Dupa...ce e dupa?Nimic...sau nimic mai mult...Dupa e un castron mare cu capsuni si frisca si atat...Dupa sunt eu...doar eu...singura ca intotdeauna...si cum spuneam...dupa...nu mai e nimic...si dupa e dimineatza asta atat de galbena ca ma doare retina de atata lumina lipicioasa ce se prelinge ca mierea peste tot...si mi se prelinge pana si in suflet...si imi curge lumina prin venele in care aseara curgea durere...si ce pacat...ca lumina distruge, omoara...Si totusi, intuneric nu stiu daca sunt in stare sa vreau acum; e totul prea putrezit si parca totusi totul e nou. Aseara...ce-a fost aseara...sau ce n-a mai fost aseara...Aseara e neinteresant; "aseara" n-a existat niciodata; a existat doar dimineatza de dupa; adica acum. Si e mult prea dimineata si simt prea multe lucruri si imi curge durerea din ochi si nu stiu unde dracu se duce ca nu mai scap de ea...Hmm...si totusi...care durere?Ce dracu vreau?Ce-mi lipseste atat de mult incat ma doare fiecare centimetru de piele si fiecare milimetru de suflet?ce...??...ce rau imi pare ca mi-e frica sa recunosc...ce aiurea e ca reality bites...si ce tampita pot sa fiu cu crizele mele de paranoia. Si nu reusesc sa-mi dau seama daca e prea mult ce vreau de la oameni...desi stiu ca nu merit nici sa fiu calcata in picioare de persoanele pe care le iubesc...nu merit nimic; si atunci, e si mai bizar ca daca sunt constienta ca nu merit nimic bun de ce dracu ma mai astept la ceva...si de ce dracu ma plang in continuu...de ce?...de ce e atata galagie peste tot si numai in capul meu e linishte?....si de ce tocmai cand e mai linishte peste tot...in capul meu e infernul galagiei?