Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.875
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.677
ON: 0 membri / 3 musafiri
Total hituri: 579.409
Total vizitatori unici: 227.524

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Caiet de regie, Deliu Stejan - Proza / Literatura

-M? vezi?
-Da.
-Si...
-Si! ?mi placi, ti-am mai spus. Te iubesc! De ce nu ai ?ncredere ?n mine, scumpa mea?
-Si eu te iubesc! De fapt, ce mai conteaz?...
-Asa ziceam si eu.

Portile se deschiser?, cei doi se ?ndep?rtar? putin unul de cel?lalt, apropiindu-se fiecare de locul s?u. Dup? ce se perindar? toti spectatorii prin fata lor si apoi iesir? din foyerul teatrului, cei doi tineri ?si p?r?sir? posturile, se apropiar? din nou unul de altul si ?si continuar?, usor frustrati, conversatia.
-Si unde r?m?sesem, frumusico?
-La iubire.
-Aha. La iubire.
-Spune!
-Spun! Spuneam c? esti frumoas? si c? am acele simptome ale ?ndr?gostirii. ?ntelegi? Adic?, stiu clar c? te iubesc.
-De c?t timp ne cunoastem noi?
-P?i, eu m-am angajat aici de la ?nceputul stagiunii. De c?nd se lucreaz? la piesa asta. S? fie vreo sase luni...
-Da. Si ?n ?stea sase luni, tu spui c? te-ai ?ndr?gostit de mine?
-Sunt sigur! N-am nici o ?ndoial?. Stiu ce simt.
-Si ce-ti place la mine? Fizic, vreau s? spun.
-Mai ?ntrebi? Bine?nteles, p?rul. E o minune de p?r. Femeile ar trebui s? te invidieze. Dar tie ce-ti place la mine, fizic? Pentru c? felul de a fi nu-l mai coment?m acum. E clar c? rezon?m.
-Mai ?ntrebi si tu? Ce-as putea s? v?d si s?-mi plac?? Nasul, evident.
-Vrei s? vorbim despre ceea ce se vede?
-Da. Vreau s? fim sinceri unul cu cel?lalt. Vreau s? fii sincer cu mine! ?ntelegi?
-Da. Trebuie s? fim sinceri.
?n clipa aceea iesir? c?tiva angajatii TESA ai teatrului.
-S?rut-m?inile! La revedere!
-La revedere!
-Noapte bun?!
-TESA ?stia sunt cei mai norocosi. Sunt din cap p?n? ?n picioare ?ntregi. Ei se v?d cu totul.
-Asa e! Auzi, cam c?te reprezentatii crezi c? se vor tine? Tu esti mai veche ?n teatru, trebuie s? stii.
-N-am idee. Cel putin 20.
-At?t de mult? Credeam c? nu l-ai v?zut. C? nu stii nimic despre el.
-Nu l-am v?zut. Pe mine nu m? intereseaz? nebuniile astea.
-Nici pe mine, dar totusi am o ?ndoial?, iubito. Am aflat ceva, despre piesa asta.
-Ce?
-Se zice c? e ceva...
-Ai auzit sau ai privit?
-Aha! Da, da, da. Ne suspect?m, care va s? zic?... Dac? tu recunosti, adic? ai t?ria asta de a fi sincer? cu mine, am s?-ti r?spund si eu. Si dup? aceea, poate mai discut?m si despre ceea ce se vede. Hm? Ce zici? Ia stai c? vine cineva. E dintre invitati. Poftim, te las s?-ti faci treaba.
-Poftiti, v? rog.
-Domnilor, aveam dou? m?ini! De ce m? priviti asa? E logic! E absolut clar si se ?ntelege. Vreti s? v? povestesc, sau nu? V? par suspect cumva? Eu am scris textul piesei! Am fost invitat la vizionare. Dumneavoastr?? Dac? nu sunt indiscret...
-Garderobiera. Aveti aici paltonul.
-Eu sunt portarul.
-V-am v?zut, desi v-am ?ntors pentru o clip? spatele. S? nu credeti c? nu v? v?d. V? rog s? nu v? mai dati coate. Dac? aveti ceva de zis, ?mi spuneti ?n fat?. Da?
-Nu avem nimic a v? spune. Dac? doriti paltonul...
-Nu ?nc?. Vreti s? v? povestesc? Fiti atenti aici! Am deschis usa. Da?
-Da... puteti s? ne povestiti. Dac? asa doriti dumneavoastr?, raspunse cu ingaduinta femeia.
-Cum adic? dac? doresc? Da, sigur c? vreau. Asa... M-am asezat ?n cel mai bun loc din sal?. Loja, desigur. Si locul pe care mi-l rezervase amicul meu, regizorul. Da? Buun... N-as fi dat eu textul ?sta niciodat?, dar el mi-a spus c? poate. “Bine domnule, dac? poti, poti”, i-am zis, ?ndoit, desigur. “Dar cum rezolvi tu at?tea scene de fictiune? Ca s? nu mai vorbim de final, care e fantastic de-a dreptul?” “Pot!” mi-a r?spuns. “Ai s? vezi. Va fi o scen? interactiv?, ?n care cei care vor simti textul, piesa noastr?, vor urca efectiv pe scen?”. “Si crezi c? vor exista asemenea spectatori?”l-am ?ntrebat. “Mizez pe asta!” mi-a zis amicul, foarte sigur pe el. “Zece s? fie, cinci, dintr-o sal? si sunt multumit.” “Asa, i-am zis, dar de unde stii dumneata?” “Stiu, pur si simplu, de aceea sunt regizor.” “Bine frate, nu m? bag pe felia ta. Tu esti seful la scen?, eram doar curios de... M? rog. M? las pe m?na ta.” “Ai s? vezi. Vino, te rog, la vizionare. Vei fi printre primii spectatori care va urca pe scen?.” “Sunt instigat, amice!” i-am r?spuns si am asteptat precipitat ziua asta, ?n care iat?-m?. Buuun. Ce ziceam? Aha, impactul. Da. M? credeti, doamn?, c? omul stia ce stia?
-V? cred.
-De aceea m? priviti suspect?
-Nu.
-Pardon! V? rog s? m? scuzati! Sunt iritat, bulversat, contrariat. Cum v? spuneam, s-au stins luminile. L-am z?rit c?teva clipe ?n culise pe amicul meu, care m-a fixat si mi-a f?cut un semn cum c? totul e ?n regul? si c? ?ncepe distractia. V? dati seama de ner?bdarea mea, curiozitatea mea? Ce f?cuse omu’ ?sta cu textul meu, m? tot ?ntrebam. Ei, da! Treab? bun?, spun si eu, pentru c? scenele erau de-acolo! Ce credeti? L-am v?zut pe omul-curcubeu asa cum l-am scris eu. Pe scen?. Chiar asa: urias, cu t?lpile rosii, gleznele cu pori imensi de portocal?, cu genunchii sprijiniti, unul ?n lun?, altul ?n soare, cu mijlocul verde, pieptul albastru, pupilele, indigo si p?rul violet. Cum l-a realizat? Nu stiu! Stiu numai c? l-am v?zut. Au urmat scene dup? scene si personajul central, trebuia s? cad? de pe genele curcubeului. Omul g?sise un actor care sem?na leit cu mine. Ce mai, eram eu, domnilor! Desi nu-i spusesem c? e nitic? autobiografie acolo. M? urm?riti?
-Sigur c? v? urm?rim.
-Aasaaa... Bun. Eu cu m?na st?ng? pot s? animez orice, chiar si muntii. V? pot demonstra. Am harul ?sta. Vreti chiar acum?
-Nu domnule, nu v? deranjati, r?spunse ?nteleg?toare, femeia.
-Da. Dar numai cu m?na st?ng?. Desigur, nici personajului meu nu-i lipseste calitatea asta. Stiti cine e personajul central? V-am spus ?nainte. Ati retinut. Da?
-Dumneavoastr?!
-?ntocmai! Buun... Ah, ce bulversat sunt! ?nc? n-am iesit din stare. Ce spuneam?
-Despre omul-curcubeu.
-Aha, bun. ?nainte de scena final? cu omul-curcubeu a fost, spre exemplu, aceea cu alergatul. Cu ploaia... Eu alergam si tr?geam dup? mine o perdea de ploaie. Alergam ?nsetat, iar apa venea dup? mine. De c?te ori m? ?ntorceam brusc s? intru ?n ploaie, nu reuseam. Si eram ?nsetat dar mereu uscat, cu ploaia dupa mine. Alergam. Am ?nteles atunci c? ploaia nu e pentru mine. Eu sunt cel care aduce ploaia si vindec? seceta, dar eu... Eu nu m? pot bucura de ea...
-Nu v? sup?rati c? v? ?ntreb...
-Da. V? rog, doamn?.
-V? simtiti curcubeu?
-Doamne fereste! Cum ati putut spune asa ceva?
-P?i, spuneati c? e auto...
-Sigur c? e! Dar eu sunt omul acela normal, minuscul. Mie mi se arat? omul curcubeu si eu sunt cel care se suie pe el. Omul acela mic. Nici nu m? simt altfel, dec?t mic si f?r? ap?rare. Cel care ?si doreste s? pluteasc? acolo al?turi de omul-curcubeu. Mai precis, pe genele lui. ?ntelegeti?
-Da.
-Si animam muntii, m? ?ntelegeti? Asa ar?ta scena aia, fir-ar! ?ntocmai cum am scris-o. Cine-o fi amicul ?sta, ?n realitate, m? ?ntreb si acum. Asteptam cu oroare finalul. ?n care personajul trebuia s? cad? mut de acolo de sus, din cer. Si a c?zut. Departe, ?n jos, ?ntr-un neant. M? ?ntelegeti? L-am v?zut chiar eu. Am cobor?t ?n sal? si i-am strigat amicului c? vreau s? stiu cum a rezolvat scena asta. C? vreau s? stiu! Nici nu m-am uitat bine dup? el, c?ci omul curcubeu mi-a z?mbit si m-a ?ncurajat s? p?trund ?n culorile sale.
-Si...
-Am trecut, domnilor, prin toate fazele. Universul rosu. Oranjul cu gleznele din piele de portocal?, apoi soarele si luna din genunchii lui. Verdele copt de var?, pieptul albastru cu toat? libertatea si emotiile ?n el. I-am p?truns pupilele indigo... Eram ?n pupilele lui si-i r?sfiram g?ndurile violet peste v?nturi. M-am asternut pe genele curcubeului. De acolo de sus se vede altfel lumea. Si treceau pe-acolo fel de fel de curenti de aer. A clipit o data, iar eu m-am tinut cu toate puterile de una dintre genele lui. Speram s? nu fie una din acelea care pic?. N-a picat. Dar nu mai aveam putere s? m? tin. Atunci, amicul meu mi-a suflat: “tine-te cu m?na st?ng?.” M-am tinut. Bratul mi-a r?mas acolo iar eu am picat, sub nori, sub p?m?nt sub neant, ?ncerc?nd s? tip ?n zadar. Apoi nu mai stiu. Iat?-m? aici, ?ntreg si nev?t?mat. Cu o durere seac? ?n suflet si totusi ?ntreg. Of!... Se pare c? si dumneavoastr? ati vizionat piesa. Mi-am dat seama...
-Tocmai asta povesteam ?nainte de a sosi dumneavoastr?. Ea spune c? n-a v?zut-o.
-Eu stiu. Sunteti aproape ca si mine. De aceea v-am spus. Altfel n-as fi ?ndr?znit. Ei, acum pot pleca. Simt c? m-am r?suflat putin. Nu stiu de ce, sau stiu, b?nuiesc de ce, la iesire, c?tiva oameni s-au izbit de mine. La revedere, domnilor!
-S?n?tate!
-La revedere!
-Auzi, era s? m? pufneasc? r?sul, crezi c? stie cum arat??
-?n nici un caz! S-a privit ?n oglind? si nu i s-a p?rut nimic deosebit. ?nseamn? c? el se vede normal, doar noi ?l vedem cum ?l vedem. Adica, un brat ambulant.
-Crezi c? e nebun?
-Nu e nebun, draga mea, are si el “p?s?ricile” lui, asta nu ?nseamn?... Oare cine mai e pe-aici?
-Regizorul.
-Barb??
-Da. Barb?-ambulant?.
-Taci c? vine!
-Ce faceti voi? Tot aici? Trebuie s? v? spun c? sunteti cei mai buni angajati din teatru. Stiti asta, nu? Eu sunt foarte multumit de voi. Si vreau s? v? propun ceva. V?d c? faceti echip? bun?, z?mbi regizorul cu sub?nteles.
-V? multumim.
-Da. V? ascult?m, domnule regizor, replic? plin de interes, b?rbatul.
-Stiu c? voi ati vizionat piesa, si nu numai c? ati vizionat-o, ati si simtit-o. E clar.
-Domnule regizor, tocmai despre asta discutam ?nainte. Despre sinceritate. El spune c? nu s-a uitat, iar eu i-am cerut s? fie sincer cu mine.
-Am?ndoi v-ati uitat, si nu numai. Ati si crezut ?n soarta personajului. Pentru asta v? spun: tot respectul! A plecat prietenul meu, textierul? Era un brat st?ng? L-ati v?zut?
-Da, a plecat si ne-a povestit c?t de bulversat a fost. Si ?nc? mai era. Dac? nu v? sup?rati, am vrea s? v? ?nterb?m de ce unor spectatori li se v?d doar anumite p?rti din trup?
-E simplu. Cu amicul meu textierul e mai complicat. Ins?, el e mai implicat si o s?-l tin? si mai mult dec?t pe voi toti. Pe noi toti. M-am ?nduiosat v?z?ndu-l c?t de marcat era. E normal pentru c? el e autorul textului si bine?nteles mai mult dec?t el, cine s? cread? ?n firul fantastic al acestei piese?
-S?racu’... Acuma chiar m-am ?ntristat, se ?nduios? femeia.
-P?i lucrurile stau cam asa: ?nainte de a face Regia am terminat o facultate cu profil de stiinte sociale si antropologie. Proiectul meu de diplom? a fost: “Durata si intensitatea impresionabilului” . Am ales ca studiu textele literare. Mi-am continuat proiectul, apoi mi-am dorit s? fiu regizor, pentru c? scriitor nu cred c? mi s-ar fi potrivit si nici nu stiu dac? m-as fi priceput la asta. Asa, ca regizor, cred c? am perceput mecanismul empatiei si al impresionabilit?tii mai bine dec?t autorul, p?trunz?ndu-i dintr-un alt unghi piesa. Apoi, tot studiind si preocup?ndu-m? acest aspect, am g?sit, ?n sf?rsit, o metod? de a verifica practic durata si intensitatea impresiei artistice asupra spectatorului. Cum? Simplu. Am colaborat cu un bun prieten de-al meu care e biolog si chimist, si care m-a ajutat ?n acest sens. Mi-a explicat c? emotia pe care o tr?iesti ?n momentul ?n care te identifici cu personajul este ?nsotit? de o anumit? substant? emanat? de o gland? cu secretie intern?. Pulsul, tensiunea, respiratia si toate functiile vitale, si chiar mai multe alte functiuni interne, pe care nici nu le putem noi percepe, se modific? rapid. M? rog, el ar putea da mai multe explicatii ?n acest sens. Cert este c? ?mpreun? am lucrat la acest experiment, iar el a creat o substant? care s? reactioneze ?n momentul ?n care aceast? emotie cuprinde universul impresionabil al spectatorului. Adic?, dac? spectatorul se confund? cu personajul, cu situatia creat? de o anume scen?, o tr?ieste si o simte ca fiind aievea, adrenalina lui, ?n combinatie cu substanta creat? de prietenul meu, ?l va face invizibil. Au fost ani buni p?n? c?nd am descoperit muncind ?mpreun? acest recipient. ?ns? ne izbisem de o problem?. Riscul de a deveni cu totul invizibil era destul de mare. Asa c? l-am rugat pe prietenul meu s? g?seasc? si un antidot care s? functioneze pentru anumite parti sau membre ale corpului fiec?rui spectator empatic cu piesa. ?n fine, acum intru ?n aceste detalii pentru c? in fine, vreau s? v? propun ceva...
-Sigur c? da, v? ascult?m, spuse femeia.
-Cu interes, ad?ug? b?rbatul. Suntem chiar curiosi.
-Cum v? spuneam, au urmat alti ani de studiu si ?n sf?rsit am rezolvat ?mpreun? si aceast? problem?. Prietenul meu, cercet?torul, a lucrat apoi mult mai ?n profunzime. A c?utat nuante ale tipurilor de emotii. A mers p?n? la complexele de inferioritate si probleme de constiint?. Am?ndoi ne-am specializat si ?n aceste stiinte de granit? cu ocazia studiului despre care v-am pomenit. Si ceea ce a g?sit a fost faptul c? empatia se manifest? la nivelul impresionabilit?tii negative, ?n 99% din cazuri. Adic?, impactul suferintei e mult mai pregnant dec?t cel al fericirii, care r?m?ne ?n constiint? doar ca o impresie. Ca o stare general? de beatitudine, ca s?-i zicem asa. Pe c?nd suferinta, este ?ntotdeauna ?nsotit? de imaginile impresiei negative, a impactului. Iar aceste imagini terc din memoria de scurt? durat? prin stocaj ?n memoria de lung? durat?. Sper c? nu bat c?mpii, m? ?ntelegeti, da?
-Suntem numai ochi si urechi.
-Da, v? ascult?m.
-Nu mai stiu cum s? v? explic de aici, pentru c? aceste chestiuni, m? cam dep?seau si pe mine. Cert este c? fiecare om are c?te un complex de inferioritate. Acesta se materializeaz?, fizic, vreau sa spun, ?ntr-o parte sau o bucat?, s?-i zicem asa, din trupul lui. Adic?, ?n momentul ?n care un om ?ti spune c? nu-i place fruntea pe care o are, sau b?rbia, sau picioarele, etcaetera, el si-a refulat acolo zeci de frustr?ri din diferite zone: sociala, sentimentala, spirituala, etc.
-Un moment. Si unde ati pus substanta aceea?
-E la actori. ?n costumele actorilor.
-Am ?nteles bine? Spectatorul care se identific? scenei sau unui personaj, devine invizibil pentru c? degaj? adrenalina, care reactioneaz? ?n combinatie cu substanta aceea, pe care ati pus-o ?n costumele actorilor?
-Exact!
-Si atunci cum de se v?d, totusi, anumite p?rti din trup?
-Asta v? spuneam acum, dar m-ati ?ntrerupt.
-V? rog s?-l scuzati.
-Nu-i nimic. Omul, spectatorul, are un anume complex de inferioritate, de exemplu amicul meu, textierul, crede c? lumea ?l accept? doar pentru minunile pe care le scrie, felul ?n care animeaz? personajele. Asta o face cu ajutorul m?inii st?ngi. Asadar m?na st?ng? e important? din punctul lui de vedere. Si at?t! Pentru toti cei din jurul s?u. Adic? aia e aduc?toare de beneficii, ?i asigur? existenta, etc., etc. El crede c? oamenii nu ?l v?d pe el, omul, ci v?d doar o m?n?, un brat care scrie. Acest complex al s?u, al bratului, cum ziceam, ?i face bratul, si scuzati repetitia, vizibil pentru restul oamenilor. Sper c? m-ati ?nteles. La mine, ar trebui s? se vad? doar barba, pentru c? si eu am un complex...
Acum regizorul, vorbind despre el ?si ?ntrerupse o clip? discursul, cu un r?s caraghios. Cei doi t?cur? de data aceasta, intimidati putin de acel moment.
-Da, da, da. P?i eu am complexul c? oamenii m? consider? un mincinos. C? povestile mele ?s cu b?rbi, sau cum se spune? Asta m? obsedeaz? pe mine si asta cred c? ar trebui s? se vad? la mine. Barba. A, si la voi, la fel. Dar invizibilii acestia, asa ca noi, c?nd ne privim ?n oglind?, ne vedem ?ntregi si nu transparenti. Doar altii ne v?d numai anumite p?rti din trup. Acelea despre care v? spuneam.
-Si c?t dureaz? aceast? stare de transparent??
-Cam c?t dureaz? si impactul impresionabilit?tii. Unii devin vizibili de cum ies pe poarta teatrului. Altii, a doua zi. Pe altii ?i tine mai mult, depinde. Cred c? textierul nostru va sta mult si bine invizibil...
-Dar n-ati avut probleme? Adic? asta poate s? v? aduc? mult? b?taie de cap. Este un gest curajos. Oamenii pot dispera, la o adic?, intreba barbatul.
-Aici e partea interesant?. P?i, eu n-as fi primit at?t de repede o aprobare s? montez un spectacol at?t de mare, dac? nu m-ar fi sprijinit si Ministerul Culturii.
-Au fost ei de acord cu asa ceva? Asta e prea de tot!
-P?i dac? nu m? ascultati... Eu am prezentat proiectul acesta ca pe un studiu de sociologie. Adic?, m-am prezentat cu el la cei care fac sondaje de opinie. Iar ei au stiut s? prezinte at?t de bine situatia si contorizarea sentimentului empatiei ?ntr-un text literar, mai precis o pies? de teatru, ?nc?t am primit pe loc aprobarea. Si nu uitati c? se apropie campania electoral?. Sunt multe jocuri care se fac acum, iar eu am avut noroc. Drept s? v? spun si pe mine ma intereseaz? cam c?t la sut? din publicul pe care ?l am, crede ?n ceea ce am realizat eu pe scen?. Asa c?, vreau s? v? propun, pentru c? voi stati mereu la intrarea ?n teatru si aici ?n foyer, s?-i num?rati pe cei care ies transparenti. Ce ziceti?
-Da, n-are de ce s? ne ?mpiedice. Probabil c? eu m? voi ocupa, pentru c? ea trebuie s? le ?nm?neze hainele de la garderob?.
-Acum m? g?ndesc la domnul acesta, textierul... oft? femeia.
-Da, asa se ?nt?mpl? cu autorii care cred mai mult dec?t trebuie ?n creatiile lor. Devin mutilati. Sau, mai bine zis, asa ?i vedem noi, mutilati.
-Va veni si la premier??
-?n mod cert. Va veni mereu. E textul s?u. Poate c? ?l va ur? p?n? la urm?, dar tot va veni. Asta este! Asadar, ?nteleg c? sunteti de acord?
-Sigur, r?spunse prompt b?rbatul.
-Da, ?nt?ri si femeia.
-Atunci, s?rut-m?inile. Noapte bun?! Ne vedem m?ine.
-S? tr?iti!
-Noapte bun?!
Regizorul Barb?-ambulant? disp?ru ?n noapte. Cei doi se apropiara unul de altul.
-Ce-ar fi s?-mi spui tu mai ?nt?i.
-Bine, d?-ti p?rul la o parte s? v?d dac? mai vine cineva.
-Doar dac? ?ti muti tu nasul mai ?ncolo...
Acum izbucnira izbucnir? ?n r?s. Erau ?n sf?rsit doar ei doi ?n ?ntreg teatrul. Povestea aceasta era fascinant?. Si le dezleg? multe mistere despre care ei nu ?ndr?znir? ?nc? s? vorbeasc?. Acum ?ns?, se simteau eliberati de povara si de spaima de a-si recunoaste transparenta. Si, cu toate c? povestea regizorului fusese foarte incitant? pentru ei, parc? el, regizorul Barb?-ambulant? ?i tinuse cam mult de vorb?. Se apropiar? din nou unul de altul, plini de emotia de a se simti singuri ?n noapte.

-M? vezi?
-Da.
-Si...
-Si! ?mi placi, ti-am mai spus. Te iubesc! De ce nu ai ?ncredere ?n mine, scumpa mea?
-Si eu te iubesc! De fapt, ce mai conteaz?...
-Asa ziceam si eu.

El ?i cifuli p?rul iar ea ?l ap?s? usor pe nas. Ea se adun? la pieptul lui, iar el ?i m?ng?ie obrajii. Nu era lumin? puternic? ?n coltul lor, dar niciodat? nu se v?zur? mai bine ca atunci. Cu toate formele si toate tr?s?turile de pe chipurile lor de ?ndr?gostiti. Uitar? demult de pies?. Uitar? c? s-au privit ?n gol atata vreme, f?r? s? se vad? vreodat?.

-M? vezi?
-Da.
-Si...
-Si! ?mi placi, ti-am mai spus. Te iubesc! De ce nu ai ?ncredere ?n mine, scumpa mea?
-Si eu te iubesc! De fapt, ce mai conteaz?...
-Asa ziceam si eu.

Cert este ca se vedeau. Fizic. ?ntregi, la chip si trup. Si in sfarsit erau sinceri ?n acele replici. Pentru c?... Nu mai insist, se intelege clar ca se vedeau.

-Te iubesc!
-Si eu te iubesc!

Aici, ?ns?, nu mai am de unde s? stiu. Aici mi se termin? cu totul stiinta. De multe ori lumea ?mi atribuie calit?ti pe care eu nu le am. Asa c? spun deschis, nu stiu. Aici nu mai stiu. As avea nevoie, probabil, de o substant? care s? reactioneze la un anume stimul, adic? la iubire. Dar dac? tinerii ?stia au uitat de piesa mea, eu ala care ma proiectasem acolo printre ei, si acum se v?d cu adev?rat la chip si la trup, acolo ?n coltul lor ?ntunecat, asta numai dragoste trebuie s? fie. Sunt at?t de vii creaturile astea, ?nc?t s-ar speria dac? ar sti c? ?i privesc de sus. ?mi imaginez cum ar reactiona s?racii, dac? ?n loc de tavan ar vedea un enorm chip de b?rbat care ?i supravegheaz? si ?i urm?reste tot timpul de sus. Hai s? mai trag o dat? cu ochiul s? v?d ce se mai discut?...
Aha, p?i acum, chiar c? ar trebui s? m? retrag si eu.
Cam asta ar fi ziua pe ziua de azi. A opta. ?ntre timp ?mi crescu si mie o barb? considerabil?. Cred c?... ar trebui s? trag draperiile astea cu stele, cortina, sau cum ?i mai spune si s? adorm.
Nu zice nimeni, nimic?
Atunci, noapte bun? Terra!


Ziua a 8-a,
Regizor Barb?.







Nr. hituri: 1.107
Adaugat la data: 04:51:05, 01 Feb 2004
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.