Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.670
ON: 0 membri / 2 musafiri
Total hituri: 538.379
Total vizitatori unici: 211.176

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Zborul (2), Deliu Stejan - Teatru / Arta spectacolului

- Acuma ce facem, Steph?
- Păi ce să facem, hai sub st?ncă. Hai!
- Şi...
- Hai, m?ţ plouat ce eşti.
- Tu vorbeşti?
- Hai, dă m?nuţa şi hopa-sus. Ţi-e frig?
- Cam...
- Hai acolo, o să stăm p?nă ne uscăm. ?n halul ăsta nu putem ajunge acasă.
- Au, mă doare glezna! Au!
- Lasă că-ţi trece p?nă te măriţi.
- Adică n-o să-mi treacă niciodată?...
- Iar ?ncepi cu prostiile tale. Şezi! Mă duc să aduc pătura ?n care am ?mpachetat sculele. Hai că imediat se ?nteţeşte focul şi o să ne uscăm repejor.
- Nu, nu pleca, Steph!
- Ţi-e frică?
- Puţin.
- Hai pitico, uite, nu poţi să spui că n-am zburat. Ţi-a plăcut cadoul pe care ţi l-am făcut? Ţi-a plăcut acolo sus? Aşa puţin, c?t a fost, dar spune-mi, te bucuri?
- Cum să nu mă bucur, Steph? Sunt fericită!
- Atunci de ce ai mutra asta?
- Nu mă simt bine, Steph. Hai l?ngă mine!
- Iar esti pl?ngăcios, piticot? Iar? Acuma ce-i cu tine? Ce-i?
- Nu ştiu, Steph, nu mai vreau să pleci. Nu! Vreau să stai cu mine, tot timpul. Numai cu tine mă simt bine.
- Şi de-asta pl?ngi, pitico?
- De ce-mi spui tot timpul aşa?
- Cum?
- “Pitică”!
- De dragă!
- Ba, de tare ce mă urăşti! Nu-mi place, să ştii! Sună aşa de ur?t!
- Cum să sune ur?t?
- Parcă tot timpul ţi-ai bate joc de mine.
- Adele, ţi-am spus eu aşa de faţă cu cineva, vreodată? G?ndeşte-te bine!
- Nu.
- Păi vezi, ăsta e un semn de alint, pl?ngăciosule, hai gata! Te mai doare picioruşu’?
- Un pic. Să vii repede! Of, Steph, tu ştii să mă faci sa r?d, dar şi sa pl?ng. Fără tine, aş fi numai tristă, nu şi fericită.
- M-am şi ?ntors. Hai, desfă-ţi părul şi şterge-te! Ţi-a plăcut cum pluteam deasupra lacului?
- Da, şi eu ţineam zmeul ?n m?nă, era ca o pasăre uriaşă. Da’ ce zgomot făcea, Steph... Si parasuta aia c?t de mare era deasupra noastră. Am stiut că va pica peste noi. Cand mă uitam ?n sus, ?n loc să văd cerul, vedeam cupola asta de p?nză care stătea să pice pe noi. Dacă nu cădeam ?n lac, poate ne agăţam de casa pompierului, ai văzut că era c?t pe ce să ne lovim de copaci?
- Da, Adele, eu am sperat p?nă ?n ultima clipă, că voi ridica aparatul de zbor p?nă peste cel de-a doilea deal. Dar n-am reuşit. Nu-i nimic, data viitoare va fi mai bine. Tu ai ieşit mai repede la suprafată, ca norocul, că altfel trăgeam o spaimă... Ai ?nghiţit apă?
- Da, o simt pe g?t şi ?n nas şi gust de nămol, ptui ce rău ?i!
- Mai vrei să zbori cu mine?
- Sigur că vreau, da’ nu cu motoretă din asta cu paraşută. Eu cred că am avut noroc c-am plutit c?t am plutit. Puteam să picăm direct ?n vale, să ne rostogolim sau cine ştie ce mai puteam păţi.
- Adele, tu uiţi de elice şi de motor. Aparatul ăsta de zbor funcţioează ca un elicopter. Eu l-am facut!
- Funcţiona, că acuma e ?n lac.
- Nu-i nimic, bine că n-am păţit noi nimica. Spune-mi pitico, dacă ai vrea să zbori, cu ce ai vrea să o faci?
- Cu mine, prin mine.
- Ştiu, ştiu, ?n afară de asta?
- Păi, cred că aş vrea să mă instalez ?ntr-un deltaplan. Mi-aş simţi picioarele ?n v?nt şi cu braţele aş conduce zborul şi v?ntul mi-ar bate faţa. Mi-aş lua ochelarii lui bunicu’ să nu-mi intre praf ?n ochi. Sau nu! De fapt, dacă mă g?ndesc bine, eu aş vrea să zbor, dar nu singură. Cu tine! Aşa că m-aş urca ?nr-un planor, cu tine, ?mpreună. Eu aş conduce, bine?nţeles. Planorul are aripi mari, am zice că e o pasăre uriaşă, că eu sunt o pasăre, iar tu te-ai fi aşezat pe spinarea mea. Eu te-aş duce departe, Steph, departe, poate ?n altă lume, poate, ?n lună, ?n orice caz, după nori am trece, poate ne-am opri din c?nd ?n c?nd pe cel mai ?nalt pisc, sau poate n-am mai cobor? niciodată. Poate voi fi o pasăre din spatele căreia n-o să mai vrei să te cobori...
- Şi...
- Şi! Ce vorbesc eu sunt prostii!
- Nu-i adevărat, ?mi place cum ?mi povesteşti, Adele, aş sta zi şi noapte să te ascult. Păcat că-mi povesteşti at?t de rar. Mie ?mi plac g?ndurile tale.
- Şi mie ?mi plac poveştile tale despre unchiu’ Joe şi despre băieţi. O să-mi mai spui?
- De c?te ori vrei, pitico! Ştii cum facem? Ţi-am mai spus eu de jurnal. Şi eu ?mi scriu unele probleme ?n jurnal, ai putea să-ţi faci şi tu unul, ?n care să-ţi scrii toate g?ndurile astea cu mine, sau fără mine, tot ce ?ţi vine greu să povesteşti. Vrei?
- Da. Dar n-am să-mi scriu numele pe el, voi scrie un A., ca să nu ştie nimeni cine sunt, ?n cazul ?n care l-ar găsi cineva.
- Sigur, şi dacă voi pleca, tu să-ţi scrii acolo g?ndurile pentru mine şi să mi le trimiţi.
- Da-mi promiţi că nimeni, niciodată, ?n afară de tine nu-mi va citi scrisorile?
- ?ţi promit! Nu pot să fiu ţigan cu tine.
- Juri, oricine ar fi şi orice s-ar ?nt?mpla?
- Jur, Adele! Nu-s chiar at?t de lipsit de suflet cum mă crezi.
- Că dacă le-ar vedea şi altcineva aş simţi că ţi-ai bătut joc de mine. Bine, atunci am ?ncredere ?n tine.
- Ţi s-a uscat părul şi rochiţa?
- Nu prea.
- Pitico, eu mai am o surpriză pentru tine. De fapt, două.
- Ce? A, submarinul!
- Şi submarinul, dar nu acum.
- Steph, după planor, vom zbura cu un balon?
- Sigur. Sau cu un zeppelin.
- Planorul se va numi Adele şi submarinul: Steph. Vrei?
- Sănătate! N-ai strănutat?
- Nu.
- Dar ce s-a auzit?
- Nu ştiu, or fi ceva arici prin tufişuri. Vezi tu pitico, azi de ziua ta, am şi zburat şi ne-am şi scufundat. Şi stai, că mai am o surpriză, dar să ne uscăm o dată hainele astea. Mai eşi udă?
- Mai. Un pic. Ce-i acolo, Steph?
- Taci! Uită-te şi tu. Doamne! Niste ochi...
- Mi-e frică, Steph. Ce-i ăla?
- Stai liniştită, tine şi tu un lemn cu jar şi dacă se apropie, să dai spre el.
- Nu dau dacă-i animal.
- Ba, dacă-i animal să dai!
- Mie nu mi-e frică de animale!
- Mai frică ?ţi e de oameni?
- Da. N-o să-ţi spun acum de ce, dar mi-e frică de oameni. Animalele se pot ?mbl?nzi şi dacă le priveşti ?n ochi fără teamă, n-au să-ţi facă nimic. Mie mi-e frică să nu fie un criminal.
- E un animal, pitico, dar cred că şi el e speriat de noi. Eu cred că e un bizon.
- Crezi?
- Da, sigur e un bizon, stai liniştită. N-are el treabă cu noi.
- Eu nu cred. Ştii ce mi-au spus babele? Că din fumul sau aburii ăia care ies noaptea din lac, apar nişte femei rele, nişte iele, care le fură minţile bărbaţilor. Crezi?
- Hai să mergem, ia tu pătura, eu mă duc ?nainte să iau căruţul lui Mol. Ţi-e frică?
- Nu. Mi-e frig.
- Pune pătura pe spate. Hai pe-aici. O să cobor?m prin pădure, dup-aia vom sări gardul şi vom traversa cimitirul şi ştii tu, prin spatele grădinilor p?nă la Mol, să-i lăsăm căruţul.
- Şi ce-o să le zicem bunicilor c?nd ajungem?
- Nu ştiu, găsim noi ceva p?n’ acasă. Hai pe-aici!
- Of, ce groază mi-e de bunicu’!
- Las’ că-i aburim noi cumva.
- Steph, eu nu mai pot să duc ruxacul, e greu şi mă doare glezna.
- Hai, mai du-l o sută de metri, că at?t mai avem şi ne oprim puţin.
- ?n poieniţă?
- Da. Acolo e surpriza.
- Abia aştept. Steph, nu mi-ai răspuns, ţie de iele nu ţi-e frică?
- Nu, de ce să-mi fie? Chiar aş vrea să mă ?nt?lnesc cu una. Să mă vrăjească bine...
- Mă, neruşinatule, te bat, poftim, te bat!
- Mulţumesc Adele, frumos te comporţi!
- Steph! Iartă-mă, te rog. Mă g?ndeam la Mara şi la Betty şi chiar şi la ur?ta de Venus, mă g?ndeam că acum ai vrea să fii cu ele şi nu cu mine.
- Pitico, mă omori cu zilele! Ţi-am spus că ele nu-mi sunt nimic. Tu eşti surioara mea. Tu şi numai tu! Pe tine te iubesc altfel. Cu ele e altceva, pe ele nu le iubesc...
- Bine, gata, nu mă mai g?ndesc la iele si nici la fetele astea. O să cresc eu şi o să le arăt eu lor. Gata, Steph, iartă-mă! Doamne!
- Ce-i pitico?
- Ce frumos e! Nu pot să cred! Şi ce bine miroase!
- Iti place surpriza mea?
- Ce frumos e, Steph!
- Ştiam eu c-o să-ţi placă!
- Copacul roz?!
- Exact!
- Hai să stăm puţin sub el să ne punem o dorinţă. O dorinţă...
- Tu să-ţi pui, că e ziua ta.
- Stii Steph, eu am citit ?n caietul tău despre copacul roz, dar credeam că e chiar un copac roz, adică ?l vedeam parcă ?n faţa ochilor cu tulpină şi frunze roz. C?nd colo, tu m-ai adus la un copac cu flori roz. Dar e minunat, să ştii că n-am mai văzut aşa un copac. Oare cum ?i spune?
- Habar nu am! Dar am s-o ?ntreb pe bunica, ea le ştie pe toate. Credeam c-o să-ţi placă...
- Ce frumos cad petalele astea, parcă ar ninge. Ştii de ce spuneam că nu-mi place primăvara?
- Nu. Chiar mă miram că nu-ţi place, eu o ador.
- Nu-mi place ?nceputul de primăvară, ăla care topeşte zăpada şi e umezeală şi nu-mi mai place c?nd copacii ?ncep să-şi deschidă mugurii ?n frunze, să se modifce repede şi eu nu ?i văd. Adică eu trebuie să văd fiecare copac cum se umple de frunze şi de flori, ?nţelegi? Eu trebuie să ştiu tot. ?nţelegi?
- Nu ?nţeleg, dar ştiu că tu eşti o micuţă invidioasă.
- Nu invidioasă, Steph, nu, niciodată! Uneori sunt puţin geloasă. Dar e cu totul altceva. Şi sunt aşa pentru că tu mă faci. Din cauza ta, că alţii nu mă interesează...
- Bine pitico, mă bucur că-ţi place. Ştiam eu că o să-ţi fac o bucurie. De zburat te-am zburat, de scufundat, te-am scufundat cu motoreta ?n lac şi ţi-am dat şi copacul roz, cadou de ziua ta. Oare eu ce-am să primesc de ziua mea?
- Ai să primeşti cele mai frumoase scrisori! Şi pe mine, ?n plic. Eu voi fi acolo, pentru tine şi o să-ţi placă Steph, pentru că de ziua ta, parcă văd că nu vei mai fi l?ngă mine.
- Hai să nu fim pesimişti. Bine pitico, eu mă mulţmesc şi cu scrisorile tale, at?ta timp c?t ai ceva să-mi dăruieşti, eu voi fi fericit. Adele...
- Da.
- Eu am să-ţi fiu ecou.
- Cum adică?
- Simplu. Tu ?mi vei scrie, iar eu am să-ţi răspund de fiecare dată, voi fi ecoul tău, al g?ndurilor tale. Ca şi cum te-ai duce acum pe dealul celălalt şi ai striga ceva, iar ecoul, adică eu, ţi-aş răspunde.
- Cum să nu vreau, Steph, sigur că vreau!
- Adele, eu cred că te iubesc!
- Şi eu te iubesc Steph. Ha, ha! De data asta eu ţi-am fost ecou.
- Te-ai prins. Aşa e!
- Hai să plecăm că e tare t?rziu.
- Dar dorinţa?
- Păi eu am zis aşa: dacă plecă Steph departe, fie ?ntr-un fel, fie ?n altul, eu vreau să am ocazia să zbor cel puţin o dată cu el. Şi să-mi fie ecou! Şi să nu mă uite niciodată! Crezi că se poate ?mplini?
- Cu siguranţă, Adele! Am să-ţi fiu ecou!
- ?ţi mulţumesc, Steph, eşti un frate adevărat.
- Bine, hai fuga-fuga că o să ne bată bunicu’ şi mai avem de trecut cimitirul şi apoi la Mol.
- Uite că m-am uscat de tot. Tu?
- Şi eu. Ascultă-mă bine! Oric?t ar insista bunicu’ şi bunica să le spunem pe unde am fost, să nu cumva să recunoşti, că e vai de capul nostru...
- Nu, Steph, ai ?ncredere. Ştiu că te-ar bate şi eu nu-ţi vreau răul.
- Bine. Pune piciorul aici şi sari.
- Oare e cineva ?n cimitir?
- Nu e nimeni, cine să fie, poate vreo vrăjitoare din aia...
- Taaaci mă!
- Taaac tu!
- Iar eşti rău.
- Iar eşti rea.
- Mă enervezi!
- Te enervez!
- ...
- Păi nu spuneam că sunt ecoul tău?
- Ba da, de fapt, eşti un scump.
- Vezi?
- Mi-e frică puţin prin cimitir, noaptea. Ziua n-am probleme, dar noaptea... Dacă sunt criminali ascunşi pe-aici?
- Dacă sunt, sunt şi eu cu tine, nu eşti singură. Ii facem bucati-bucatele. Ii batem de nu se vad.
- Au! Glezna!
- Ce glezne enervante ai, pitico!
- Ce să fac dacă mă doare.
- Hai că te duc ?n spate, dar numai astăzi. E o excepţie, să ştii. Da, da, da, ştiam eu că asta vrei. Atunci trage tu de fr?hgie căruţul.
- Bine. Mi-e somn. Adorm imediat.
- Cred şi eu, prin c?te ai trecut azi, tu care nu ieşeai din ogradă.
- Cum nu ieşeam? Ce, eu ?s pitică?
- Sigur că eşti!
- Bine, ?s pitică. Stai, ţine-mă mai bine. Aşa. La ce te g?ndeşti?
- La scormonit minciuni. Tu?
- La c?ntecelul pe care l-ai inventat tu.
- Care, ăla cu cimitirul?
- Da, mi-am amintit din cauză că trecem pe-aici printre morminte.
- Şi ce-i cu el?
- E interesant, dar eu mă g?ndeam la refren.
- Care refren, că n-are!
- Păi nu-i aşa: "?ntr-o zi, banc-banc,
?n cimitir, banc-banc,
ne plimbam, banc-banc,
să ne iubim, banc-bac,
Păsărele cripeau,
noi pe loc ne-ndrăgosteam,
banc-banc"?
- Aşa-i!
- Mă g?ndeam că nu ştiu la cine te g?ndeai c?nd l-ai compus şi că uite că noi suntem ?n cimitir acum şi tu mă duci ?n spate şi ne-am mai plimbat şi alte dăţi şi potate că ciripeau păsărelele, nu ştiu…
- Şi...
- Şi dacă e adevrată faza cu “banc-banc”, adică dacă totul e doar un banc sau ai pus tu "banc-banc" ca să sune mai smecheros?
- Păi tu ce crezi?
- Eu nu ştiu!
- Păi, instinctul tău de femeie ce-ţi spune?
- Nu ştiu! Ce femeie, măi, eu sunt copil...
- Hai că ştii!
- Pe cuv?ntul meu că nu ştiu şi poate n-am să ştiu niciodată.
- Mai g?ndeşte-te.
- Deci nu vrei să-mi spui?
- Nu, că m-ai enervat.
- ?nseamnă că n-o să ştiu niciodată.
- Poate că n-ai să ştii, poate am şi eu dreptul la secretele mele. Hai jos, că ieşim imediat din cimitir şi poate e cineva la poartă. N-am chef să vadă că te duc ?n spate.
- Da, că ţi-e ruşine cu mine!
- Poate că-mi e!
- Nu mai vorbesc cu tine!
- Nici eu.
- Pe tine nu te doare nimic?
- Nu.
- Dă, că ţin şi eu de o parte.
- Poftim.
- Eu nu ştiu ce ţi-am făcut da’ mă bucur că nu vrei să vorbeşti cu mine...
- Jos! Stai! Psst!
- Ce-i?
- E lumină la Mol? Ateaptă-mă aici! Mă duc eu să-l las ?n curte.
- Ai grijă la c?ine.
- Am. Stai nemişcată.
- Of ce frică mi-e de bunicu’... ce bătaie o să primim am?ndoi, dar mai ale Steph şi mie mi-e milă de el. Nu vreau să-i curgă s?nge din nas, nu vreau să-l bată. Dacă o să ne bată o să stau eu să mă bată pe mine ?n locul lui. Sper să fugă... Auzi Steph, am să stau eu să mă bată pe mine...
- Hai că am rezolvat.
- Ce bine, acuma numai frica de bunicu’ mai e. Ce ziceai? Că o să stai tu la bătaie? Hai că-mi vine să r?d, asta e prea de tot. Şi vrei să te cred?
- Da, o să stau. Tu să nu stai să te bată, te rog!
- Bine, lasă că vedem noi. Uite, nu e lumină ?n bucătărie. Putem să ne suim pe copac şi să intrăm prin cămară. Te mai doare piciorul?
- Da, dar o să-mi treacă. Pot să mă sui, liniştită. Cine urcă primul?
- Eu. Să inspectez zona. C?nd ?ţi fac ca şi Tomy c?nd e nebun, urci şi tu repede pe creangă.
- Bine, te aştept.
- Pitico, vino repede, nu-i nimeni acasă. Ăştia s-au pornit după noi, am?doi. Hai repede!
- Aşa. Acuma ce facem?
- Păi, ne băgăm rapid ?n pat şi ne facem că dormim, dacă scăpăm, bine, dacă nu, ţ?şnim din pat. Pune-ţi papucii pe-aproape.
- Bine! Steph, hai repede. Tu poţi să dormi?
- Nu. Dar tu?
- Mie mi-a sărit de tot somnul.
- Ştii ce-ar prinde bine acum?
- O ţigăruşcă?
- Exact!
- Hai că scot eu, uite aici le-am ascus.
- Stinge repede. Vin! Fă-te că dormi.
- Şi tu. Ţine!


- Aha, da, da, da, ia uite-i pe copilaşi cum dorm.
- Sunt aici? Dragii de ei, s-au culcat mai devreme şi dorm duşi deja, dar cum de nu i-am observat eu ?nainte de a pleca după ei?
- Lasă femeie cu scuzele, că poate-i trezesc eu cu o nuieluşcă sau cu o cureluşă de la pantalorni. Că uite cum au adormit ei cuminţeii ?mpreună...
- Ia du-te mai bine, bărbate şi vezi cine-i la uşă. Ei, copilaşii bunicii, dormiti sau sunteti doar atipiti. Eh, sunteti si voi osteniti. Adeluş eşti mai mare acum, ai mai crescut cu un an, am vrut să-ţi dau acum cadoul, că nu te-am găsit toată după-amiaza şi toată seara, dar ?l las pe m?ine. Si tu Steph, mare ştrengar mai eşti, of, of.
- Era Mol, măi femeie, zicea că a apărut căruţul şi că ?i pare rău de ?nvinuire.
- Ai văzut, bărbate? Copiii nu trebuie treziţi, nici pentru bătaie, dar nici pentru cadouri. M?ine dmineaţă povestim noi pe ?ndelete. Noapte bună, puişori şi vise plăcute!
- Bine femeie, hai să ne culcăm şi noi că e t?rzie vremea.
- Ai văzut, Adele ?şi mişca pleoapele. Probabil iar visează că zboară.
- Da, zboară cu năzdrăvanul ăsta de Steph. Ueori uit că nu-i de-al nostru. Că e năstruşnic şi mi-e drag, dar mai merită şi c?te-o scărmăneală...
- Ei şi tu... Hai!


- Fumăm?
- Corect! Fumăm. Era singurul lucru pe care nu l-am făcut azi.
- Şi după aia dormim că... eu nu mai pot de oboseală.
- Da’ ştiu că-mi bate inima, Steph... Noroc cu bunica, că altfel, cred că zburam noi pe geam afară.
- Da, febleţe ce eşti! Pitică nebunică preferată de bunică.
- Steph, creţuliu, meşteriu şi nurliu...
- Pitică enervantă, r?de la băieţi şi cade-n baltă...
- Steph negricios şi ur?t şi bubos...
- Pitică mută, nebună, zăludă...
- Să-ţi fie ruşine!
- Să-ţi fie ruşine!
- Mă iubeşti?
- Da’ tu mă iubeşti?
- Nu ştiu.
- Nici eu nu ştiu.
- Ecou?
- Ecou, Adele, pentru totdeauna!
- Şi iubiţi?
- Şi iubiţi şi cum vrei tu, hai că mi-e somn.
- Noapte bună!
- Vise placute!
- ...Ise ...cute!
- ...se ...ute!
- ...e ...te!
- ...e
- ...e
- Sigur că da!
- Eram sigur. Şi eu.
- Atunci putem dormi?
- Putem.
- Hiii... mi-am aminitit ceva. A patra surpriză. Submarinul.
- M?ine Adele, că pic de somn.
- Azi Steph, că mor de curiozitate.
- Cine e ecoul tu sau eu, hotărăste-te!
- Tu, aşa ne-am inţeles.
- Atunci dacă vrei să-i faci pe plac ecoului, pune capul jos şi fă nani, că l-ai epuizat pe ecou şi nu-ţi mai poate răspunde aşa cum vrei tu.
- Şi totuşi... m?ine submarinul?
- Şi totuşi... m?ine submarinul.
- Et csebui!
- Et csebui!


Nr. hituri: 1.032
Adaugat la data: 07:05:05, 10 Feb 2004
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.