Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.672
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 541.312
Total vizitatori unici: 212.484

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
povestire, stoica-mujea Oana - Proza / Literatura






Mi-am ales rochia roşie. Singura din garderobă, care mă făcea să arăt senzual. Era seara cea mare. Soţul meu, ?mplinea venerabila v?rstă de cincizece de ani. Eu eram ?ncă t?nără. Pletele ?mi erau la fel de negre ca ?n ziua ?n care m-am născut, ochii de un albastru proeminent, iar faţa rotundă, ca un măr.
?mi făceam ultimile retuşuri, c?nd am auzit telefonul sun?nd. Iniţial am vrut să nu răspund, dar soneria se auzea grav. Am ridicat receptorul. La căpatul celălalt era o voce masculină, disperată. A ?ncercat să ?mi spună ceva, dar nu am ?nţeles nimic, mi-am dat seama că era destul de speriat, sau doar agitat. Mi-am văzut de treabă, g?ndindu-mă că a fost o greşeală.
Cerasela, fata ?n casă, a intrat uşor ?n cameră. De fiecare dată c?nd aveam un eveniment important, ea mă ajuta să mă pieptăn. Era mai bună ca coafeză, dec?t ca fată ?n casă. Nu de puţine ori a spart porţelanurile scumpe din Egipt, sau paharele din Italia. Şi cu toate astea, eram legată de ea, nu ştiu prin ce putere. Fără să scoată un cuv?nt a ?nceput să ?mi aranjeze părul. O coafură inexplicabilă, dar foarte reuşită, s-a ridicat deasupra frunţii. Apoi mi-a aranjat rochia şi mi-a făcut ultimile retuşuri. Arătam ca la optisprezece ani, mă admiram ?n tăcere. ?ntotdeauna am fost cea mai frumoasă, fără modestie. Nimeni nu mi-a egalat vreodată frumuseţea copilărească, şi totuşi, clasică.
Soţul meu se agita pe l?ngă uşă. Eram ?n ?nt?rziere. Cu toţii ne aşteptau la restaurantul luxos din colţul străzii. Am ieşit grăbită.
?n faţă mi-a apărut un bărbat ?mbătr?nit, de prea multă muncă. Niciodată nu l-am văzut mai bătr?n. Părul alb, ca spuma laptelui, cearcănele ad?nci, şi ridurile proeminente. C?nd mi-a z?mbit, am descoperit o dantură stricată, şi nişte buze palide, ca de ceară.
Mi-a ?ntins m?na. Era at?t de rece:
- Ţi-e frig, l-am ?ntrebat?
- Nu, a spus el schiţ?nd un z?mbet grotesc.
C?nd am ieşit din casă am auzit telefonul sun?nd. G?ndul că ar fi aceaşi voce disperată m-a cutremurat, dar nu m-am ?ntors să răspund, trebuia să ajungem la petrecere.
Strada era pustie, iar liniştea demonică. ?ntr-un minut am fost ?n faţa restaurantului, frumos luminat. C?teva zeci de persoane ne aşteptau. Cadouri peste cadouri, felicitări, nebunie, ?ntr-un cuv?nt. Am uitat să menţionez că soţul meu, Emil Popescu, era un magnat al petrolului. Cred că din acest motiv m-am şi căsătorit cu el, altfel nu mi-aş putea explica, nici măcar mie.
Petrecerea decurgea normal. Discuţii, dansuri, r?sete zgomotoase. Mă simţeam bine. Eram ?n centrul atenţiei, ca de obicei, iar asta mă făcea să fiu stăp?nă pe mine. ?nainte de ora zero, ni s-a mai alăturat o pereche. Nu ?i cunoşteam, nu ?i mai văzusem p?nă atunci.
El, un bărbat frumos, ?nalt, bine făcut. Cu ochii negrii, ca noaptea fără stele, părul castaniu, şi pielea albă ca laptele. Ea, de două ori mai frumoasă, ca orice femeie pe care am văzut-o p?nă atunci. Blondă, cu ochii verzi, şi piele fină. Rochia, identică cu a mea, ?i venea ca turnată. Aveam impresia că este o fantezie, că nu există. Cu toţii şi-au ?ndreptat privirea spre cuplu misterios.
O gelozie nebunească m-a cuprins. Cine era ea, să-mi i-a admiraţia tuturor? Am simţit cum s?ngele mi se răceşte, aş fi vrut să o omor.
Emil mi-a făcut semn să mă apropii:
- Ei sunt, cuplu din Italia. Cei cu care fac afaceri de o lună şi ceva, mi-a spus impresionat. Ea, e Chiara, iar el Andreea.
Am ?ntins m?na şi m-am prezentat, ?ncerc?nd să schiţez un z?mbet primitor:
- Ioana!
Femeia avea m?inile ?ngheţate. ?n lumina sumbră, faţa ei păre putredă. Am alungat acea imagine, probail că aşa ?mi doream să arate. Nu ?nţelegeam de ce toată lumea este at?t de rece. Doar eram ?n mijlocul lui iulie.
Bărbatul m-a privit disperat. Parcă ?ncerca să ?mi spună ceva. Mi-am retras privirea, simţind că roşesc. Emil le vorbea despre petrol, doar asta ştia. Discuţiile cu el se rezumau la petrol. Alte subiecte nu mai avea. ?ncet, ?ncet, Emil şi Chiara s-au ?ndepărtat, lăs?ndu-mă singură cu Andreea.
Bărbatul m-a tras de m?nă, ?ntr-un colţ ?ntunecat al camerei. Inima ?mi bătaea cu putere, nu ştiam ce doreşte de la mine. Putea să fie un nebun, sau mai ştiu eu ce? Mi-a pus m?na pe buze, şi a şoptit:
- Eu te-am sunat! Nu trebuia să vii, am ?ncercat să te avertizez. Pleacă! Te rog, pleacă!
Am simţit cum ochii ?mi ies din orbite. Nu ?nţelegeam nimic, iar glasul lui era at?t de grav. Mă speria, dar ?n acelaşi timp, mă captiva. Am ?ncercat să par calmă, dar vocea ?mi tremura:
- Ce vrei să spui? Eşti cumva nebun?
- Poţi să crezi ce vrei, numai pleacă!
A dispărut de l?ngă mine, cu o viteză uimitoare. Era l?ngă soţia lui. ?ncerca să z?mbească, dar nu prea ?i ieşea. Se vedea că e crispat, speriat. Nu ?nţelegeam nimic.
Am hotăr?t, totuşi, să mă strecor afară. Nu ?mi mai păsa de nimeni, de Emil sau de invitaţi. Bărbatul acela ?ncerca să mă avertizeze. Mai erau c?teva minute p?nă la miezul nopţii.
O teamă nebănuită a pus stăp?nire pe sufletul meu. M?inile acelea reci, buzele ca ceara, faţa femeii. Toate astea mi se derulau ?n minte, ca un film prost.
Cu un minut ?nainte de ora zero am ieşit. Lumina s-a stins ?n urma mea. Am rămas paralizată, timp de c?teva minute. Nu s-a mai aprins. Nici un zgomot, nimic. Mi-am ?ndreptat privirea spre casa mea, lumina era aprinsă.
Am alergat p?nă acolo. Nimeni ?n casă. Nici urmă de mobilă, nici urmă de Cerasela. O casă pustie, cu pereţi vechi, şi grinzi tocite. O femeie bătr?nă m-a ?nt?mpinat. Semăna izbitor de mult cu mine. Am fugit c?t am putut, şi nu m-am mai ?ntors niciodată.
Nu ştiu ce s-a ?nt?mplat atunci, şi nici nu ?ncerc să-mi explic. Dar, niciodată nu am să uit, privirea şi glasul ?ngrozite ale bărbatului.


Nr. hituri: 979
Adaugat la data: 19:08:05, 05 Mar 2005
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.