Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.875
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.677
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 579.973
Total vizitatori unici: 227.720

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Bărbat cu labradori, Veronica Niculescu - Proza / Literatura

?n duminica de după Sfinţii Petru şi Pavel, puţin ?nainte să bată clopotele de la biserica neterminată, urletele căţelei au trezit cartierul. Bruneta de la etajul unu, care ?şi sorbea cafeaua rezemată de pervaz, a văzut: era unul dintre labradorii aceia negri, pe care ?i plimba zilnic un bărbat. Pe rondul mic, unde ?n alte dimineţi se bosumfla un Trabant bej, cei trei duceau o luptă zgomotoasă. Se ridică pe v?rfuri şi privi printre crengile bradului. Palma grea a stăp?nului, altminteri un om mărunţel, pocnea iar şi iar capul unuia dintre c?ini. Supus, animalul ?şi primea ?n tăcere loviturile, ating?nd iarba cu botul. Privirea ?n păm?nt, labele desfăcute ?n lateral, ca un cric defect, tot mai lăsat. Revolta gălăgioasă nu venea de la el, ci de la căţeaua de-alături, cu ţ?ţe mari, care lătra la stăp?n cer?nd ?ndurare pentru partenerul bătut. Picioarele bine ?nfipte ?n sol o ţintuiau locului şi numai g?tul gros ?i vibra neliniştit la fiecare lătrat. Bărbatul se apleca, ?i spunea ceva, ba chiar o m?ng?ia, apoi palma lui cădea iar pe fruntea, pe botul, pe ochii celuilalt c?ine. Poc, poc, ca ?ntr-un pepene copt, şi brusc se răsuci, lans?nd pantoful ?n burta animalului, gata să se prăbuşească. După o piruetă nesigură, opri spectacolul. Un minut durase totul. Cei trei porniră fără grabă pe aleea dintre blocuri, ca de obicei, el ?n mijloc, cu lesele ?ntr-o singură m?nă, iar c?inii ?ncadr?ndu-l, cam cu un pas ?nainte. Cu palma apăsată pe piept, femeia de la geam privi ?ndepărt?ndu-se două cozi, una flutur?nd ca un steag ?n văzduh, alta strecurată printre picioare, ating?nd cu v?rful burta, ca un arc tensionat. ?ntre ele, o siluetă gri, tot mai ştearsă.

*

Petre rămăsese cu poza ?n m?nă, privea fix la ea, dar nu ?l mai impresiona ca altădată c?inele lup strangulat pe gard. ?nainte ?l topea de plăcere fiorul pe care ?l simţea urc?nd din burtă ?nspre g?t şi răsp?ndindu-se apoi cald ?n jos, concentr?ndu-se undeva ?n pantaloni, atunci c?nd privea – prefăc?ndu-se că o face pentru prima oară – şiroaiele de s?nge preling?ndu-se subţiri pe gard, ca vopseaua proaspătă, şi jos, pe trotuar, unindu-se ?n balta cu contururi maronii, uscate. C?nd emoţia slăbea, se uita – tot ca şi c?nd abia atunci ar fi descoperit detaliile imaginii – spre labele bej ale animalului, ?ntinse neputincioase, moi, peste gard, ?ncătuşate cu s?rmă. “Ce păcat că nu i se vede faţa!” ?n lipsa expresiei de pe figură, care, g?ndea el, trebuie să fi fost savuroasă, se mulţumea cu urechile, urechioarele alea mici, blegi, moarte, ?ncremenite după o ultimă zv?cnire. “T?mpită Doina, fugea la reportaje despre c?ini ucişi de parcă o omor?seră pe mă-sa, chiar ?şi imagina că salvează planeta. Se credea Brigitte Bardot.” Acum ?nsă ?i părea rău că nu fusese cu ea, c?nd ?i ceruse. Lucrase doi ani ca fotograf la un cotidian local. Poza nu era făcută de el. O luase pe furiş dintr-un album al redacţiei, c?nd ?nţelesese ce satisfacţie ?i aduce. Nici una dintre pozele lui nu ?l excita aşa. Nici unul dintre reportajele la care fusese nu ?l răscolise aşa cum reuşea fotografia asta cu colţuri tocite. Se strecurase pe l?ngă sp?nzuraţi, ?n holuri str?mte, ?şi frecase haina de trupuri bălăngănindu-se, calde ?ncă, ?n laţ, pozase un creier ?ntreg, care alunecase din craniul spart pe şosea, moale miez de nucă desen?nd pe asfalt o d?ră roşie, precum urma unei patine, m?ini şi picioare ale nefericiţilor tăiaţi de tren, chiar şi un bărbat căruia colegii de la uzină, ?n glumă, ?i puseseră la fund un furtun cu aer comprimat şi căruia ?i explodaseră maţele. ?şi fixase obiectivul aparatului şi pe cele mai intime curbe ale dansatoarelor exotice, de două ori mulatre, ochiul lui fotografiase mult mai mult dec?t ?şi putea imagina nevastă-sa, dar poza asta cu c?inele avea ceva al ei, chiar şi un miros aparte. De moarte. “Prost Iuli, ăsta, putea să ?i prindă şi faţa…”

*

?i plăcea cum sf?r?ie apa sub talpa ?ncinsă a fierului de călcat. Apăsa cu grijă, să nu se facă vreo cută. Elena spăla vasele fredon?nd, subţirel, un c?ntec rom?nesc la modă. De la ?nceput ?mpărţiseră treburile casnice. Ea spăla, el călca, ea gătea, el dădea cu aspiratorul. Ea mergea la serviciu, la bancă, el plimba c?inii! C?inii. Mai ?nt?i fusese unul. Labradorul ei, o căţea moştenită de la taică-su. C?nd Petre a fost dat afară de la ziar, nevestei i-a venit ideea să-i ia pereche c?inelui. O nebunie să ţii două animale aşa mari dintr-un singur salariu, au zis toţi prietenii, dar planurile lor erau altele. O serie de pui pe an, asta putea să le aducă p?nă la o mie de dolari, mai mult dec?t ar fi c?ştigat Petre ca fotoreporter. Iar m?ncarea, nici o problemă, avea să aducă ea oase şi plăm?ni, ca şi p?nă acum, de la măcelăria lui tanti Ipi, că doar de unde lua o sacoşă, putea să ia şi două. Şi unde mai pui bucuria de a creşte două animale aşa superbe, m?ndria de a plimba nişte labradori cu pedigree de lux, cum nu mai au alţii ?n Sibiu? Pe masculul t?năr l-au cumpărat de la o familie de s?rbi - cărora le fusese bombardată casa - prin nişte rude din Timişoara, care ?i ştiau mari iubitori ai rasei. Aşa au ajuns să aibă doi. Iar Petrică nu s-a mai angajat de atunci. Doi ani s-a ocupat de animale, le-a plimbat, le-a hrănit, le-a dresat, le-a supravegheat oră de oră. Le-a dat să sugă progeniturilor, le-a şters rahatul din toate colţurile casei!
La ?nceput totuşi n-a fost rău. Se trezea dimineaţa, plimba c?inii o jumătate de ceas, după care le dădea ceva să ?mbuce şi era liber pentru următoarele ore. Mai era ceva agitaţie c?nd venea Elena acasă, fiindcă trebuia să ?i ?ncălzească m?ncarea. Iar seara, ?ncă o plimbare cu animalele. S-a ocupat şi de dresajul c?inelui t?năr; patru luni l-a tot dus ?n pădurea din Dumbravă, unde un subofiţer ?l ?nvăţa şmecherii, ?n timp ce Petre căuta, tolănit ?n iarbă, vreun trifoi cu patru foi ori se uita la norii care treceau deasupra stejarilor şi la bărzăunii graşi. Rareori mai făcea fotografii, pe care le vindea pentru calendare ori pliante publicitare, dar comenzile erau tot mai puţine, pentru că se izolase de foştii colegi de la ziar, trăia deja ?n alt ritm, din care ?i era greu şi parcă nici nu ?şi dorea să mai iasă. Nu ?i era dor deloc nici de atmosfera unei redacţii unde nu auzea dec?t reproşuri.
Necazurile au venit cam după un an. “C?inii ăştia aduc mai mulţi bani ?n casă ca tine!”, ?ncepuse să-i tot repete nevasta, avansată la bancă şi, acum, purtătoare de taioare cam scumpe şi de eşarfe asortate. După o vreme, de sex nici nu mai ?ncăpea vorbă. Elena dormea dincolo, cu căţeaua bătr?nă la picioare. Labradorul t?năr, respectuos, se mulţumea cu covoraşul blănos din faţa patului. Deşi el ?i hrănea şi ?i plimba, cumva matahalele o preferau pe ea, pe prinţesa care ?i săruta ?n bot ?n fiecare zi la ora 16 şi 15 minute.
Ţinea minte cu exactitate ziua c?nd a ?nţeles că familia lui devenise o haită ?n care lui ?i revenea ultimul loc. Era o zi extrem de călduroasă. ?n Parcul Sub Arini, c?inii s-au ?mperecheat cu sete ?n faţa lui, iar el s-a pomenit masturb?ndu-se prin buzunar, sprijinit de un copac. Atunci, cu mandibula tremur?ndu-i mărunt, zguduit de un amestec de pofte, a priceput că animalele astea spurcate ?i controlează viaţa şi a decis să ia măsuri. Din ziua aceea, a ?nceput să scuipe cearşafurile cu căţeluşi roz, c?nd le călca, şi mare satisfacţie ?i aducea sf?r?itul salivei sub talpa fierului ?ncins, dar cel mai mult ?l bucura să strivească animalele durdulii, să le ardă, să le facă una cu masa mutrele vesele, imbecile. Apoi ducea grijuliu teancul de aşternuturi la Leana lui, şi, z?mbind, i le trecea pe sub nas, ?i m?ng?ia obrazul cu ţesătura lor apretată pe alocuri de scuipatul lucios, transparent. Şi le dezmierda chiar şi el ?nainte de a ?nchide uşa dulapului, plimb?ndu-şi v?rfurile degetelor pe materialul colorat, ca pe un pian tăcut. Uvertura.

*

Ştia că ?n cartier el e “bărbatul cu labradorii”. Rolul nu-i displăcea, ba chiar ?i furniza destulă plăcere. Simţea, ?ntr-un fel, că ?ntregul cvartal ?i conferă, tacit, un soi de titlu princiar, pe care el se pricepea de minune să ?l poarte. Cu aparentă nepăsare şi mister. Era un tablou viu, care se plimba zilnic pe străduţele din jurul blocului. La at?ta lucru erau buni şi c?inii. Sau vitele, cum le zicea el c?nd era sigur că nu-i nimeni ?n preajmă. Altfel, de ei numai de bine.
Copiii s-ar fi jucat cu c?inii, dar, impresionaţi de talia lor, se cam temeau. Iar sclipirile din ochişorii măriţi, mutriţele pofticioase şi derutate, ezitarea m?nuţelor grăsune, toate acestea ?i dădeau forţă lui Petre, care trecea tăcut mai departe. Femeile se uitau cu admiraţie la animalele superbe, cu blana neagră lucind de sănătate pe spinările de viţei. Cu timpul, deveniră tot mai ?ndrăzneţe. Plimba sc?rbele de două ori pe zi, iar pe traseul lui ?nt?lnea de obicei cam aceleaşi femei. ?ncepuseră să se salute. Doamne simpatice, ale căror nume nu le cunoştea, se opreau din drumul lor, sprijinindu-şi pentru c?teva minute sacoşele cu m?ncare de marginea trotuarului, ca să poată m?ng?ia ?n voie labradorii cu bl?nzi ochi ca mierea, care, ?nclin?ndu-şi molcom capetele pe-o parte, răspundeau la dezmierdări cu c?te o limbă umedă, purtată tacticos pe dosul palmei. Petre se g?ndea că, dacă n-ar fi fost ?nsurat, ar fi putut să agaţe aşa zeci de gagici şi chiar ?l invidia pe vecinul cu rottweiler, care era burlac şi ?n plasa căruia cu siguranţă cădeau o mulţime.
Dominat de nevasta cu eşarfe colorate care dormea prinţesisim, ?ncadrată de labradorii ?mbuibaţi de m?na lui, continua să se masturbeze ?n camera sa, de c?teva ori pe săptăm?nă. ?n fanteziile lui nocturne, era un tip misterios care, atunci c?nd ?şi plimba animalele de rasă pură, aprindea flăcări ?n inimile vulnerabile ale cucoanelor, ale căror m?nuţe fine nu aveau, vai, onoarea să fie sărutate dec?t de c?ini. Niciodată de chipeşul şi inabordabilul fotograf de artă, care se ?ndepărta rece, duc?nd cu el un secret teribil, imposibil de descifrat… Fantezia lui s-a spart ?nsă dureros, ca o oglindă ţinută ?n ger năprasnic.
?ntr-o seară, rămăseseră fără p?ine; şi-a tras pe umeri geaca gri de tercot şi a dat o fugă p?nă la colţ. A salutat femeia cu păr negru, lung, care de fiecare dată se oprea să-i admire c?inii, iar ea – ea nici nu l-a recunoscut aşa, fără labradori. S-a uitat indiferentă şi a trecut mai departe. A fost ca şi cum degetele ei ?nmănuşate ar fi presărat, din mers, dintr-o solniţă argintată, sare extrafină iodată pe rana lui deschisă larg, ca o gură uimită. Nu era aşa cum crezuse, nu era nici măcar “bărbatul cu labradorii”, ci omul plimbat de ei, o fantomă fără nume, fără chip, condusă ?n lese! Singur nici nu exista. ?ncremenit, s-a privit ?n vitrina cu franzele, iar propriul chip i-a răspuns cu o neaşteptată grimasă. Colţurile gurii căzute, ridurile groteşti – apărute c?nd? - ?n jurul ochilor, forma nesigură a spr?ncenelor, părul gras ?ncărunţit ici-colo, parcă toate elementele care ?i alcătuiau figura ?i spuneau acum, abia acum, că refuză să se supună scenariului derulat cu at?ta rigoare de mintea fotografului. O imagine deformată, dar cutremurător de bine focalizată, se hlizea la el dintre coşurile cu p?ine. Unde era tipul din fantezie şi ?ncotro plecase domniţa cu solniţa? Blestemaţii de c?ini!

*

?n plin oratoriu a căzut onomastica lui Petre. Iar el a decis că a venit vremea să ?şi facă un cadou. M?inile au căutat cu ?nfrigurare ?n lada de lemn din debara şi, sub rotocoale de s?rmă verde şi albastră, ciocănele, patente, şurubelniţe şi cutii de ness pline de cuie, au găsit flaconul de plastic galben, lipicios. Capacul s-a lăsat greu dat la o parte, cu un pocnet surd, aşa cum făceau borcanele de lipici “Pelican”, ?n copilărie, după ce nu mai erau folosite o vreme. Cu o linguriţă, a scos conţinutul cleios pe coala de polei, ca pe gălbenuşul unui ou fiert moale, apoi a str?ns grijuliu colţurile argintii şi a modelat grenada, astfel ?nc?t miezul să nu iasă afară. A pus-o pe raftul de jos al noptierei, ?n spatele butelcuţelor cu filme, după care s-a spălat zdravăn pe m?ini, ca un chirurg, fredon?nd cu g?ndul la operaţia programată pentru a doua zi. Apoi a deschis o conservă pentru c?ini, a luat cu degetul arătător aspicul de deasupra, l-a ?ntins pe fundul celor două castroane de plastic. Conţinutul conservei s-a dus cloncănind la fundul vasului de veceu. Exact c?nd trăgea apa, cheia Elenei se răsucea ?n yală. “Ai venit? Tocmai am hrănit c?inii…” Labradorii lingeau nedumeriţi dungile de aspic, ronţăiau marginile bolurilor, grohăind de poftă şi foame. Adormiră cur?nd, cu burţile resemnate, mirosind picioarele stăp?nei. După două ore, la lumina lunii reflectată pe pereţii dormitorului său, Petre avu parte de cel mai electrizant orgasm din ultimii ani.

*

Dimineaţa se trezi bine dispus, gata de operaţie. Pe hol, uşa frigiderului se deschise zgomotos. La semnalul cunoscut, sc?rbele negre părăsiră prinţesa şi pădurea ei adormită şi tăbăr?ră pe el. Reuşi să se strecoare singur ?n bucătărie, trase uşa ?n urmă-i. Negroteii flăm?nzi zg?riară la uşă, miorlăiră ca nişte pisicuţe. Desfăcu atent colţurile mingii poleite, scoase otrava şi o puse ?n şniţelul suculent. Pachetul avea acum ambalaj de carne, iam-iam. Puse poleiul peste. Domnul doctor e gata.
Duminica devreme, străzile sunt pustii. Iese din casă, cu lesele ?n st?nga. ?n dreapta, pacheţelul. Repede, de-a lungul blocului, p?nă la colţ şi apoi pe alee. C?inii ?nfometaţi ?i ling m?inile, sc?rţ?ie umil. N-au m?ncat de ieri dimineaţă. “Răbdare, copilaşi, răbdare!” ?n rondul din parcare, la umbra copacilor, e tocmai bine. Cu v?rfurile degetelor, dă la o parte folia. “?nt?i doamnele!” Căţeaua se repede cu poftă la bucata de cotlet ?mpănată cu moarte, dar o lasă jos. Ar vrea şi c?inele. Poc, una peste botul băgăcios. “Nu tu, vită! Acum ea!” Poc, jap, peste capul s?rbului impertinent, care se tot v?ră spre boţul de carne rămas ?n iarbă. Palma dreaptă loveşte osoasă şi grea, şi cu faţa şi cu dosul, ?n timp ce st?nga dirijorului ţine lesele str?ns. Ea latră, dar foamea e mare, bucata apetisantă ?i excită nările avide. Se repede şi-o ?nfulecă. Moartea coboară dulce pe tobogan, f?lf?ind din aripi de carne. “Aşa, taci şi-nghite! Tu nu, t?mpitule, tu mai ?ncolo. Stai acolo, sc?rbă ?mpuţită, că-ţi vine şi ţie r?ndul!” Piciorul loveşte cu furie burta c?inelui, şiretul plesneşte. Ajunge. Un geam care se deschide la primul etaj ?i atrage privirile. O vede pe frumoasa brunetă, privind la el, la el, fermecată, fermecată. ?şi ?ndreaptă spinarea şi pleacă enigmatic, pentru ?nt?ia dată trăindu-şi fantezia sub tăişul zilei. ?şi poartă animalele ?n lesele scumpe, pasul ?i e uşor şi misterios, silueta-i fină se pierde ?ntre copaci, ca un abur.
?ntr-adevăr, pentru prima oară, femeia se uitase atentă la bărbatul cu labradori. “Mare dobitoc!” ?i văzu chiar şi m?na agit?ndu-se cu mişcări scurte, ?n buzunar. C?nd clopotele ?ncepură să bată, furia lăsă loc tristeţii, iar fata privi ?ndepărt?ndu-se două cozi. Una flutur?nd ca un steag ?n văzduh, juc?ndu-se nepăsătoare cu cerul, ?ndestulată cu moarte. Cealaltă, strecurată dureros printre picioare, ating?nd cu v?rful burta flăm?ndă, ca un arc tensionat, ?ntre osul sacru şi restul ?mpuţitei de vieţi.

*

Elena se răsfăţa ?ncă ?n pat c?nd uşa se deschise şi labradorii năvăliră pe hol. ?şi privi soţul cum ?nchide fără grabă şi, ?n lumina soarelui crud, regăsi ?n imaginea lui o sclipire pe care o credea pierdută. Ori rătăcită de el, care se schimbase ?ntr-at?t ?nc?t nimic din t?nărul de care ea se ?ndrăgostise părea că nu mai rămăsese intact, ori pierdută de ea, incapabilă să mai suprapună cele două imagini, at?t de diferite probabil numai şi numai din cauză că ea ?nsăşi le construise astfel. Petre rămăsese sprijinit de uşă, privindu-şi şiretul rupt, neştiind că femeia, trezită, ?l cerceta. Iar ea profită şi se uită mai departe, ca printr-un ochean, pe r?nd, la fruntea lui, la suviţa de păr care ?i cădea rebelă pe-o parte, la ochii care din nou vorbeau, incredibil, ?ntocmai ca ?n zilele acelea de la ?nceput. La pieptul lui fragil şi la m?inile albe, fine, pe care se citeau ?ncă urmele apăsate ale leselor. O ?nduioşau modestia şi supuşenia cu care ?şi dedica viaţa frumoaselor animale. Fericire, da, chiar fericire părea să fie sclipirea aceea re?nviată pe chipul bărbatului ei. Lupa ocheanului, forţată de distanţă, sau pur şi simplu din viclenie, i-l ?nfăţişă bun şi frumos, bl?nd, imagine răsturnată.
Petre urmări printre gene labradorii, g?ndindu-se că ?n cur?nd va ?mplini 40 de ani. Ştia ce ?şi va oferi de ziua lui: masculul. Văzu ţ?ţoasa muribundă, matahală căţăr?ndu-se pe canapeaua nevesti-sii, cuibărindu-i-se la picioare, iar băiatul culcuşindu-se cu rotunjimi umile, pe covoraş. Şi mai văzu, neaşteptat, miraculos, colţul plapumei aurii ridic?ndu-se. Braţul alb şi lăptos al Elenei ?l invita ?n peştera mieroasă care se formase ?ntre trupul ei parfumat şi ?nvelişul luminat de soarele de duminică. Se g?ndi că-n peşteră trebuie să fie cald şi dulce. Se descălţă şi intră.



- Povestirea face parte din volumul "Adeb", Editura LIMES, Cluj, 2004.
- Povestire publicata in revista "SUD", dec. 2003.

http://site.neogen.ro/veronicadd


Nr. hituri: 1.133
Adaugat la data: 08:29:03, 26 Jan 2004
Comentarii material
  • 0: Iti multumesc, Iris. Apreciez productivitatea ta, ti-am urmarit activitatea in club de ceva vreme. Anumite mesaje au disparut in timp, insa iti transmit din nou, aici, felicitarile mele. Veronica Niculescu, 02:30:03, 27 Jan 2004
  • 0: Am citit cu inima str?nsă, Veronica. Uneori am revenit asupra unor propoziţii, parcă nu ?mi venea să cred ce citesc... Există astfel de specimene umane, ştiu, dar să le penetrezi universul şi să le prezinţi cu at?ta acurateţe satisfacţiile neomeneşti, să găseşti momentul şi motivul care declanşează declinul, cere multă forţă din partea autorului. Dacă ?n primul text al tău am descoperit un suflu prea uman, care şi-a luat viaţa, "fără motiv" ?n viziunea unora, pentru că nu a suportat nedreptatea morţii păsărilor, ?n acest text ai făcut c?ţiva paşi ?nainte şi ţi-ai strunit revolta produc?nd gradat, ?n mintea mea de cititor, mediul pentru a ?nţelege motivaţia molestatorului, spaima de fi printre cei care ?l ?nt?lnesc frecvent, iar mila pentru victimele sale ai deplasat-o apoi, controlat, spre ?nsuşi molestator... Ce altceva poate nutri o minte sănătoasă pentru una bolnavă? Nu ştiu... am sentimente amestecate. Parcă m-am trezit dintr-un vis ur?t şi caut cu disperare să-mi amintesc previsul lui, acela despre care ştiu că ?ncepuse frumos., 18:48:03, 10 Mar 2004
  • 0: Luminita, sunt onorata de trecerea ta si de ragazul pe care l-ai facut ca sa imi lasi impresiile tale. Viata nu-i roz. "Omul e fiinta capabila de tot ce e mai abject", imi spunea un prieten bun. Era si el foarte sensibil. Numai insensibilii nu vad raul de linga ei. Cine il vede, nu-l rabda. Unii din noi incercam sa-l extirpam incarcerindu-l in cuvinte. Imi place sa cred ca fac o extirpare, nu ii dau nastere punindu-l in forma povestirilor. Sau nu... Dar am vazut si am scris., 08:24:03, 11 Mar 2004
  • rgergerger: Very good web site, great work and thank you for your service.k, 15:17:02, 22 Oct 2006
  • rgergerger: Wow!!! Good job. Could I take some of yours triks to build my own site?-, 02:00:04, 23 Oct 2006
  • rgergerger: Cool guestbook, interesting information... Keep it UP. excellent site i really like your stuff.o, 11:50:01, 23 Oct 2006
  • rgergerger: Hi, all. Nice site...I really like your site ! Good job man.%, 01:02:00, 24 Oct 2006
  • rgergerger: I consider that beside Your site there is future!s, 16:04:04, 24 Oct 2006
  • rgergerger: Excellent site, added to favorites!!g, 00:06:03, 26 Oct 2006
  • rgergerger: Thanks so very much for taking your time to create this very useful and informative site. I have learned a lot from your site. Thanks!!, 15:05:04, 26 Oct 2006
  • rgergerger: Hi, good morning to all of you... Nice Guestbook ;-) !!!n, 15:25:00, 29 Oct 2006
  • 7eltZCxJEC: v241n62y0H3 dhWZjhMrzl aDqnC1dxtLO, 03:00:04, 02 Nov 2006
  • rgergerger: Greetings!.., 03:02:03, 06 Nov 2006
  • rgergerger: I'm love this great website. Many thanks guy+, 14:46:04, 09 Nov 2006
  • rgergerger: Thank for making this valuable information available to the public.n, 21:57:00, 09 Nov 2006
  • rgergerger: Just serfed in. Great site, guys!m, 04:51:04, 10 Nov 2006
  • rgergerger: The site''s very professional! Keep up the good work! Oh yes, one extra comment - maybe you could add more pictures too! So, good luck to your team!, 22:27:05, 10 Nov 2006
  • rgergerger: Thank for making this valuable information available to the public.B, 19:31:02, 11 Nov 2006
  • rgergerger: I enjoy your site very much! THANK YOUn, 02:28:02, 12 Nov 2006
  • rgergerger: Thanks for your project. I like this site. KEEP IT UP..2, 08:31:01, 12 Nov 2006
  • rgergerger: This website is Great! I will recommend you to all my friends. I found so much useful things here. Thank you., 15:22:01, 12 Nov 2006
  • rgergerger: This site is really superb!!! Thank you for you work! Good Luckl, 21:48:04, 12 Nov 2006
  • rgergerger: Nice site its very interesting site! your site is fantastic., 09:40:00, 13 Nov 2006
  • rgergerger: Thank you for your site. I have found here much useful information...n, 02:23:03, 17 Nov 2006
  • rgergerger: Sentimental and nostalgic. Great.s, 18:15:00, 17 Nov 2006
  • rgergerger: Found your site in google, and it has a lot of usefull information. Thanx. , 15:02:00, 20 Nov 2006
  • rgergerger: I'm love this great website. Many thanks guyf, 17:11:02, 24 Nov 2006
  • rgergerger: %, 22:33:05, 06 Dec 2006
  • rgergerger: %, 22:31:04, 07 Dec 2006
  • Hopper: ..., 16:31:01, 15 Jan 2007
  • Duke: ..., 02:24:01, 19 Jan 2007
  • Jamelia: ..., 03:41:03, 19 Jan 2007
  • Larry: ..., 03:39:03, 20 Jan 2007
  • Jamelia: ..., 10:00:05, 25 Jan 2007
  • George: ..., 07:00:05, 26 Jan 2007
  • Gomez: ..., 03:40:04, 27 Jan 2007
  • Cybil: ..., 16:13:03, 29 Jan 2007
  • Mike: ..., 10:24:05, 31 Jan 2007
  • Eric: ..., 01:17:05, 03 Feb 2007
  • Jessie: ..., 17:21:03, 03 Feb 2007
  • Castor: ..., 09:07:04, 04 Feb 2007
  • George: ..., 06:03:01, 08 Feb 2007
  • Cybil: ..., 19:59:01, 08 Feb 2007
  • Rebecca: ..., 17:31:01, 09 Feb 2007
  • Karen: ..., 18:32:01, 10 Feb 2007
  • Cruz: ..., 02:53:04, 18 Feb 2007
  • Juan: ..., 23:31:02, 19 Feb 2007
  • Warren: ..., 08:39:02, 24 Feb 2007
  • ulksefbi snuh: hedo bzdg hdkvi pfrzylv iklyzfpje tgjwqharp xhmltonw, 21:45:04, 31 May 2007