Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.670
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 538.376
Total vizitatori unici: 211.174

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Zborul (1), Deliu Stejan - Teatru / Arta spectacolului

“Dragă Steph. Pentru că tu nu vrei să mă vezi ?n ochi, eu ţi-am scris o scrisoare importantă. Te rog să o citeşti p?nă la capăt. Să ştii că astăzi se ?mplinesc cinci luni şi treisprezece zile de c?nd am făcut jurăm?ntul. Dar astăzi s-a ?nt?mplat ceva. Pentru că tu nu vrei să vorbeşti cu mine de două zile-jumate, nu m-am putut abţine şi i-am povestit lui Tomy despre secret. Şi după ce i-am zis, s-a uitat la mine şi mi-a făcut: miaau. M-am speriat puţin şi atunci l-am ?ntrebat dacă a ?nţeles şi a zis ?ncă de două ori: miau. Acum mor de frică dar nu mai am ce face. Să ştii că e adevărat că sufletul lui moş Val a intrat ?n Tomy pentru că era la ei pe casă c?nd a murit. Am vrut să fiu corectă şi să-ţi spun că am zis cuiva, dar tu nu vorbeşti cu mine şi dacă ştiam că mă ?nţelege nu-i spuneam. Cred că imediat o să-mi cadă jos o jumătate de m?nă şi te rog frumos să ridici blestemul, să-mi cadă numai o unghie de la m?na cealaltă la care mă uit şi care s-a albăstrit deja. Şi te rog să mă ierţi că nu mai fac niciodată. Adele.”
- Ei, pitica mea. Ce dulce eşti! Noroc că nu eşti aici că-mi vine să te str?ng una... şi să te pup. Da, şi nu pe frunte... pitica mea...
- Ba-s aci!
- Tuuu! Nu ţi-e ruşine!? Ce faci acolo, tu? Spionezi? Ieşi imediat de sub pat! Urgent!
- M-am ascuns de tine că-mi era frică. Uite m?na, uite, mi se albăstreşte. Fă ceva, te rog. Imediat ?mi pică şi mi se infectează şi poate trebuie să-mi taie şi umărul.
- Hai aici, pitico!
- Mă ierţi?
- Dacă vii ?n momentul ăsta!
- Te rog, nu mă bate...
- Da’ c?nd te-am bătut eu vreodată? Hai aici!
- C?nd eram mică.
- Eu nu dau ?n muieri. Haide! Uite, am suflat de trei ori şi gata, am luat blestemul.
- Sigur?
- Păi da, nu eu l-am făcut? Hai că-i gata, piticot.
- Aiii... ce spaimă am tras!
- Pitico, te-am căutat toată dimineaţa, dar nu te-am găsit.
- Păi nu, că m-am ascuns aici şi am aşteptat să citeşti scrisoarea.
- Azi e ziua ta!
- Ştiu.
- Şi crezi că nu ţi-am făcut un cadou?
- Nu ştiu. Bine că ai ridicat blestemul!
- Uite, ştii ce-i asta?
- O cheie.
- Normal, dar de unde-i? Imi spui tu mie? Poţi tu să ghiceşti?
- Nu ştiu, da' spune-mi tu!
- Bine. Uita-te la mine. Te uiţi? Aici in ochii mei. Hai, nu te mai ruşina... Uite, vreau să-ţi spun ceva important. Ce-ţi doreşti tu cel mai mult şi mai mult ?n viaţa ta?
- Aşa care se poate mai uşor sau care se poate mai greu?
- Mai greu. Mai mult şi mai mult... ?ţi doreşti tu... din toată lumea...
- Păi, n-are legătură...
- Are! Despre asta e vorba. Are o mare legătură, mă crezi?
- Păi, să ştii că nu prea pot să te cred. Dar ştiu că tu ce zici, e bine intotdeauna.
- Hai cu mine!
- A, ?i cheia de la pod!
- Nu, tu, hai să intrăm să-ţi arăt.
- Stai să aprind lum?narea.
- Ce zici tu de asta?
- Nu ştiu. A, uite pick-upul lui bunicu’.
- Bine, şi asta, am găsit melodia ta.
- Pune-o, vreau sa o ascult!
- Nu acum, ai răbdare. Chiar nu te-ai prins?
- Nu.
- Uită-te acolo.
- Am văzut, da’ ce-i aia?
- O machetă.
- Despre ce?
- Eu ies pe acoperiş, tu mi-o dai şi apoi vii şi tu! Da?
- Ţine-o. Aşa... ai prins-o? Sa ştii ca nu e grea deloc
- Dă m?na. Ai grijă să nu aluneci. Nu asa, tu, ridică-ti picioarele alea. Of... să mă cobor si sa te imping eu de jos?
- Nu, stai mă, că mă doare mana blestemată.
- Nu te doare nimic, tu, ce idei poti să ai. In sfarsit. Stai aici, să nu te misti, da?
- Şi acuma?
- Uită-te bine la ea.
- Nu ?nţeleg, nimic?
- A, păi sigur, am uitat ceva. Stai să pun asta. Ei ce zici acum?
- Parcă ar fi un fel de umbrelă.
- Şi...
- O cutie cu roţi...
- Da...
- Şi asta parcă-i morişca de la r?şniţa de cafea.
- Ei, ce zici tu de asta?
- Eu zic ceva, dar nu te cred.
- Nu? Păi fii atentă. Eu am să fac pentru tine ce ţi-ai dorit tu cel mai mult si mai mult pe lumea asta, dar nu aşa cum te lauzi tu că ai făcut-o c?nd erai mică. Chiar adevărat, real. Intelegi?
- Asta lucrai tu cu băieţii?
- Nu, alea-s prostii. Nu te bucuri?
- Nu ştiu, da asa m-ai strans de mana, asa ma doare...
- Gata, hai să-i dăm drumul. Ţine capătul ăsta să agăţ umbrela. Eşti pregătită? ?i dăm drumul?
- Dacă zici...
- Stai, am uitat... Să punem ceva ?n ea. Uite, pe drăguţul de Tomy. Să-l pedepsim un pic dacă tot ne ştie secretul.
- Nu. Te rog, nu.
- Ba da, nu păţeşte nimic, ai ?ncredere ?n mine. Nu-s chiar aşa de sadic. Ai ?ncredere.
- Dacă păţeşte ceva nu ştiu ce-ţi fac.
- Hai Tomy. Ţine-l. La trei ?i dai drumul. Eşti gata?
- Da!
- Doi, trei...
- Uite-l... alunecă... zboară... stai Tomy liniştit! Zboarăăă!!! Zboară, Steph, zboară...
- Da!
- Aşa... imediat ajungi, stai Tomy, zboarăăă...
- Daa...
- A zburat! Uite ce cuminte stă... a zburat, Steph!
- Vezi că n-a păţit nimic?
- Te iubesc!...
- Iar te smiorcăi? Niciodată n-ai batistă.
- Steph!
- Da!
- Azi!?
- Păi nu-i ziua ta? Hai, gata. Schimbă-te rapid şi hai.
- ?s bine aşa! Unde mergem?
- Pe deal, dar mai ?nt?i trebuie să trecem pe la colibă.
- Aha... acuma stiu, aia ?i cheia de la coliba?
- Normal. Tu ia pick-upul.
- Şi cu ce mergem?
- Ai să vezi.
- Mă duci la submarin?
- Nu, submarinul nu-i acolo.
- Lăsăm uşa deschisă?
- Da.
- Luăm cu noi şi macheta?
- N-are rost. Hai să-ţi spun planul. Trebuie să luăm cu noi căruţul de lapte al lui Mol.
- Cum?
- Păi, pe deal mergem abia deseară. P?nă atunci trebuie să pregătim terenul.
- Şi cine ştie de aparatul tau?
- Cum cine? Păi poate să mai ştie cineva un secret de-al nostru? Nu ştie nimeni.
- Nici Nick?
- Ce-are a face Nick?
- Şi la ce oră mergem?
- Stai să-ţi spun. La şase seara, Mol şi bătr?nii merg jos la bar. S-a anunţat “şedinţă”.
- Iar?
- Am avut eu grijă.
- Şi dacă nu se duc?
- Ba se duc. Au un motiv serios. Nu contează.
- Da, dar la Mol răm?n gemenii acasă.
- Toţi băieţii, la ora şase sunt pe teren. E meci cu “bandiţii”, ?ţi dai seama că nu vor lipsi.
- Si fetele au petrecere acasă la Betty...
- Corect!
- Să nu-mi zici că tu te-ai ocupat?...
- Păi ce credeai?
- Si... spune mai departe!
- La şase si cinci, tu intri prin spate la Mol, iei căruţul şi-l aduci la casa părăsită, tot prin spate, prin grădini.
- Dar cum trec podeţul?
- L-am rupt sa poti trece.
- Şi...
- ?l ?ncărcăm şi apoi mergem la colibă. Da' vezi că trebuie să ne mişcăm rapid. Acolo asamblăm, luăm ce-avem de luat şi direcţia: deal.
- Steph!
- Ce-i?
- Nimic.
- Ce-i cu tine, tremuri?
- Am emoţii. Mă doare burtica...
- Bine, du-te la budă, să nu te-apuce pe-acolo... Nu uiţi, da?
- Cum să uit?
- Ia-ţi ceasul lu’ bunica. La cinci jumate te pregăteşti. Fugi o dată că eşti palidă.




- Of, ce greu e căruţul ăsta! Si dacă ar fi plin?... Steph! Esti aici?
- Ai cam ?nt?rziat...
- Da, că era să mă prindă. Că moşu’ a adormit şi am intrat ?n casă, am pus ceasul să sune, şi m-am ascuns sub pat. Apoi s-a trezit şi p?nă s-a dus am ?nţepenit sub pat.
- Bine, dar nu te-a văzut nimeni?
- Numai Tomy.
- Bine, el e de-al nostru.
- Da că şi el a zburat... cu macheta...
- Hai ajută-mă să ?ncarc.
- Ce-i asta?
- Ai să vezi. Ai adus pick-upul şi placa?
- Normal.
- Hai, ajută-mă şi tu la tras.
- Să ştii că şi eu am cusut şapte cearşafuri, da’ nu-i
de-ajuns, aşa-i?
- Cum să fie? Dacă aşteptam eu după tine, făceam noi balonul peste zece ani.
- Şi eu am o surpriză pentru tine, dar nu-ţi arăt p?nă pe deal.
- Ce-i?
- Nu-ţi zic. Acuma descărcăm?
- Numai ruxacul galben. Hai!
- Cum ai reuşit să deschizi coliba?
- De c?teva luni lucrez aici. Intra, te rog. Surpriza! Ia uite ce-avem aici!...
- Uaaai... o motoretă... cu asta mergem?
- Ţi-e clar!
- Cu ataş?
- Da. M-am g?ndit la ?nceput că ar fi mai uşor tot aparatul fără ataş, dar trebuie să ne g?ndim şi la aterizare. Ne trebuie stabilitate.
- Aha...
- Dă-te la o parte sa ies!
- Legăm căruţul de ea?
- Te-ai prins.
- Stai să văd... Nu-i grea...
- Păi tocmai asta e! Sa nu fie prea grea.
- Si benzină?
- Avem de toate, nu te speria. Hai, că suntem ?n ?nt?rziere.
- Da' merge?
- Sigur, numai că nu putem să-i pornim acum motorul că ne-ar auzi baietii de pe teren. Sună cam tare...
- Hai că te-ajut.
- Tu ţine de ele să nu cadă. Tine cheia si inchide coliba.
- Hai! Şi cam c?t trebuie să mergem pe jos?
- Cam trei sferturi de oră.
- Şi-apoi vine dealul...
- Da, dar ne ?ntoarcem pe motoretă şi c?ştigăm mult timp.
- Si acum intram prin padure?
- Nu, cand ne intoarcem venim pe-acolo. O sa-ti arat ceva cand trecem pe langa parau.
- Aii... mai este mult?
- Vreo zece minute şi putem porni motorul. Dar ce surpriză vrei să-mi faci pitico?
- Ai să vezi. Eu am construit-o cu m?inile mele.
- E cam de mărimea care se vede in gentuta ta?
- Da.
- Bine pitico, bravo!
- Ce bravo, că nici nu ştii despre ce e vorba.
- Aşa-i pitico! Suie-n ataş!
- Nu, eu vreau pe motoretă, l?ngă tine. ?n faţă. Eu conduc, da?
- Ei, nu suntem la săniuş, stai ?n spate dacă vrei, dacă nu...
- Bine. Aşa?
- Da. Eşti gata? ?i dăm drumul...
- Să mă ţin de tine?
- Dacă vrei să nu cazi...
- Ca pe bicicletă?
- Cam aşa ceva. Hai! Vezi ca pornesc...
- Aaaaa... N-am crezut căăă... o săăă meargăăăăă...
- De ce nu mă crezi c?nd ?ţi spun ceva?
- Aaaa... Arăta ca o rablă.
- Ţine-te bine!
- Aaaa. ?mi place... Stai, opreşte! S-a dezlegat căruţul...
- Aşa, că te-am lăsat pe tine să-l legi. Iar pierdem timp.
- Dă-l naibii de timp! Ce mai contează...
- Ai dreptate! Ţine sfoara. Uite aşa se face un nod marinăresc.
- De unde ştii?
- M-a ?nvăţat unchiu’ Joe. Şi tot de la el am toate astea.
- Da ce-s?
- Ai să vezi, hai că n-avem timp.
- Mai este mult din deal?
- Nu, dacă mergem cu motoreta. Ţine-te!
- Aaaa... Steph.
- Ce-i?
- Tu eşti căluţul meu şi eu mă ţin de tine...
- Bine.
- Nu căluţ, că mie mi-e frică de cai. Tu eşti ino...
- Hai că ajungem.
- Şi dincolo de deal, ce-i?
- Alte dealuri şi lacul bizonilor.
- O să-i vedem?
- Nu.
- Aşa-i şi ?n munţi, numai mai sus?
- Cam aşa ceva, totuşi nu se compară. In munti sunt stanci mari si ascutite...
- Mă duci ?n munţi?
- Mai vedem...
- Ce-mi place v?ntul, ?mi vine să adorm.
- Nu adormi, că mai avem de lucru. Hai c-am ajuns!
- Aici?
- Da.
- Vai, ce frumos se vede de aici. Uite casa pompierului. De ce nu m-ai adus niciodată?
- Te-am adus, dar nu-ţi aminteşti. Şi-apoi cu tine...
- Vai ce frumos! Mai mergem?
- Da, imediat ajungem la teren.
- Aici?
- Hai, ajută-mă la descărcat!
- Stai să-ţi arăt ce-am făcut eu. Fii atent la mine.
- Deci asamblez singur, ştiam eu...
- Uite, asta e pasărea mea. E vulturul meu. Să-ţi arăt cum planează.
- Frumos pitico. L-ai mai ?ncercat?
- Nu. E prima dată. Am vrut să ţi-l dau la sf?rşit de an. E al tău.
- E frumos. Şi l-ai colorat albastru cu alb. Dă-i drumul pitico, să te vedem.
- Aşaaa, Steph, căluţul meu, vulturul meu, barza mea, cocorul meu, motoreta mea. Aşaaa... zboară zmeule, frumosule, că Steph mă zboară cu el imediat. Zboarăăăă...
- Ai grija pe unde fugi sa nu aluneci! E frumos pitico, bravo!
- De unde ştiai că-i frumos ?nainte de a-l vedea?
- Ştiam că e un zmeu.
- L-ai văzut?
- Nu. Dar te cunosc.
- ?l legăm de aparat?
- Sigur.
- Mai ai de lucru? Hiii.. da asta ce-i?
- E paraşuta unchiului Joe!
- Nu l-am crezut niciodată c?nd ne povestea despre paraşutele lui. Ai furat-o?
- Da. Pentru tine, pitico. ?ţi dai seama că pot ajunge la puşcărie?
- Păi şi eu, pentru căruţul lui Mol.
- Lasă că i-l ducem ?napoi.
- Şi motoreta?
- Motoreta era părăsită. Nu mai trebuie nimănui. E a noastra.
- Eşti gata?
- Aproape...
- Oare v?ntul ne ajută daca bate?
- Da, avem nevoie de v?nt. Şi vremea ţine cu noi. Uite, chiar sunt gata.
- Steph. Hai să ne odihnim puţin.
- Da, şi eu simt nevoia...
- Hai, aici l?ngă st?nca asta. Am emoţii mari...
- Sper că nu te-apucă...
- Nu. Nu ştiu, sunt at?t de fericită, am emoţii şi parcă mi-e frică...
- De ce, pitico?
- Nu ştiu. Uite, piatra asta e un popas. Dă-mi m?na. Uite, simţi cum bate?
- Da. Nici eu nu sunt ?n apele mele...
- Să mai stăm puţin. Ştii, m-am g?ndit pe drum. De acasă şi p?nă la zbor e un pas. Oamenii nu zboară. Dacă noi vom zbura, poate vom fi neoameni?
- Poate un fel de păsări...
- Nu. Ştii tu, ţi-am spus că eu tot timpul visez că zbor. Dar nu aşa... Aşa, cu un aparat din asta nu m-am g?ndit...
- Ştiu pitico şi eu mă g?ndesc uneori la zbor, dar nu aşa ca tine. Ci uite, cam aşa cum vom ?ncerca. Eu vreau să zbor cu ceva construit de mine! Cu aparatul asta de zbor.
- Şi eu, dar eu vreau să zbor fără aripi, fara parasuta, prin mine, adică, aşa cum visez...
- Ştiu. Pentru zborul tău am construit aparatul. Pentru ca să-ţi arăt că trebuie să fie ceva real ca să poţi zbura.
- Ştiu Steph, şi cred cu tot sufletul că vom zbura, dar voi zbura dusă de tine, cu aparatul făcut de tine şi nu prin mine.
- Adele, eu ?ţi pot oferi acest zbor. Altul nu am de unde. Tu poţi să vii sau nu cu mine. Eu ţi-l ofer şi dacă tu nu vii. E pentru tine. Şi eu ?mi doresc, dar acest zbor e pentru tine, Adele.
- Eu vreau să-i spun pas. Pentru că voi păşi ?n aer.
- Da, pas să fie! Suntem ?ntre sat şi zbor. Suntem ?ntre pas. Asculta:
"...the last unicorn...
..."
- E cea mai frumoasa melodie din lume! Ai adus-o cu noi si imi place atat de mult...
- Da.
- Steph, nu mi-e frică să te ?ntreb: ţi-e teamă?
- Nu mi-e teamă de aparat. Eu l-am făcut. Mi-e teamă de pas... Tie?...
- Mie nu mi-e teamă de pas, ci de aparat.
- Adele, vrei să renunţăm?
- Aş vrea să zbor cu tine.
- Ai ocazia...
- Nu m-ai ?nţeles. Aş vrea să zbor aşa cum vreau eu să zbor şi să te duc şi pe tine cu mine. Tu n-ai vrea?
- Nu ştiu cum e zborul ăsta al tău. M-am tot g?ndit cum ai putut tu să te ridici ?n aer c?nd erai pitică, fără să te susţină nimic.
- Prin mine, Steph.
- ?ncerc să-mi imaginez dar mi-e greu.
- ?ntinde-te pe spate. Hai să facem un popas ?ntre pas. Dă-mi m?na. Ce vezi?
- Cerul, pasari, nori albi...
- Suntem ?n v?rful unui deal, nu suntem mai aproape de cer?
- Ba da.
- Simţi v?ntul?
- Da.
- Odihneşte-ţi fruntea, faţa, m?inile, picioarele, corpul, ?ncearcă să te simţi uşor...
- Da...
- Eşti mai usor?
- Da, parcă totul nu se mai termină...
- Cum te simţi?
- Ameţit, dus...
- Steph?
- Ade...
- Ai adormit?
- Nu...
- Eşti obosit. Poti să dormi, Steph. Dormi?
- A...
- Dormi, iubitul meu. Aşa, uite chiar acum am să te sărut pe frunte...

"... the last unicorn..."


Nr. hituri: 1.009
Adaugat la data: 17:08:03, 09 Feb 2004
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.