Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.670
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 538.376
Total vizitatori unici: 211.174

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Seninătatea minciunii, Veronica Niculescu - Eseu / Literatura


- Sau despre cum şi de ce se minte pe chat -


Seninătatea. La prima vedere, o stare ce ţine de fericire, de ?mplinire, de sinceritate chiar. Dar există şi seninătatea celui care votează cu extremiştii, şi a celui care fură portofelul unei bătr?ne ?n tramvai, şi a celui care te minte - „utilitar”- tot cu seninătate. Există, cred eu, o seninătate a faptului rău, tot aşa cum există seninătatea omului religios, căruia greul ?i este uşor, ?n speranţa m?ntuirii.
Despre seninătatea minciunii m-am g?ndit să scriu, pentru că există ceva surprinzător, ?nduioşător uneori ?n minciuna nevinovată, seif al complexelor, recunoscute sau nici măcar conştientizate. Şi am descoperit un loc unde minciuna senină e mai prezentă ca oriunde: universul chat-ului, de pe Internet.

Un birou cu mese lungi, tineri care lucrează la computer. Muncă pentru export, pe Internet. Tinerii, tineri – dacă e lăsată pisica singură cu şoarecele ?n casă! - intră pe chat. Eu, utilizator de Internet pentru ştiri şi pentru corespondenţă prin e-mail cu prieteni dragi, de departe, habar nu am de chat, nu m-a interesat niciodată flecăreala cu necunoscuţi. Dar acum, pentru documentarea unei emisiuni radio despre Internet, spionez. S?nt ?n spatele unei studente de 21 de ani. Pulover tricotat ?n casă, nu chiuleşte de la cursuri, nu are prieten. Scundă, cu uşoare tendinţe de ?ngrăşare, nimic grav. ?n afară de complexe (la bloc a ?ntrebat-o o fetiţă: „Tu la ce ?nvăţătoare eşti?”). Ochi căprui de căprioară bl?ndă, ?n spatele lentilelor. Scrie sub pseudonimul Venezia. Este ?n plină conversaţie; nu ştiu filmul de p?nă acum..
...
Roco: Cum arăţi?
Venezia: Brunetă, cu ochi albaştrii. (Cu doi ii, unul pentru fiecare ochi)
Venezia: Şi ?naltă!
Roco: Sună apetisant.
Venezia: Aşai? Tu?
Venezia: Descriete!
Venezia: Descrie-te!

„Am zis că s?nt brunetă cu ochi albaştri...” - se ?ntoarce spre mine z?mbind, parcă scuz?ndu-se, obraji dulci de copilă ruşinată. Şi soarbe puţin din ceaiul pe care i l-a pus bunica ?n sticla de Frutti Fresh. Mă scuz eu, pentru că, fără să vreau, i-am zărit minciuna utilitară, senină. Şi, prin ea, complexele. Mă simt vinovată. (Dar mă g?ndesc şi la o rubrică despre gramatica limbii rom?ne pe chat.)

Chat-ul este o lume a frumoşilor, un tăr?m al ?nalţilor, al ochilor tulburători – care nu se văd – o lume ?n care minciunile s?nt scurte, de maximum un r?nd. Şi fiecare r?nd ascunde complexe – fie kilograme ?n plus, fie centimetri ?n minus, fie lipsuri ?n educaţie. Acest loc al comunicării este, de fapt, tot ce vrei, mai puţin comunicare reală. Este locul unde se minte cu seninătate, tocmai petnru că gestul de a scrie nu are finalitate. Adevărul pare că nu ?şi găseşte sensul. Pe de altă parte, ?n faţa unor aşa personaje perfecte, plictiseala apare rapid; mai ales că toţi seamănă ?ntre ei, manechine din vitrina magazinului de disponibili. O lume a iluziilor, unde trebuie să minţi, ca să fii acceptat. ?n schimbul minciunii, vei primi viza pentru Ţara Tuturor Frumoşilor. Este de condamnat o fată care, astfel, poate deveni, pentru cincisprezece minute, bruneta ?naltă cu ochi albaştri? Cine are de suferit, ?n afară de ea ?nsăşi, la revenirea ?n lumea reală?
?n faţa acestei lumi unde Minciuna este fermecătoare patinatoare cu rochiţă scurtă, strălucitoare, defil?nd ?n grabă ?n faţa camerei de luat vederi, să nu se vadă că are picioare scurte, e-mailul pare, paradoxal, deja demodat, o unealtă a celor care chiar vor să comunice, ?n fraze mai lungi şi mai meşteşugite, ?n care au loc şi trecutul şi viitorul, şi amintirile şi speranţa. Mai greu, mai ticălos să minţi ?n fraze lungi. ?n e-mail minciuna, c?nd şi dacă ?şi face loc, ?şi pierde seninătatea.
***
Vinovăţia şi teama de generalizare mă fac să scriu un epilog-contraargument. Merg ?n spatele altei fete, blonde, cu ochi albaştri, cu picioare zvelte, de iapă de rasă. „I am working for a computer company...”, scrie. Scanez cu privirea replicile scurte de pe monitor, de sus ?n jos. Nici urmă de descrieri. Sătulă de eticheta trupului ei, fata frumoasă vrea să se ştie că are şi creier. Este cineva interesat?


Nr. hituri: 1.116
Adaugat la data: 02:00:01, 12 Jan 2004
Comentarii material
  • 0: Draga Gabriela, Iti multumesc. Venezia era chiar un personaj real. Mie mi s-a frint sufletul cind o vedeam, micuta, cum se descria. La ce bun se supune cineva, de buna voie, unei astfel de inselatorii privind propria persoana? Mie mi se pare un gen de comunicare care poate fi de-a dreptul nociv daca nu exista o autoprotectie minima. Si se vorbeste atit de mult, in sabloane, despre comunicare, ca necesitate a unei relatii stabile... , 03:18:05, 13 Jan 2004
  • 0: Citind eseul tau si impartasindu-ti cate ceva: cum am ajuns sa detest chatul? Cred ca as putea spune destul de multe, vorbind despre chat, cu toate ca nu cunosc si nu am frecventat decat un singur chat, de pe un site interactiv de literatura, in rest, de doi ani si cateva luni de cand am descoperit internetul, pot spune ca nu am intrat niciodata in mirc (nici nu stiu cum functioneaza) sau alte forme de comunicare, in afara de cunoscutul email si ym, in care am o lista de prieteni (majoritatea dintre ei, autori de texte, amatori de literatura). Pur si simplu, nu gasesc rostul convorbirilor cu necunoscuti, pe aceste chaturi, mi se pare ceva lipsit rost si semnificatie. Insa am comunicat prin scrisori, am corespondat, m-am atasat fara sa vreau de anumite persoane pe care nu le-am vazut niciodata in realitate, am ajuns chiar sa ii consider cei mai buni prieteni ai mei. Tocmai pentru ca aceasta forma de a comunica este de multe ori, mult mai usoara, ne ajuta sa discutam fara inhibitia unei priviri ciudate, fara distragerea atentiei de catre alti stimuli externi, e un soi de comunicare de la suflet la suflet. Dar, asa cum spui in eseul tau, exista si minciuna. Multa minciuna. Chiar si minciuna senina. Trebuie sa fii extrem de obiectiv pentru a te descrie exact asa cum esti, daca nu arati prea bine, privirea pe care ti-o acorzi tu, privindu-te in oglinda, este cea a omului cel mai apropiat tie, a omului din tine, pe care il iubesti. In functie de cat de drag iti este, si nu numai, esti tentat sa-l infrumusetezi, sa-i accentuezi in descrieri trasaturile frumoase, sa nu-l descrii, de pilda supraponderal, daca este, sau avand alte defecte ale infatisarii fizice, petnru ca el, cel care se descrie, nu se simte astfel, doar o potate citi uneori in ochii altuia. Internetul, ofera tocmai acest paravan, dupa care tu te poti ascunde si te poti descrie, cum doresti. Ma refer acum la relatiile de prietenie, pentru ca din alte perspective, nu pot discuta prea mult, din cauza ca n-am frecventat acest gen de locuri de discutii. Dar, printre cei care intra in acele locuri sunt multi sau majoritatea, care nu doresc neaparat sa stabileasca legaturi de prietenie, ci conversatii bazate pe un alt tip de comunicare. Si dintre ei sunt multi care se distreaza. Iar distractia, "vrajeala", sa-mi fie scuzat termenul, implica falsitatea de acest tip, descrierile eronate, care induc in eroare si tot acest arsenal al minciunii, de altfel, aici accentul cade pe infatisare, asta se cere din primele replici, dupa cum am inteles, varsta, sexul si alte descrieri ale interlocutorului. Vorbind despre ceea ce cunosc, un alt tip de comunicare, intalnit pe site-urile de literatura, imi amintesc de cineva care scrisese in propriul profil adevarul despre varsta, pereocupari si celelalte si care fusese ingnorat in comentarii, din acest motiv (desigur, pe un site de literatura). Nu mi se pare normal. Exista spatii in care daca intri, doresti sa impartasesti literatura, textele autorului respectiv si site-uri in care intri, sau chaturi, pentru atlfel de discutii, unde acele date din profil pot sa influenteze un altfel de soi de comunicare. Ramanand la chatul din spatiul alocat literaturii, pot spune ca in momentul infiintarii lui, am simtit o mare bucurie, gandindu-ma la comunicarea pe care o pot avea la un moment dat cu cei carora le-am citit literatura, pe care ii admir, cu care am corespondat luni de zile, chiar ani, spun acum si asa a fost, o emotie si o bucurie imensa, sa pot comunica cu ei. Cum am ajuns sa detest chatul? Pur si simplu, intrand mereu, povestind cu persoane pe care ii consideram prieteni adevarati, carora le-am impartasit din trairile mele, carora le-am fost alaturi, am facut schimb de idei, de pareri, am fost suflet langa suflet si gand langa gand, am ajuns sa traiesc si clipa in care intrand in acel chat, sa nu primesc nici macar elementarul salut si nici macar o explicatie pentru acest comportament. Un lucru inexplicabil, jignitor si dureros! Eu ma intreb care sa fi fost adevarata fata a acestui tip de oameni, fata de care m-am atasat, cu care am corespondat, scriind sute de scrisori, am vorbit chiar la telefon, am stabilit o legatura de suflet pe care nu credeam ca o pot avea vreodata? Cea de atunci cand corespondam si ne credeam cei mai buni prieteni sau cea in care nu ma considera demna de a primi macar un salut? Cert este ca din acest motiv am ajuns sa detest chatul, locul unde se desfasoara comunicarea aceasta dialogata, unde am investit timp si suflet celor pe care i-am numit prieteni, si mai ales, imi pare rau ca am picat in aceasta plasa, ca toata acea energie si timp au fost zadarnice. S-au dus, aiurea si fara rost, fara macar sa stiu de ce. (ca ajung sa constat ca totul a fost pierdere masiva de timp!!!) Sau ce si unde am gresit ca sa merit asta?, 10:01:05, 18 Feb 2004
  • 0: Adina draga, Pentru scrisoarea ta sincera (spun sincera pentru ca e lunga, pentru ca ai investit in ea timp, energie si o parte din tine), pentru aceasta scrisoare cu unic adresant, deci, iti multumesc mult si iti trimit un pupic pe obraz, prieteneste. Astfel de scrisori sunt omagii aduse regelui internet! :) Total opusul chatului. Marturisesc - daca mai era cazul - ca nici eu nu folosesc chatul deloc. Si m-am gindit daca nu comit o ilegalitate scriind asa distructiv despre un instrument pe care nu il utilizez. Ca scriitorii aceia care sustin ca nu se poate scrie la computer, stii, acele teorii... ca inspiratia nu vine decit scriind de mina. Dar nu. Am observat - reiese din text etc etc - si sunt sigura ca asa este. Cit despre ce se intimpla pe acele site-uri, iti marturisesc si eu ca, dupa entuziasmul de inceput, mi-am dat seama ca parca imi irosesc energiile, cautind sa raspund si sa motivez pe marginea unor - sa le zic - creatii personale, care ar trebui sa existe prin ele insele. Fiindca atunci cind voi scoate volumul, nu o sa atasez la el si o caseta audio in care sa ma explic. In fine, multe ar fi de zis. Eu le recunosc meritul acelor site-uri, au parti bune incontestabile, chiar foarte bune. Numai la capitolul dialog intre membri este ceva care scrirtiie teribil, si asta evident ca nu din cauza organizatorilor, ci a participantilor, multi cu un caracter stirb. Ii vezi dupa cum scriu. Din pacate. As avea foarte multe sa-ti spun despre asta. Scrisoarea ta a picat chiar intr-un moment (care tine de citeva saptamini) in care am decis sa o las moooaaale cu raspunsurile stii tu unde, dincolo si dincolo. Toate motivatiile, toate comentariile, sunt ca rugina care musca coroziv din poezii si proze. Ar trebui sa fie frumoase, sau proaste, dupa caz, prin ele insele, ca operele de arta. Te uiti, intra in tine, pleci cu sau fara ele mai departe. Eu simt nevoia sa las un comentariu cind si unde ceva imi place foarte mult - e o sansa sa ii multumesc autorului, fiindca am avut ocazia sa ma bucur. Si totusi, n-as putea sa neg utilitatea dialogului. Numai nivelul lui, colo si colo, stim noi unde. Toate cele bune. Cu prietenie, Veronica PS: Intr-un ragaz, am recitit pe indelete Edna, fiindca prima oara marturisesc ca eram cam cu capul in nori, ma grabeam. L-am iubit pe cangurul virit in geaca de fis. Nu stiu, mi-a placut mult toata povestea, are mister si farmec, are ceva al ei. Asa cum trebuie sa fie. Ai publicat-o in volum? veronicanic@yahoo.fr, 08:09:04, 19 Feb 2004
  • 0: Chat-ul este, paradoxal, un univers al minciunii oportuniste şi al singularităţilor ne?nt?mplătoare. I-am cunoscut ambele feţe. Despre cea ur?tă, aş spune aici doar că este motivul pentru care ocolesc cu hotăr?re orice fel de... chat. ?n partea frumoasă a lucrurilor, există situri unde mi-am găsit prieteni foarte buni. Adina, Dănuţ şi Cristian, autori aici pe clubT şi pe alte situri de literatură, sunt prieteni dob?ndiţi pe Internet, mă bucur nespus că există şi că i-am ?nt?lnit prin aceste mijloace. Şi sunt ?n realitate aşa cum mi i-am ?nchipuit din conversaţii c?nd erau virtuali., 09:32:01, 19 Feb 2004
  • 0: Adevarul gol golut, cat despre frumusetea scrierii pot spune ca e un material linistitor de mestecat atunci cand cuprins de sictir ai chef sa critici pe cineva sau ceva un fenomen, e perfect mi-a mers la suflet; chiar asa sta treaba, chatul intre necunoscuti mi se pare bordel virual sau jocul sexual cu sine, amuzament pe seama nestiintei despre realitate a celui ce nu te vede si-ti musca din gogosile aruncate de tine iar tu la randul tau te-ntrebi daca ai fost vazut bine si daca respectivul (a) te-a mistocarit sau !/? deci inutil sa accesezi vreun server de chat...numai daca ti-a mers prost in ziua ce-a trecut si vrei sa-ti versi nervii pe simpatici :) Calificativ : Satios, dar usor de digerat. Foarte bun., 15:08:04, 19 Feb 2004
  • 0: Seninatatea minciunii....pe chat...De ce neaparat pe chat?La fel de senin cu minti intr-o societate virtuala poti minti si in cea reala... Folosesc de 6 ani un anumit tip de chat-mircul si pot afirma ca exista si o parte frumoasa,una care creeaza legaturi,prietenii si de ce nu,mari amoruri.E mult mai ieftin sa porti o conversatie on-line pe chat,decat la telefon..Nu neg ca se minte...insa unde NU se minte?Daca folosesti chat-ul luni si poate chiar ani de zile,sub acelasi nick e imposibil sa minti on and on...Mai devreme sau mai tarziu esti prins cu minciuna...Lumea este plina de inculti,complexati and so on...Depinde de fiecare cum stie mai bine sa si le ascunda,sa se resemneze sau sa ia masuri.Chat-ul nu este decat o alta lume,una virtuala,nu cu mult diferita de cea reala...Cati din lumea reala isi arata adevarata fata?cati nu se ascund sub diverse masti?Cati nu mint?, 16:01:02, 19 Feb 2004
  • 0: Ma intorc pentru ca trebuie sa fac o precizare de bun simt, nu inainte de a ma bucura ca mi-ai raspuns, sa-ti multumesc si sa observ ca ai atins un subiect de actualitate, ca si cum ai fi pus cireasa pe tortul asta, numit internet, chat, comunicare de acest tip. Am folosit pluralul, spunand "prieteni", desi era vorba de o singura persoana, insa, la care am tinut enorm de mult, poate de aceea am si avut tendinta de a folosi acel plural (vazandu-l ca pe mai multi oameni la un loc), prezenta lui - virtuala - insemnand extrem de mult pentru mine. Si tot aici vreau sa spun ca asa credeam si eu ca din felul in care scrie un om, il poti cunoaste, insa am avut surpriza neplacuta sa aflu ca ma pot insela cumplit. Dar sa spun ce voiam sa spun, exista mari exceptii, referindu-ma la subiectul in cauza, eu generalizam, desi nu-mi sta in fire si aceasta exceptie pentru mine este Luminita Suse, pe care nu ma sfiesc sa recunosc ca-mi este o prietena buna si cred ca asa va ramane in veci. Am cunoscut-o virtual si in realitate si ma bucur ca s-a intamplat asa, cred ca nimic nu e intamplator pe lumea asta. Pot spune acelasi lucru despre inca doua sau trei persoane, iar exceptiile, iata, ne aduc multa bucurie. Imi pare rau ca am generalizat in parerea de dinainte, totusi deceptia respectiva, ramane incrustata undeva in sufletul meu, mai mult chiar, simt ca dainuie. "Edna" o sa apara in cartea pe care o pregatesc acum, inca mai am de lucru la ea, aproape tot ce apare la pseudonimul literar, va intra acolo. Nu stiu cand am sa public, sper ca anul acesta, cumva, adica imi doresc, insa nu depinde numai de mine, la partea cu finantele stau foarte prost, insa sper sa reusesc cumva. Spor la scris si toate cele bune iti doresc si eu, Veronica! Cu sentimente prietenesti, Adina, 18:45:00, 20 Feb 2004
  • 0: Trebuie facute mai multe precizari, eventual, corectari. Modul inductiv de a trage o concluzie generala (seninatatea minciunii pe chat) din niste cazuri particulare (un anumit mediu, un anumit segment de varsta etc) este lacunar si de cele mai multe ori nu devine semnificativ. In eseu este descris doar varful iceberg-ului, in fenomenul (l-as numi mai degraba iresponsabilitate..postmoderna) este mult mai complex. In primul rand, dispare chipul si toate simbolurile atasate lui si aceasta lacuna probabil atrage si o anumite disponibilitate de a fi necinstit; apoi exista un timp de deliberare in care optiunile de raspuns pot fi digerate(la telefon spontaneitatea te obliga sa fi mai putin mincinos: trebuie sa raspunzi repede, se aude vocea). Am observat ca in eseu a fost folosit de mai multe ori cuvantul 'complex' cu o tenta destul de ironic-acuzatoare si mi se pare ca aceasta folosire este fortata. De ce? Complexul este o rezultanta a unei probleme psihice ce inca nu si-a gasit rezolvarea, asadar este o permanenta a oricarui individ indiferent in orice mediu de comunicare s-ar misca. Am observat ca exista o anumita tendinta de a blama pe cei ce folosesc de acum banalul irc: oameni in toata firea ce se simt stanjeni sa spuna ca intra pe irc, prieteni buni carora le este jena ca sa spuna ca s-au cunoscut pe...irc etc. Nu e nimic blamabil in acest lucru. Cine minte este marginalizat prin aceleasi mecanisme punitiv-sociale cum se intampla in orice comunitate. Acest eseu mi se pare reprezentativ pentru 'legenda' negativa unui mod de exprimare, asemenea legende nu au crutat nici celelate mijloace de comunicare: telefonul, radio si televizorul etc. Acum exista sefi ce discuta cu angajatii lor prin intermediu chat-ului, exista prieteni ce isi alina dorul discutand aici, exista familii ce discuta cu cei plecati(in strainatate, de exemplu) pe chat. Categoria celor ce din plictis, reavointa sau spirit ludic prost directionat intra pe irc nu este intr-atat de reprezentativa incat sa merite un motto de genul 'seninatatea minciunii' Ar multe de spus, insa ma tem sa nu fi fost prea caustic., 13:42:00, 16 Apr 2004
  • oana manea: presupun ca aici scriu doar cei care se simt diferiti,cu multa cultura generala si care chat-ul ptr ei e doar o prostie,ei bine va contrazic,nu exista doar minciuna,exista aici persoane care comunica in speranta ca poate aici exista o iubire adevarata si zic asta ptr ca eu aici mi-am intalnit marea iubire care azi imi este sot.depinde decat de sincer esti si daca stii sa faci persona de la celalalt cap sa fie sincera. dar poate ca nu cultura generala ajuta sau toata cartea care o am in cap ci doar sinceritatea si pura iubire ptr cei din jur si comunicare chiar si cu pers straine,vedeti numai cevreti sa vedeti.sincer imi pare rau ptr cei care gandesc ca cei care le-am citit eseu-rile,sunt reci si gandesc prea mult fa-o si gata ce ai de pierdut , 17:01:02, 24 Jun 2005
  • Bianca Grosa: Draga oana, am citit parerea ta,dar sincer,ceea ce ai scris nu e ceea ce simti.Intr-adevar,prin comunicare se rezolv foarte multe lucruri,dar crede-ma ,daca nu e vb de o iubire reciproca de la inceputul relatiei degeaba.Parerea despre chat este una buna,ptr ca exista relatii formate prin intermediul acestuia,adica dragoste la distanta. Ii cer scuze ca te contrazic,dar sa nu crezi ca marea ta iubire inseamna doar faptul ca ti-e sot si ca doar el te iubeste.E ceva mai mult de atat.Am o intrebare ptr tine,daca se poate.Tu stii ce e iubirea,de ce spui ca il iubesti pe sotul tau?Da-mi argumente,cum vezi tu iubirea. Imi place cum gandesti,si deaceea as dori sa stiu parerea ta despre iubire.daca se poate sa-mi trimiti si mie un mesaj cu raspunsul tau. Hai sa-ti spun si parerea mea despre iubire. Iubirea,ptr mine inseamna totul,adica viata mea.Am iubit,pana la ora actuala,si crede-ma fara iubire nu pot trai,daca nu simt ca sunt iubita,eu nu mai sunt buna de nimik. astept raspunsul tau,sper sa mi-l trimiti pe adresa de email., 11:39:03, 17 Apr 2006