Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.873
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.670
ON: 0 membri / 1 musafiri
Total hituri: 538.380
Total vizitatori unici: 211.176

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Orăşenii şi natura, Veronica Niculescu - Eseu / Literatura



Viţei pufoşi aleargă ?ngrijoraţi după ugere lăptoase. O pisică grasă s-a cuibărit pe băncuţa din faţa porţii, urmărind indiferentă trecerea maşinilor. Doi copii cu pulovere murdare se joacă de-a pescuitul ?ntr-un p?r?u ?ngheţat, trăg?nd din copcă un bidon, pasămite vreun peşte. Versantul de nord, ?mbrăcat ?n zăpadă albastră. Cel sudic, golaş, scăldat ?n soare. Autocarul de la Sibiu, spre Bucureşti. Valea Oltului, apă şi piatră. Geamul meu, cu adevărat o ieşire de siguranţă (scrie şi pe el, cu roşu) mă ajută să fug peste dealurile aurii, spre apusul ?ns?ngerat, cald. Felii de miere şi foc separă cerul de păm?nt, ziua de noapte, viţeii noştri de-ai ungurilor. “Nu cumva descrieţi idilic o lume?”, mă dojeneşte doamna Tita Chiper, din abia-odihnitele pagini ale “Dilemei”, de pe scaunul de-alături. Ba da, ba da. Şi fug iar, prin geam, printre meri pitici, sar dintr-o bornă kilometrică ?ntr-alta, trag de corniţe căpriorii, fugăresc chiar o vulpe şi depăşesc ?n zbor păsăroii ăia mari, maronii, al căror nume aş vrea să-l ştiu. Re?ntoarcerea la natură a unui orăşean. Mi-amintesc teoriile lui Konrad Lorenz despre nevoia acută de singurătate a orăşeanului, despre răul pe care ?l produc aglomerările urbane, despre simbolicul perete care ?mparte balconul, care ne separă de vecin, care ?l separă pe vecin de noi…
Dar, vai! O voce stridentă mă ţintuieşte dintr-o dată de scaun, ca o duşmănoasă centură de siguranţă, de Dacie veche. Voce care, după c?teva clipe de derută, se suprapune perfect peste un antic fişier dintr-un sertar dosit al memoriei: Irina Nistor! ?nc?ntat să ne ofere ultimele avantaje ale călătoriei cu autocarul, şoferul trăsese ?n jos o trapă de deasupra capului, dezvăluind un televizor color, un film colorat. Anii 80’ revin gălăgioşi, cu cercei mari şi muzică disco şi, mai ales, cu inconfundabila voce a Irinei Nistor, zg?riind pelicula şi-aşa tremurată. Capetele călătorilor se ?nalţă cu interes, urmărind pumnii agitaţi ai actorilor.
?n ăst timp, feliile de miere se scurg topite pe v?rfuri de brazi, stele ?ncep să sclipească ?n apa Oltului leneş. Las s?ngele apusului să-mi inunde faţa, să-mi sfredelească plăcut retina, să mi se prelingă pe l?ngă nodul din g?t, ?n stomac, unde mi se cuibăreşte, ?n astfel de momente, sufletul. Feriţi de sensibilităţi, ?n umbra draperiilor trase, cei mai mulţi dintre călători oftează odată cu actorii tunşi cu chică, iar feţele le s?nt mulţumit-scăldate de familiara lumină albăstruie a tubului catodic. O convenabilă contra-re?ntoarcere la confortul de acasă, ?n autocarul transformat ?ntr-o veritabilă sufragerie ambulantă. Prea mare concurenţă pentru un banal apus de soare.


Nr. hituri: 993
Adaugat la data: 05:24:04, 09 Jan 2004
Comentarii material
  • 0: ?ntr-adevăr, aşa e! Am ?nalţat bariere de beton şi asfalt ?ntre noi şi natură, ne-am izolat de ea ?n cutiuţele noastre staţionare sau umblătoare, toate acestea ca să ne ferim de intemperii şi calamităţi, care oricum nu ţin cont de obstacole, care oricum sunt furtuni ?ntr-un bol cu apă, privite din spaţiu. Nimic nu ne poate oferi invulnerabilitate ?n faţa naturii, după cum nimic nu ?i poate egala frumuseţea. Am retrăit mirarea şi dezgustul, din autocarul cu care am călătorit prin Spania, c?nd ne-au pus filmul Cidul, ?n timp ce prin geamuri se derulau vii, cele mai frumoase privelişti ale acestei ţări, locurile care i-au găzduit ?ntreaga istorie..., 19:04:05, 10 Mar 2004
  • 0: Solidaritatea celor care privesc pe geam. Luminita, iti multumesc ca te-ai asezat linga mine! :), 08:26:00, 11 Mar 2004