Timpul
Adauga site-ul TIMPUL la favorite! Literatura | Arte vizuale | Arta spectacolului | Utilizator nou
   
Calendar
Calendar
Enciclopedia
Enciclopedia
Festival
Festival
Club
Club
Tineret
Tineret
Revista
Revista
Editura
Editura

Noua adresa de corespondenta a revistei TIMPUL
CP 1677, OP7 - IASI
Introduceti in casuta de mai sus cuvinte cheie sau un nume de artist pe care dorit sa il cautati (ex: interbelic )

Scrisoare cu noutati
Introduceti in casuta de mai jos adresa de e-mail la care vreti sa primiti ultimle noutati
Vreau sa primesc noutatile



Proiecte sustinute
Servicii Web Profesionale

Statistici site
Literatura: 2.875
Arta vizuala: 1.181
Arta spectacolului: 30
Comentarii: 1.522
Membri inregistrati: 1.677
ON: 0 membri / 4 musafiri
Total hituri: 591.399
Total vizitatori unici: 230.970

Link-uri recomandate
@ntonesei's BLOG
A.F.C.N.
Bogdan Ulmu
Casa de cultura "Mihai Ursachi"
Clubul Cinefililor
Dan Lungu
Dorin Tudoran
Editura UAIC
FESTIVALUL EuroART Iasi
Filosofi@lasi
Flacara Iasului
Fotografa
Hobbitul - Emil Brumaru
Hobbitul - Emil Brumaru
Iasi-City
Iasi-City
IASINET
ICR - Romania Culturala
IMPACT FM
IMPACT FM
Ioan T. Morar
Lucian Dan TEODOROVICI
Lumea cartii
Mihai MALAIMARE
NewsIasi
Paul Gorban
Polirom
Primaria Municipiului IASI
Radio Guerrilla
Radio Ia?i
Radio Ia?i
Serban Axinte
Stefan Abageru
StiLL ONline
Suplimentul de cultura
Universitatea "Al.I.Cuza"
Omul cu florile, Mihnea Cristescu - Proza / Literatura




Daca ar fi sa-mi amintesc imaginile cele mai triste pe care le-am vazut in viata mea nu as putea sa nu ma gandesc si la el.
A trecut mult timp de atunci. Era o vineri, la inceputul primaverii si trebuia sa-mi cumpar blugi. Zilele in care trebuie sa-mi cumpar haine sunt lungi si obositoare. Niciodata nu mi-a placut sa intru in toate magazinele. In acea zi, pe la ora sase eram pe cale sa ma dau batut. Fusese soare, batuse vantul iar acum se facuse frig. Pe strada ticsita de lume, plictisit, obosit si demoralizat, l-am vazut. Era un om inalt, de vreo patruzeci de ani cu un buchet mare si stralucitor de flori. Ceea ce m-a lovit a fost felul in care arata. Imi vine greu sa-l infatisez. Avea o chelie destul de accentuata. Era imbracat cu un impermeabil maro spalacit si iremediabil sifonat si care se umfla din cauza vitezei. Mergea foarte repede dar in jurul unor pozitii fixe. Era agitat. De sub impermeabil se vedea un costum de asemenea maroniu cu o cravata neagra decolorata spre gri. Camasa era una din alea care stii ca a fost spalata de o suta de ori. Pantalonii, pereche cu costumul, ii veneau scurti si lasau la vedere sosetele albicioase. In continuare, niste pantofi cu totul demodati, bine lustruiti.
De fapt ceea ce m-a intristat pe loc nu a fot neaparat faptul ca toata imbracamintea avea aspectul de vechi, nu capul sau mic, agitat, sperios si chel ci faptul ca el incercase prin toate posibilitatile lui sa se imbrace frumos pentru aceasta probabil rara ocazie, dupa toate probabilitatile o intalnire cu o femeie. M-a emotionat ca putinul sau par fusese lipit cu atentie de cap in incercarea de a de senzatia de normalitate, de a parea cat mai prezentabil.
A fi cu adevarat sarac, a fi stramtorat pana la disperare e teribil de acceptat, cu atat mai mult cu cat esti trecut bine de prima tinerete si esti singur. Am simtit nevoia sa stau jos. Mi-a fost rusine de nervii mei legati de faptul ca sunt nevoit sa intru in atatea magazine ca sa-mi cumpar ceva. Iata un om care fara indoiala si-ar fi dorit mult sa fie in situatia de a colinda magazinele, cu bani in buzunar, pentru a-si cumpara niste pantaloni din simplul motiv ca actualii pantaloni nu ii mai plac. Poate ca toata ziua asteptase sa se faca seara, toata ziua pigulise hainele stravechi si frecase la pantofi. Din rezerva sa amarata de bani cumparase niste flori, ca seara sa fie mai frumoasa. Sufletul sau, desi obisnuit probabil cu palmele, sperase poate ca in seara asta nenorocitele de reguli or mai cadea in fata imediatului viu, a povestii, a minunii, ca poate astazi e momentul in care roata s-o intoarce si va fi, in sfarsit, putin mai bine, poate inceputul unui mult mai bine.
Poate asta-i doar o gargara romantata. Ar fi trebuit insa sa fii acolo, sa vezi cum jumatate de ora s-a foit in lung si-n lat cu buchetul lui trist, sperand, poate, ca nu e la mijloc decat o neintelegere, ca ea il asteapta dupa colt. Am plecat pana la urma odata cu lasarea serii, lasandu-l acolo cu buchetul sau stralucitor, cu povestea sa, cu cosmarul sau.
Unul dintre cele mai dezarmante lucruri din cate exista e ca numai extrem de rar un om poate sa ajute cu adevarat un strain.





Intra pe Sub stele


Nr. hituri: 1.004
Adaugat la data: 07:03:04, 29 Oct 2004
Comentarii material Nu exista nici un comentariu pentru acest material.