Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.871
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.664
ON: 0 membri / 2 musafiri
Total hituri: 477.593
Total vizitatori unici: 184.484

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Meditatie asupra omului, Adrian Ciubotaru - Eseu / Literatura

Nimeni nu poate crede ?n mod total că strămoşul omului este o specie de primate. Poziţia verticală asumată de primii oameni structurează spaţiu ?mprejurul corpului omenesc, ?ntr-un mod religios. Axul central sus-jos ?mpreună cu cele patru direcţii orizontale provoacă un sistem de orientare ce ?şi are punctul de pornire ?n experienţa ?centrului?.
Asumarea poziţiei verticale constituie o experienţă religioasă, care este rezultatul unei mutaţii ontologice. Trauma originară a avut loc pe acest drum de la o poziţie comodă la una ?eroică? (?căci nu ne putem menţine ?n picioare dec?t ?n stare de veghe?). Aşadar efortul poziţiei verticale este unul spiritual: nu ne putem menţine drepţi dec?t ca oameni. Verticalitatea, ?n concluzie, este prima experienţă spirituală.
Simplific?nd lucrurile, pornind de la această poziţie primele simboluri ?şi fac apariţia ?n mod firesc: corpul omenesc devine un centru, ce este deasupra lui (Cerul), adăpoşteste divinul, iar ce este dedesupt este rezervat demonicului, ?n faţă este necunoscutul, viitorul, iar ce este ?n spate constituie trecutul, locul de unde venim; dreapta este tăria noastră, iar st?nga constituie femininul nostru, adică ?slabiciunea?, fragilitatea noastră. Astfel toate direcţiile spaţiale sunt semnificate religios, căci constiinţa este efectul poziţiei verticale. Nu putem avea orizont dec?t ?ntr-o asemenea poziţie şi acord?nd semnificaţii spaţiului din jurul nostru.
O fiintă in poziţie dreaptă ai căror ochi au o singură direcţie, ?n faţă, nu poate să nu se simtă orientată, ?ntr-un ax cu două sensuri ce nasc eterna ?ntrebare: de unde venim şi ?ncotro mergem? Pare de la sine ?nteles ca apariţia fiinţei umane este un act psihic şi o experienţa spirituală, metafizică, religioasă. Asemănările fizice dintre primate şi paleontropi nu anulează totuşi marea deosebire: primii hominizi trăiau ?ntr-un univers psihic. Dovada este faptul că erau ?n stare nu numai să folosească uneltele, ci şi să le folosească, dezvolt?ndu-se ?n acest mod un ?ntreg complex simbolic magico-religios. Nu e nimic supranatural ?n aceste date, ?nsă totul e religios. Omul este singura fiinţă cu un univers psihic, singura faptură ce poartă ?n sine un microcosmos spiritual. Se făureau unelte si unelte de făcut unelte şi nu unelte ce nu prelungesc organele corpului. Nu ştim ce, dar ştim că producătorii sau posesorii primelor tehnologii, in legătură cu acestea, au g?ndit, au simţit, au imaginat, au sperat ceva. Această relaţie afectiv-reflexivă cu intenţionalitatea tehnologică a unor obiecte sau fenomene (focul), nu este posibilă dec?t la o fiinţă cu imaginaţie. Şi tot de imaginaţie este nevoie ?n efectuarea primelor rituri funerare ce dovedesc credinţa ?ntr-o continuare post-mortem a existenţei umane.
Apariţia sau creaţia omului este un act psihic, iar la scară mare, creaţia Universului este un act psihic. ?n acest mod, omul trăieste ?n altă lume dec?t cea a vieţuitoarelor animale, căci el este singura fiinţă ce se orientează cu ajutorul semnificaţiilor religioase. Psihicul uman este in asa fel construit incat nu poate funcţiona dec?t ?ntr-un cadru religios. Structura lumii şi a corpului omenesc oferă predispoziţiile către religios. Acest lucru denotă şi un alt fapt: omul, ?n configuraţia sa (actuală), nu a putut apare dec?t ?ntr-o astfel de lume: pentru ?om? o altă lume mai bună nu există.
Revenind la ideea de la ?nceputul acestui eseu se poate adăuga faptul că religiozitatea inerentă actului de a fi conştient sprijină ideea că suntem nişte fiinţe unice, superioare, incununarea acestei arhitecturi mundare, care este Universul. Religiozitatea, care este un monopol uman, denotă singularitatea situaţiei omului de a fi ?n lume: demnitatea şi libertatea sa.
Vederea este o orientare, iar văzul nu este posibil fără imaginaţie. Ochiul uman sper deosebire de cel animal, al carui spectru este mai larg, este un organ spiritual. Toate funcţiile fiziologice ale trupului uman sunt ?nfăptuite altfel dec?t la celelalte mamifere; ele sunt mulate pe un univers religios, de altă calitate dec?t cel imediat, concret. Ideea ce se desprinde din aceste ultime observaţii poate părea paradoxală: corpul uman este un instrument spiritual. Nu putem ?respira? dec?t ?ntr-o ?lume? religioasa, ?n acelaşi mod ?n care nu putem iubi dec?t fiind in totalitate oameni.
Constiiinţa este de la sine o demnitate, căci implică un efort dublat de o responsabilitate. Ea nu poate funcţiona dec?t creativ: găsind şi acord?nd semnificaţii. ?n comparaţie cu realitatea fizică, materială, semnificaţiile nu se ?văd?, nu au consistenţă, au o realitate cu un alt indice, sunt aşadar nişte iluzii. Prin urmare, constiinţa este o maşină de fabricat iluzii cu rol de orientare ?ntr-un univers spiritual. Aici, ?n plin univers religios, iluziile sunt singurele elemente de lumină, de putere si de realitate. De asemenea, aceste iluzii sunt ?obiecte? cu rol de semnalizare ce nu pot fi văzute cu un ochi ?animal?. Doar omul le vede şi doar el are nevoie de ele, iar din această perspectivă religiozitatea constituie accesul la iluzii. ?n concluzie, omul nu a putut apărea dec?t ?n această lume: lumea sa. Omul este fiinţa ce a avut privilegiul de a se naşte odată cu şi ?n lumea sa. Aici rezidă puterea umană. ?n mod aparent paradoxal omul, la naştere, este cea mai vulnerabilă vieţuitoare; aparent pentru ca nu se poate cuantifica iluzia, lumea sa care ii da putere.
Ne-am văzut ?nconjuraţi ?n iluzie ca să putem vedea adevărata realitate, care este de ordin spiritual, religios.


Nr. hituri: 1.018
Adaugat la data: 22:30:05, 21 Feb 2004
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.