-Incredibil!
-Iti place?
-La nebunie!!Nick,multumesc!
Erica ii sari de gat,ii darui cea mai dulce sarutare pe obrazul drept si il stranse tare in brate,apoi mai privi o data rochia roz pe care el i-o daruise.
-Nu-mi mai multumi atat!zambi el.E doar o rochie...Hai sa-ti arat ceva! si o lua de mana tragand-o spre dormitoare.
-E atat de mare...si curat!se mira ea in continuare de apartamentul lui.
-Asta va fi dormitorul tau...prezenta el o camera roz cu un pat mare pe mijloc,un birou micut intr-un colt si o oglinda pe perete.
-Ce frumos este...studia ea intreaga camera.Ce oglinda mare!Doar pentru mine?se uita la el.Zambi larg cand Nick afirma din cap.
-Totul este al tau acum...A fost camera Karlei...iar chipul lui aspru i se umbri de amintiri neplacute.
-De ce nu vrei sa-mi zici ce s-a intamplat cu ea?se ridica din patul mare in care se aruncase.
-Prefer sa nu vorbesc despre asta...isi lasa el privirea in pamant.Sunt lucruri urate de care nu vreau sa-mi amintesc...
-Dar eu ti-am povestiti totul despre mine.se apropia de el si ii prinse mana,tragandu-l pe marginea patului roz.Spune-mi despre Karla,te rog... sopti ea cu glas dulce.A murit?
-Nu...spuse el la fel de incet.A disparut anul trecut...De atunci nu mai stiu nimic despre ea.Am incercat sa o gasesc,dar nimic...nici o urma.
-Si mama ei?
-A murit cand Karla avea 3 ani...Am crescut-o singur.Dar,am pierdut-o si pe ea...ochii negri i se umplura de lacrimi.
-Acum ma ai pe mine!incerca ea sa zambeasca.Mi-ai zis ca iti aduc aminte de ea,nu?
-Da...isi ridica privirea spre a ei.Semeni chiar foarte mult cu ea.Doar ca ea avea ochii negri...
-Ca ai tai...murmura ea si ii mangaie obrazul cu mana mica.
Simti un impuls puternic sa isi lipeasca buzele de ale lui.Il privi in continuare in ochi si in ei citi doar blandete.Se apropia usor de el,speriata ca o va respinge.Desi nu mai sarutase niciodata pe nimeni si se credea stangace in aceasta arta,nu ii mai pasa,vroia doar sa-l simta,sa-l guste.Ii atinse buzele subtiri cu buzele ei pline si simti un fior ce incepea pe buzele lui dulci si se termina in stomacul ei.O facea sa tremure pe dinauntru.Surprinsa,dar totusi fericita ca el nu se impotrivise,se apropia mai mult de el,punandu-si bratele in jurul lui.Dupa cateva clipe ce parura o eternitate pentru Erica,el se trase din imbratisarea ei si se uita in jos.Ea inca tremura si buzele ii ardeau.Reusi sa deschida gura si sa-i sopteasca numele.
-Sa nu mai faci asta niciodata...o intrerupse el rece.
-Nick...repeta ea simtind brusc teama.
-Odihneste-te!continua el la fel de rece.Esti obosita...se ridica si,fara sa o priveasca,iesi din camera trantind usa.Ea ramase nemiscata si simti o lacrima de regret coborandu-i pe obrazul alb.