pentru a crea aurul si a atinge, o stare de transmutatie spirituala. Asadar, urmand modelul divin, rostul omului este cel de “a face ordine” in haosul din jurul sau. Puritatea originara detine o limita, un neajuns:este haotica, iar sacrificarea puritatii primordiale, prin introducerea ordinii a carei rezultanta este creatia, constituie un act erotic. In concluzie, doar prin actiunea creatoare a omului, obtinem adevarata puritate, aurul uman. Prin “dezvirginare” (revenim), regasim aspectul creator-revolutional al iubirii, iar iubirea in inima este totuna cu creatia.
Suntem, prin excelenta niste fiinte “erotice”, deoarece experienta de baza a constiintei, aceea de a acorda sens, este una erotica. Sensul face ordine, revolutioneaza, defloreaza aspectul haotic, absurd al nesemnificativului. Absurdul insusi este aspectul non-erotic al constiintei.
Suntem condamnati la Eros, iar in masura in care sensul lumineaza. Erosul este un simbol al luminii iar din aceasta perspectiva Erosul constituie singura cale, modalitate umana de a accede la Sacru.

*
Paradoxul adevaratei iubiri este faptul ca ea constituie o iluzie care orienteaza si care te mentine in centrul realitatii.
Daca deducem ultimele consecinte din identitatea Dumnezeu-Dragoste (Dumnezeu este Dragoste), si daca subsumam ideea de divinitate celei de sacru ajungem la concluzia eliadiana ca iubirea este un element structural al constiintei . Acest element, aceasta structura de origine arhetipala nu isi gaseste implinirea decat intr-un plan trans-personal, trans-subiectiv. In alta ordine de idei, ne cunoastem pe noi insine. ne gasim locul nostru in masura in care ne recunoastem in chipul Celuilalt, prin dragoste. Prin dragoste omul devine simbol: iubesc pe Celalalt, nu neaparat in masura in care este ceea ce este, ci mai ales, pentru ca el este prilejul, suportul de manifestare a frumusetii lumii. Prin intermediul acestei logici, Celalalt este simbolul coerentei si frumusetii lumii. Cand Celalalt iti zambeste, acest zambet, prin translatie, devine universal: totul iti surade prin Celalalt, iar cand Celalalt e trist, Universul intreg devine intunecat.
-Te iubesc pentru ca in tine se oglindeste mirajul unei lumi dincolo de noi.
Asadar, actul iubirii implica cu necesitate o metafizica religioasa. Profanul devine “interesant”, capabil de a fi iubit in masura in care este semn al sacrului.


Nr. hituri: 1.083
Adaugat la data: 22:31:04, 21 Feb 2004
Comentarii material
  • 0: "-Te iubesc pentru ca in tine se oglindeste mirajul unei lumi dincolo de noi." Cand am scris ca unii se intorc spre cuvantul scris si ne tiriie si pe noi dupa ei nu m-am gandit ca uneori ne place sa fim "tiriiti". , 07:47:05, 06 May 2004
  • 0: ( se presupune ca) iti multumesc:), 21:28:00, 06 Jun 2004