Apus de soare, elena adam - Teatru / Arta spectacolului
-Nick...sopti ea in intuneric,dar nu primi nici un raspuns.Incepu sa planga cu lacrimi grele si se ghemui in patul mare si calduros.Plecase si o parasise si el.Nu va gasi niciodata pe cineva care sa vrea sa stea langa ea. Chiar si el,care ii aratase ca are cele mai pure intentii cu ea.O luase usor din fata casei tatalui ei,o sarutase calduros pe frunte,o adusese in casa lui fara sa-i pese de ce ar spune lumea.Ea se spalase,se aranjase,iar el ii daduse o rochie noua,doar pentru ea.Se simtise ca in paradis,dar acum era singura in patul lui.El plecase,cu siguranta isi daduse seama de prostia pe care o facuse.Ofta greoi si ii rosti din nou numele.De asta data usa camerei se deschise usor,iar capul lui ravasit,inconjurat de plete negre,se strecura inauntru.Ea tresari vazandu-l.
-M-ai strigat?sopti el adormit.
Ea nu-i raspunse,ci se zmuci din pat aruncandu-se in bratele lui, plangand puternic.
-Ce s-a intamplat?De ce plangi iar?Te doare spatele?ii examina el loviturile.
-Am crezut ca ai plecat...sopti ea printre lacrimi,ignorandu-i intrebarile.
-Unde sa plec?rase el usor.Offf...ofta el cand ea ridica din umeri.Ti-am spus ca nu te voi lasa singura,ca o sa am grija de tine.Nu trebuie sa-ti mai fie frica,nu trebuie sa mai plangi...Ai inteles?o privi in ochii mari,albastri.
Ea ii raspunse afirmativ din cap.
-Eu o sa dorm pe canapea,bine?Tu dormi in pat.Daca ai nevoie de ceva, ma chemi...o saruta usor pe frunte.
Ea se prinse cu bratele de gatul lui si isi apropie buzele pline de ale lui.
-Ramai cu mine...sopti ea.
-Nu pot...ii raspunse el in acelasi mod.
-De ce?
-Nu asa...zise el indepartandu-i mainile din jurul gatului sau.Esti prea tanara,prea inocenta pentru mine...incerca el.
-Am aproape 19 ani..ii spuse ea lasand capul in jos.
-Iar eu am aproape dublu...aborda el un zambet slab.
Ea ridica mirata privirea albastra spre cea neagra a barbatului.
-Nu ma intelege gresit...Esti draguta,chiar frumoasa.Dar eu te ajut pentru ca imi pari nevinovata,chinuita,trista...Si imi aduci aminte de fata mea,Karla...sopti el.
-Ai o fata?se mira ea in continuare.
-Am avut...isi feri el privirea.Au avut altii grija sa mi-o ia...Dar,oricum. se uita din nou la ea si ii zambi calduros.
-Imi pare rau...ingana ea.
-Vreau sa intelegi ca te voi proteja,ca voi avea grija sa-ti gasesti un rost in viata...In mine vei avea un tata,doar atat...continua el.
-Tata...sopti ea si in minte ii aparu imaginea barbatului slinos,aruncat pe canapeaua zdrentaroasa din sufrageria la fel de neingrijita.Nu cred ca te pot privi ca pe tatal meu...se stramba ea.
-Atunci ma poti privi ca pe un simplu prieten care vrea sa te ajute. zambi el observand dezgustul din privirea ei.
-Pot sa incerc...accepta ea.
-Atunci ma pot duce la culcare?se ruga el.
-Nu poti dormi cu mine,totusi?Ca un prieten care vrea sa ma ajute?Nu vreau sa fiu singura,te rog...implora ea cu privirea,luandu-i mainile mari intr-ale ei.
-Adevarul este ca ma cam chinuiam pe canapeaua aia mica...Si patul este destul de mare pentru amandoi.zambi el in continuare,lasandu-se cucerit de inocenta din privirea ei albastra.
Erica zambi larg si sari in patul mare.
-Luni plec la New York...ii intrerupse el subit,bucuria.
Zambetul de pe fata ei alba disparu de parca nici nu ar fi fost vreodata acolo.Tacu si se intinse in pat cu ochii atintiti pe tavanul alb de deasupra ei.
-Vreau sa mergi cu mine...continua el,asezandu-se in acelasi mod,langa ea.
Ea inchise ochii care o usturau si stranse cearceaful fin in pumnii mici. Ofta lung si sopti calm:
-Sa merg cu tine?
-Mi-am incheiat afacerile pe care le aveam aici...incepu el sa explice.Nu mai pot ramane.Vreau sa mergi cu mine.Am un apartament dragut acolo.Te voi ajuta sa iti gasesti o scoala buna,vei sta cu mine pana vei fi in stare sa te descurci singura.Dar trebuie sa vrei asta...Sa fi dispusa sa te desparti de tot ce ai aici...isi intoarse privirea neagra catre fata,dar ea isi tinea ochii albastri tot in tavan.
-Ce am aici...repeta ea mecanic.Nu am nimic,absolut nimic...clatina usor din capul mic.
-Tatal tau...sugera el timid.
-Tatal meu este un monstru...isi intoarse,in sfarsit,privirea clara catre a lui.Si tot ce mi-am dorit de cand ma stiu este sa scap de el...Si sa nu-l mai vad niciodata.
-Atunci,accepti sa mergi cu mine?intreba el.
-Da,voi merge cu tine...o spuse ea ca pe o sentinta si se baga sub plapuma mare si calduroasa.
Nr. hituri: 1.540
Adaugat la data: 13:34:03, 18 Nov 2005
Comentarii material
Nu exista nici un comentariu pentru acest material.